JURNALISMUL. ÎN 2021, ÎNFOMETARE. ÎN 2022, REGLEMENTARE ŞI SUPRAVEGHERE!

 

Jurnalismul este o ''profesie cu adevărat riscantă'' în unele state membre ale Uniunii Europene, a declarat vicepreşedinta Comisiei Europene pentru valori şi transparenţă, Vera Jourova, într-un interviu publicat luni de euractiv.cz, adăugînd că ea ''va negocia bilateral cu aceste state'', scrie AGERPRES.

În România, “de la tăcerea surselor intervievate, cărora le e uneori prea teamă să vorbească despre ceea ce știu, la lipsa de transparență a instituțiilor publice sau chiar la politicieni care dau în judecată jurnaliștii pur și simplu pentru că publică adevăruri prea incomode, realitatea meseriei de jurnalist în România anului 2021 poate părea, uneori, desprinsă dintr-un scenariu de film”, se scrie în preambului Raportului „Jurnalismul în 2021: o cursă cu obstacole și cu tot mai puțini câștigători”, al Centrului pentru Jurnalism Independent. Iar ultimul an și jumătate ne-a arătat cît de periculoasă poate fi tăcerea „surselor oficiale”, dar și vîrtejul dezinformării creat de opinia „vîndută” pe post de știre.

În luna septembrie, Comisia Europeană a adoptat un set de recomandări cu privire la protecţia şi siguranţa jurnaliştilor, cu scopul de a asigura condiţii de lucru mai sigure pentru toţi lucrătorii din domeniul media. Vera Jourova doreşte să se întîlnească cu reprezentanţii statelor UE pentru a se asigura că aceste recomandări nu vor fi ignorate.

''Vrem ca statele UE să ofere protecţia specială pentru media, de exemplu atunci cînd jurnaliştii se tem că le sînt piratate computerele'', a spus Jourova în interviu. Această protecţie, sau, mai corect, de nici un fel de protecţie nu se bucură jurnaliştii în România – mai mult!, în instituţiile publice de presă! - atunci cînd le sînt accesate computerele şi descărcate documente private!

În opinia sa, modul în care jurnaliştii sînt trataţi în Ungaria şi Slovenia este inacceptabil. 'Este împotriva tradiţiei îndelungate a presei libere. Nu trebuie să existe nicio presiune asupra muncii lor, în special din partea politicienilor importanţi'', a susţinut reprezentanta executivului UE.

''În general, sectorul media se află sub o presiune economică enormă. În Slovenia, am văzut că statul decide să înfometeze media publică, poate face asta prin stoparea finanţării'', a subliniat ea.

Media Freedom Act, care va fi introdusă în UE în toamna anului viitor, va avea ca scop creşterea transparenţei în acest sector. Noua legislaţie ar urma să ofere un nivel de protecţie sporit pentru media pe piaţa unică europeană.

''Ne-ar plăcea ca statele membre UE să aibă o reţea de autorităţi de reglementare independente sau autorităţi de supraveghere independente pentru piaţa media. Astfel de autorităţi ar putea lua măsuri împotriva entităţilor care nu reuşesc să acţioneze în concordanţă cu ideea de pluralism al media'', a explicat Vera Jourova.

În România, presa este “Obosită, în depresie, atacată de oameni politici, dar și de public, hărțuită prin procese de unii, acuzată de alții că e „trompeta” Guvernului, media din România încearcă să își adune puterile pentru a merge mai departe. Pentru că, dacă pandemia ne-a învățat ceva, chiar dacă nu suntem pregătiți încă să ne asumăm lecția, este că avem nevoie de jurnalism, avem nevoie de informații, avem nevoie de oameni care să pună întrebări în numele nostru și să tragă la răspundere autoritățile”, după cum scrie Cristina Lupu, în „Jurnalismul în 2021: o cursă cu obstacole și cu tot mai puțini câștigători” .

Anul 2020 a împărțit mass-media românească în două - cei care s-au chinuit și cei care s-au îmbogățit; cei care au informat și cei care au transformat o criză medicală într-un spectacol grotesc, se afirmă corect în raportul publicat de CJI. Soluţiile salvatoare de genul “eu îmi văd de bucăţica mea” au dus la îmbogăţirea unora şi la erodarea credibilităţii întregii industrii. Mai mult, “Jurnalismul făcut de acasă, de pe canapea, este frustrant și pentru jurnalist, și pentru redacție, și pentru public”.

“Burnout-ul începe să se simtă abia acum, iar uzura a venit din lupta cu autoritățile, numărul mare de ore muncite, dar și din grozăviile întâlnite pe teren. La uzura psihică s-au adăugat și comentariile din partea publicului. Dintr-o dată, jurnaliștii s-au trezit în poziția de inamici ai poporului. În presă există această suprasolicitare care vine din ritmul inegal de lucru, multe instituții de presă funcționează 24 din 24 și asta îți dă o încărcare suplimentară și o tensiune suplimentară. Problema finanțării, a supraviețuirii afacerii, s-a adăugat și ea situației deja complicate. Pandemia a accentuat și ea depopularea redacțiilor. În primele luni de criză, a crescut volumul de muncă, dar s-au redus salariile și așa mici, uneori cu 30 sau 50%. Mai mult, în unele cazuri, managerii au fost nevoiți chiar să renunțe la reporteri. Contractele de publicitate de la Guvern au contribuit și ele, uneori nejustificat, la scăderea credibilității”.

“Televiziunea și radioul public au, de anul acesta, noi conduceri. Este un moment bun ca cele două instituții atât de importante să își afirme independența de politic și să își asume răspunderea care vine din misiunea publică a acestor instituții. Atât TVR, cât și Radioul Public, au expertiza necesară, au resursele și au oameni care să le permită să facă jurnalism. Este nevoie să aibă și voința”.

Acestea sînt, rezumatul şi concluziile desprinse din Raportul editat de CJI. Sigur, raportul a omis fapte şi atitudini particulare instituţiilor publice de presă din România care, dacă nu au probleme majore externe, îşi crează în intern, După cum remarcau şi colegii din TVR, deciziile editoriale se lasă extrem de greu de luat. Şi asta pentru că, la butoanele instituţiilor se regăseşte o castă de şefi şi şefuţi, instalaţi pe viaţă, care încasează de 3 pînă la 5 ori salariul unui realizator tv sau de radio! În condiţiile în care managementul NU se face pe criterii de performanţă, această castă are tot interesul să se conserve, în detrimentul performanţei editoriale. Mai mult, în cele mai multe cazuri, sindicatele funcţionează precum grupurile infracţionale organizate, din care fac parte, noaptea minţii!!!, inclusiv manageri care da, nu-i aşa, sînt tot salariaţi pe durată nedeterminată! Acest mecanism mafiot face ca inechităţile şi abuzurile să persiste în cele două instituţii de presă care adoptă” legea tăcerii”, constrînse, tocmai de melanjul atît de direct şi de toxic cu clasa politică.

Pentru 2022? Aşa cum spuneau şi Cristina Lupu și Ioana Avădani, de la Centrul pentru Jurnalism Independent(CJI), în raportul citat, noi, jurnaliștii și managerii de presă trebuie să începem „curățenia din propria ogradă”, să condamnăm derapajele din profesie, pentru că fără solidaritate asumată profesia va continua să se scufunde în irelevanță. Şi ar mai fi ceva: Uniunile şi Asociaţiile profesionale ar trebui să discute serios despre aspectele care conturează şi reglementează profesia, înainte ca “genii politice” din România şi din Uniunea Europeană să reglementeze şi să supravegheze munca jurnaliştilor.

ASEDIU PSY-OPS ŞI HIBRID

 

Despre faptul că mass-media este o armă distinctă în noul război hibrid, la fel precum artileria, iar jurnaliştii sînt un fel de operatori ai acestei arme, scriu de ceva vreme. De altfel, presa a constituit o armă redutabilă în mîini dibace, încă din secolul 19! Doar cu mass-media cîştigi bătălia pentru minţile şi sufletele adversarilor tăi, dar şi a propriei populaţii.

România este în mijlocul unui astfel de război şi sîntem, ca de obicei, în pielea goală! Nepregătiţi! „Armata română, admirabil de dezorganizată”, rostea Generalul Berthelot, celebrele cuvinte. Peste decenii, generalul devine stradă, iar instituţia dominantă nu rosteşte nimic! Semn că dezorganizarea vine din noi!

Distorsionarea adevărului nu este o practică nouă. Propaganda și știrile false folosesc în special mediul online și dețin similitudini: ambele sînt metode de denaturare a adevărului, de convingere emoțională, care doresc să instige la acțiune, în majoritatea cazurilor negativă.

Un număr mare de știri false și manipulatoare care difuzează teorii șocante sau ale conspirației schimbă treptat percepția informațiilor. La început, oamenii pur și simplu nu percep dezinformarea, apoi pur și simplu nu o cred, dar ulterior, din cauza emiterii frecvente a unor astfel de materiale, oamenii încep deja să se îndoiască. Anume acesta este scopul pe care vor să-l atingă organizațiile și țările care manipulează cu informațiile.

Știrile false se transformă în prezent într-o problemă de securitate națională, un instrument care poate destabiliza lumea, și a sosit momentul să-l luăm în considerare în contextul securității! Rezultatul poate fi cuantificat în sondaje de opinie.

În toate perioadele pandemice, omenirea s-a confruntat cu dezechilibre psiho-mentale, iar una dintre aceste faţete ale pandemiei de COVID-19 este infopandemia sau patologia informaţională (infosistem patologic), care poate afecta chiar structurile fundamentale ale lumii, afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, într-un interviu acordat AGERPRES. Sociologul Ilie Bădescu susţine că studiile dedicate efectelor infopandemiei sînt astăzi la un nivel avansat, iar informaţiile care zguduie temeliile structurilor de ordine din societate pot fi clasificate în baza scalei de impact folosite în toate studiile. Potrivit directorului Institutului de Sociologie al Academiei Române, situaţia actuală din România generată de infopandemie se află pe o scară de variaţii ale scorului între 3 şi 4, poziţie care trebuie să fie una de alarmă pentru factorii de decizie.

Dezvoltarea fenomenului «fake news» generează o criză pentru societatea contemporană şi ameninţă inclusiv buna funcţionare a democraţiilor liberale, cu riscuri asupra securităţii şi siguranţei naţionale. Există un veritabil bombardament informațional, menit să influențeze deciziile în domeniul securităţii individuale, comercial sau politic. În acest context, dezvoltarea unor abilități media și a unei capacități de a judeca critic, în mod independent, informațiile primite, nu constituie un element educațional de specialitate, dedicat doar celor interesați de științele comunicării sau de științele sociale, ci o provocare de bază pentru fiecare tînăr.

Pe fondul unei crize economice, sociale sau politice, și în contextul manipulărilor de tip fake news, ideologii toxice pot căpăta avînt.

Pe de altă parte, fenomenul fake news este un pericol la adresa democrației, punînd sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei de exprimare, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor în societatea democratică. O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru.

În timp ce amenințările sînt în creștere, tot mai puține voci susțin rolul important al jurnaliștilor în societate.

Aceasta este o evoluţie periculoasă!

În ultimii 30 de ani, NICI O SINGURĂ PUBLICAŢIE DE POLITICĂ EXTERNĂ nu a mai avut succes pe piaţa de presă din România, publicul fiind „îndrumat” spre can-canul intern, atît la radio cît şi la televiziune! Asta înseamnă o lipsă a culturii internaţionale dar şi de securitate, cu o MARE VULNERABILITATE informaţională şi informativă la nivelul populaţiei! Deşi România este UN STAT ASEDIAT, NU avem o reacţie coerentă de contracarare a războiului PSY-OPS, deşi specialişti de valoare avem!

 

JURNALIŞTII ARESTAŢI, UCIŞI ŞI PREMIAŢI

 

Un număr record de 488 de profesionişti din domeniul mass-media se află la închisoare în întreaga lume, deplÎnge organizaţia Reporteri Fără Frontiere (RSF) în bilanţul său anual, care contabilizează totodată un număr de 46 de jurnalişti ucişi, cel mai mic din ultimii 20 de ani, informează AFP, preluată de Agerpres.

"Niciodată după crearea bilanţului anual al RSF în 1995 numărul de jurnalişti aflaţi în detenţie nu a fost atît de mare", constată organizaţia nonguvernamentală pentru apărarea libertăţii presei, într-un comunicat publicat joi.

Această majorare puternică, de circa 20% într-un an, "este în principal cauzată de trei ţări": Myanmar, Belarus şi China, a cărei lege asupra securităţii naţionale impusă în 2020 în Hong Kong a provocat o creştere bruscă a numărului de jurnalişti plasaţi în detenţie în acest teritoriu, subliniază RSF.

"De asemenea, niciodată pînă acum RSF nu a înregistrat atîtea femei-jurnalist aflate în detenţie", în total 60, cu o treime mai multe decît în 2020, subliniază asociaţia.

Chiar dacă bărbaţii constituie în continuare cea mai mare parte a jurnaliştilor aflaţi după gratii în lume (87%), Republica Belarus este ţara care a trimis la închisoare mai multe femei-jurnalist (17) decît confraţi de sex masculin (15).

Cele cinci ţări unde la 1 decembrie se înregistra cel mai mare număr de jurnalişti aflaţi în închisori sînt China (127), Myanmar (53), Vietnam (43), Belarus (32) şi Arabia Saudită (31).

Totodată, numărul de jurnalişti şi profesionişti din mass-media ucişi a atins cel mai scăzut nivel al său din ultimii 20 de ani, cu 46 de morţi, constată RSF. "Această tendinţă în scădere, care s-a accentuat din 2016, se explică în special prin evoluţia unor conflicte regionale (Syria, Iraq şi Yemen) şi prin stabilizarea fronturilor după anii 2012 şi 2016, extrem de sîngeroase", analizează RSF.

Majoritatea acestor decese sînt asasinate: "65% dintre cei ucişi sînt luaţi în mod intenţionat drept ţintă şi eliminaţi", denunţă organizaţia.

Mexicul şi Afghanistanul rămîn şi în acest an cele mai periculoase ţări pentru jurnalişti, cu 7 şi respectiv 6 jurnalişti ucişi, urmate de Yemen şi de India pe locul trei, cu cîte 4 jurnalişti ucişi în fiecare.

RSF contabilizează de asemenea cel puţin 65 de jurnalişti şi colaboratori ai mass-media reţinuţi ostatici în lume, cu doi mai mulţi ca anul trecut. "Toţi sînt ostatici în trei ţări din Orientul Mijlociu: Syria (44 de jurnalişti), Iraq (11) şi Yemen (9)", exceptîndu-l pe jurnalistul francez Olivier Dubois, reţinut din aprilie în Mali, detaliază RSF.

Pe de altă parte, în România, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a obținut Marele Premiu al Universității din București la categoria „Alumnus/Alumna” anului. Alte trei premii importante (Cel mai inovator program de studii, Cea mai bună lucrare de licență, Cea mai bună teză de doctorat) au fost decernate profesorilor și studenților FJSC, în cadrul ceremoniei online „Premiile Senatului Universității din București”, desfășurate miercuri, 15 decembrie 2021, se arată într-un comunicat de presă, preluat de siteul www.romania-actualitati.ro.

Decanul FJSC, conf. dr. Antonio Momoc, a declarat că „premiile Senatului UB obținute de studenții și absolvenții Facultății de Jurnalism reprezintă o recunoaștere a calității programelor de studii ale facultății, a muncii de cercetare în științele comunicării și în analiza mass-media depuse de profesori și studenți, a preocupării conducerii facultății pentru dezvoltarea permanentă a ofertei educaționale prin introducerea unor programe universitare inedite. Propunerile conducerii facultății pentru acordarea acestor premii colegilor noștri au avut în vedere competiția internă și modul în care aceste lucrări de cercetare și inovare s-au remarcat în spațiul public.”

Marele premiu „Alumnus/Alumna” al Senatului UB a fost obținut de Monica Ulmanu, absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (specializarea: Jurnalism, promoția 2000-2004), jurnalistă la „The Washington Post” și cîștigătoare a Premiului Pulitzer pentru Jurnalism explicativ în anul 2020 pentru o serie de articole pe tema schimbărilor climatice („2C: Beyond the Limit” - „The Washington Post”).

Premiul „Cel mai inovator program universitar în domeniul Științe sociale” a fost cîștigat de masteratul „Modă, publicitate, consum”, lansat în 2021 de lector univ. dr. Dan Podaru. Programul s-a bucurat de un succes imediat în rîndul studenților și al candidaților, care au apreciat noutatea programului și caracterul său interdisciplinar.

Cea mai bună lucrare de licență din domeniul Științe sociale a fost declarată lucrarea „Activismul studențesc în social media”, autor: Adrian-Vasile Lăzărescu, coordonator: lect. univ. dr. Camelia Cușnir. Lucrarea analizează discursul celor trei federații studențești reprezentative la nivel național (ANOSR, USR, UNSR) pe rețelele de socializare, identificând felul în care este construită în spațiul public online dezbaterea privind problemele de interes pentru comunitatea studențească. Cercetarea contribuie la înțelegerea fenomenului implicării civice a tinerei generații.

Premiul „Cea mai bună teză de doctorat din domeniul Științe sociale” a fost acordat lucrării „Alegerile prezidențiale din România în rețelele de socializare online: Informare, dezinformare, manipulare, fake news”, realizate de asistent univ. dr. Bogdan Oprea, sub coordonarea prof. emerit univ. dr. Mihai Coman. Teza aduce o contribuţie semnificativă la înţelegerea transformărilor din comunicarea politică și social media din România.

Bogdan Oprea a fost și unul dintre invitații emisiunii Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

În link-ul de mai jos puteți urmări ediția din 24/25 mai 2021 a Serviciului de noapte cu Maria Țoghină:

https://www.facebook.com/romaniaactualitati/videos

O BREASLĂ… ORIENTATĂ!

 

Mă gîndeam că nu e kosher să scrii despre necazul altuia, mai ales atunci cînd îţi este coleg de breaslă. Am să renunţ la "grosolănii lipsite de haz", şi la "aforismele de bodegă tipic pentru nivelul postărilor de pe Facebook", chiar şi la apelativul "matale", fiindcă nu mă trag de şireturi cu cei mai presus ca mine, chiar şi la "toată Europa"- la adresa căreia mi s-a recomandat "sa nu mai sar imediat la generalizări care sînt dubioase chiar şi pentru România şi Republica Moldova"- iar eu, ca jurnalist, nu ar trebui să "debitez aforisme de crăşmă", toate astea numai ca cititorii mei de la Londra - care se indignează între două traduceri la judecătorie, sau la poliţie,- să fie mulţumiţi pe deplin! Am să renunţ chiar şi la fotografiile licenţioase, spre nemulţumirea unei alte mari majorităţi a cititorilor care preferă să NU citească, dar să pună imaginile postate în context cu... textul! În acest fel, cu audienţa decimată, mă voi sacrifica intelectual pe altarul interesului naţional.

M-am revoltat atunci cînd Iulian Fota a introdus mass-media în Strategia Naţională de Apărare! "Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspîndirea de informaţii false despre activitatea acestora" este considerat, în document, una dintre vulnerabilităţile României. Pe zi ce trece, însă, o spun cu riscul de a deveni un "paria" al breslei, constat că amatorismul, minciuna şi interesele de familie primează în mass-media privată şi publică, deopotrivă!

Consider că e kosher să spun că tendinţele de evoluţie ale securităţii naţionale şi internaţionale pot fi reprezentate, din punctul meu de vedere, pe cinci dimensiuni relevante. Prima, cea a securităţii se manifestă în zona suveranităţii naţionale şi capacităţii de guvernare a statului în contextul evoluţiilor tehnologice specifice erei informaţionale. Aici au mass-media clasice, şi internetul împreună cu reţelele de socializare, cel mai mare impact! Anvergura fenomenului de globalizare, consolidarea influenţelor actorilor non-statali, pe fondul accesului tot mai facil al tuturor categoriilor de utilizatori - state, entităţi non-statale sau indivizi - la produsele tehnologiei de vîrf, constituie principalele repere ale contextului de securitate actual. Diminuarea controlului statului asupra pieţelor comerciale şi ale muncii şi competiţia pentru acces la materii prime şi resurse energetice vor deveni tot mai accentuate în următorii ani. De aceea, va creşte relevanţa dimensiunii economice a securităţii pe fondul globalizării şi al efectelor pe termen mediu şi lung ale crizei financiare. Şi aici regăsim, dacă vrem, importanţa mass-media în contextul interesului naţional! Conflictele, de dimensiuni medii şi mici, vor fi preponderent asimetrice şi se vor desfăşura nu numai în teatrele clasice de operaţiuni, ci şi în spaţii noi precum spaţiul cosmic şi mediul cybernetic. În acest ultim spaţiu, conflictul se derulează chiar cu "artileria grea", iar cine cîştigă lupta în cyber-spaţiu va triumfa şi în media clasică!

O altă dimensiune a securităţii va fi cea demografică, marcată de disparităţile dintre explozia demografică în statele sărace sau în curs de dezvoltare şi fenomenul de îmbătrînire a populaţiei din statele dezvoltate, cu efecte asupra fenomenului migraţiei şi exportului de insecuritate din diferite zone ale globului, chiar aici, din zona Balcanică.

Riscurile ecologice reprezintă o dimensiune din ce în ce mai prezentă pe agenda de securitate a statelor. Creşterea consumului şi dezechilibrele în accesul la resurse, catastrofele naturale şi schimbările climaterice generează consecinţe majore asupra vieţii cetăţenilor şi funcţionării societăţilor. Oglindirea acestui fenomen în mass-media, cu profesionalism şi seriozitate, dincolo de senzaţionalismul panicard, dar şi susţinerea cu argumente a reformelor instituţiilor statului – DSU - capabile să intervină în astfel de situaţii reprezintă, preponderent, o misiune de bază a posturilor publice!

Accesul facil la date şi informaţii, volumul şi viteza de propagare a acestora, dar şi rata ridicată de "perisabilitate" au devenit realităţi ale lumii în care trăim. Odată cu liberalizarea fluxurilor de informaţii şi comunicare, cunoaşterea nu mai este generată de posesia informaţiei, ci de utilizarea şi împărtăşirea acesteia, pe canale de comunicare adecvate. Din punctul de vedere al mass-media, BULETINUL DE ŞTIRI ar trebui să redevină PRODUSUL PRINCEPS al redacţiilor!

Nu în ultimul rînd, creşterea dependenţei societăţii de comunicaţii sporeşte vulnerabilitatea utilizatorilor în faţa oricăror ameninţări la adresa acestora, iar în ultimii ani, cantitatea de "informaţie agresoare" diseminată asupra României este înspăimîntătoare, cu efect extrem de nociv la adresa valorilor şi intereselor de securitate ale României.

Chiar dacă unii colegi vor fi revoltaţi de aceste observaţii, mi s-a părut kosher să le semnalez, în contrapartidă la "deviaţiile editoriale" prezente pe la posturile regionale!

ROHINGYA VS. FACEBOOK

 

Refugiaţii rohingya au depus luni o plîngere împotriva Facebook şi au cerut despăgubiri de 150 de miliarde de dolari de la reţeaua de socializare pe care o acuză că a permis difuzarea mesajelor de ură care vizează această minoritate etnică pe platforma sa, transmite AFP, preluată de Agerpres.

Plîngerea depusă la o instanţă din California, unde are sediul Facebook, susţine că algoritmii folosiţi de Facebook a favorizat dezinformarea şi ideologiile extremiste care au dus la acte violente în lumea reală.

"Facebook-ul este ca un robot programat cu o singură misiune: să se dezvolte", scriu reclamanţii.

"Realitatea de netăgăduit este că extinderea Facebook, alimentată de ură, diviziune şi dezinformare, a lăsat în urma sa sute de mii de vieţi rohingya devastate", continuă documentul consultat de AFP, mai scrie Agerpres.

Cei mai mulţi dintre rohingya, o minoritate etnică musulmană, s-au refugiat în Bangladesh începînd cu 2017, după ce au fugit de o campanie violentă de represiune în Myanmar, ţară predominant budistă în care sînt consideraţi clandestini, deşi sînt acolo, în multe cazuri, de cîteva generaţii. Refuzînd să se întoarcă în Myanmar dacă nu li se garantează securitatea şi drepturi egale, refugiaţii trăiesc în colibe improvizate şi în condiţii insalubre.

Mulţi Rohingya care au rămas în Myanmar nu beneficiază de cetăţenie şi sînt ţinta violenţelor comunitare şi ale discriminării din partea juntei de guvernămînt.

Plîngerea colectivă depusă luni la San Francisco susţine că algoritmii Facebook împing anumite profiluri de utilizatori spre grupuri şi mai extremiste, o situaţie ideală pentru "conducătorii şi regimurile autocratice".

Organizaţii care apără drepturile omului au criticat de mult timp Facebook pentru că nu s-a implicat suficient în lupta împotriva dezinformării şi a informaţiilor false.

Chiar şi atunci cînd platforma este alertată asupra conţinutului de ură, ea nu acţionează, dau asigurări unii critici, care susţin că astfel de situaţii conduc la persecutarea minorităţilor şi poate chiar afecta rezultatul unor alegeri.

Frances Haugen, o lansatoare de alertă care a părăsit Facebook în luna mai şi a denunţat practicile fostului său angajator, a declarat în faţa Congresului că reţeaua, a cărei companie-mamă a fost redenumită recent Meta, alimentează "violenţa etnică" în unele ţări.

Conform legislaţiei americane, este puţin probabil ca Facebook să fie considerat responsabil pentru mesajele postate de utilizatorii săi. Pentru a evita această capcană legală, plîngerea rohingya evidenţiază faptul că legislaţia din Myanmar, care nu oferă nici un fel de protecţie de acest fel, ar trebui să aibă prioritate.

Contactat de AFP, Facebook nu a reacţionat luni seară la ştirea privind depunerea acestei plîngeri.

ROMÂNIA PE AVARII

 

Au trecut doi ani de la inaugurarea lotului 3 al Autostrăzii Lugoj – Deva. Expertizele tehnice realizate în ultimele luni pe tronsonul de 21 de kilometri arată mai multe deficienţe, care impun, potrivit reprezentanţilor Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), o monitorizare specială a lucrărilor.

În 1 decembrie, CNAIR a scos la licitaţie publică serviciile de urmărire specială comportării construcţiilor din Lotul 3 al Autostrăzii Lugoj – Deva. Tronsonul rutier dintre localităţile Holdea şi Ilia, a fost deschis circulaţiei în decembrie 2019, însă reprezentanţii CNAIR au reclamat atunci calitatea slabă a lucrărilor.

Deci, după ce că nu avem drumuri moderne, cele care sînt, sînt scumpe şi în dorul Lelii! De altfel, după jde ani de parteneriat strategic asumat, generalul american Ben Hodges a subliniat necesitatea infrastructurii în România, în cazul necesității unei intervenții rapide a aliaților. În opinia lui Hodges, „România este centrul de greutate pentru SUA în regiune şi este centru de greutate pentru NATO în regiune”. „Sînt trei ţări NATO în bazinul Mării Negre, alături de trei parteneri, pe lîngă adversarul nostru, Federaţia Rusă. România este pe locul I - datorită geografiei, dar şi datorită modului în care operează - cel mai bun din care Alianţa poate face exerciţii”, a spus el. El a vorbit, în contextul eventualelor operaţiuni militare, despre nevoia unei infrastructuri potrivite. „Există cîteva aspecte legate de mobilitate. Unul este infrastructura. Podurile - aveţi podurile peste multele rîuri ale României, mai ales Dunărea? Autostrăzi, tuneluri care permit deplasarea rapidă spre şi în România, cînd aliaţii trebuie să fie vină rapid - susţine infrastructura aşa ceva?”, a spus Ben Hodges.

Deci, am rezolvat-o! Chestia asta cu securitatea, cu NATO şi cu parteneriatul strategic cu SUA o tot ridicam pe gard atunci cînd “dujmanii dujmănoşi ai boborului”, sputnikcii şi wagneriştii ruseşti, spuneau că România arată ca o ţară în service, avariată la toate capitolele.

Să mai spun! Am propus şase teme de reportaj/anchetă regăsite şi în Strategia Națională de Apărare a Țării din iunie 2020. Cele şase teme editoriale sînt: 1) Ameninţarea schimbărilor climatice în România;

2) România – groapă de gunoi; 3) Traficul de persoane; 4) Involuţia demografică a României; 5) România, ţară de emigranţi; 6) De ce credem în fake news.

Cele şase teme alese au un impact major atît asupra cetăţenilor ţării – ascultători de RRA! - , cît şi asupra securităţii României ca stat, la care totă lumea se pricepe, mai ales propagandiştii bine plătiţi. Ceilalţi, fakenewsiştii o fack gratis, de cele mai multe ori din motive de educaţie. Sau de carenţe educaţionale… SRR a fost, după ştiinţa mea, un bastion al adevărului, împotriva fake news ului. Şi acest lucru a fost apreciat de ascultători: cu o cotă de piață de 26,7% la nivel național și cu peste 3,4 milioane de ascultători zilnic, Radio România este lider de piață. Radio România a dovedit că se poate adapta situațiilor dificile și că rămîne un factor de echilibru, credibil, un mediu vital pentru un public care a avut nevoie, mai mult ca oricînd, de informații veridice într-un context sufocat de știri false, teorii ale conspirației și dezinformări concertate.

Trei factori predispun România la consumul de fake news, potrivit specialiştilor: Neîncrederea în stat, firească după mascaradele din ultimii ani; Șocul schimbării, este o lume care s-a prăbușit, care se dezintegrează. Sînt oameni care caută soluții iraționale la probleme foarte grave ale prezentului pentru că relația lor cu realitatea a devenit foarte, foarte dificilă; şi Educaţia precară Avem impresia că ne pricepem la toate.

Sigur, de cele şase teme ar trebui să se ocupe posturile publice de radio şi televiziune pentru că, nu-i aşa, sînt teme de interes major pentru siguranţa naţională. Dar, în primul rînd ar trebui să se ocupe CSAT-ul şi păcăliciul cu România educată. Vă mai amintiţi? Unul cu nume… îmi scapă acum! Sîntem pe avarii, prieee-teee-neee! Pe avarii!