O EREZIE

Citesc o carte! :))) Despre Biserică în Evul Mediu. Despre rolul ei coagulant şi manipulator în societatea fărîmiţată şi plină de angoase de atunci. Sînt un profan care încerc să înţeleg multitudinea de texte medievale, cronici şi bule papale. Lupta Bisericii pentru păstrarea puterii totale, controversele interne între diferite ordine şi congregaţii. Nu sînt un tip religios. Cred că religia este afacerea ta personală cu Dumnezeu! Pentru asta nu ai nevoie de intermediari, de "angrosişti" de rugăciuni şi smerenie.

Brusc, "profeţi mincinoşi" contemporani mă scot din atmosfera de Ev Mediu în care mă refugiasem. Toţi cer REFORMA RADICALĂ a STATULUI ROMÂN şi a românilor, în general! Cică Statul asistenţial, a apus, spune unul! Nu ne dau exemplul Olandei, de pildă, care prin politici compensatorii reuşeşte, de ani buni, să asigure bunăstarea cetăţenilor ei. Cică trebuie să tăiem din cheltuieli: de la sănătate, şcoală, cultură, poliţie, pompieri, armată etc. De la Biserica Naţională, NU! Ba mai mult, mai dau sute de milioane de euro, din birurile uriaşe aşezate pe grumazurile noastre, pentru Edificiul impunător al ortodoxiei româneşti! Care e diferenţa între feudalii Evului Mediu şi tandemul spurcat al politicienilor români? Şi unii şi alţii spoliau sărăntocii pentru a se pune bine cu Dumnezeu, prin intermediul unei instituţii de lobby, biserica, la Dumnezeu! Bisericii şi angajaţilor ei, feudalii politici de astăzi nu le cer să strîngă cureaua. Statisticile spun că Biserica Naţională este cea mai bogată instituţie din ţară, iar opulenţa specifică, combinată cu smerenia de faţadă, jigneşte "poulaines"-ii care, din puţinul pe care îl au plătesc un leu, la fiecare slujbă, şi taxa de cult, uriaşă, fără de care nu beneficiezi de serviciile complete ale "companiei lui Dumnezeu", deşi nu te-ai sinucis! Cred că în aceste vremuri de restrişte preoţii şi instituţia bisericii ar trebui să se întoarcă şi ea, ca un exemplu pentru vulg, la adevărata slujire a lui Dumnezeu, o întoarcere, dacă vreţi, la spiritul apostolic şi evanghelic. La dorinţa de sărăcie şi adevăr! Şi abia atunci, feudalii de astăzi să mai acorde bani instituţiei Bisericii naţionale! E doar o erezie personală!

Sigur, disputa între sărăcie şi opulenţă în sînul "slujitorilor Domnului" este la fel de veche ca Biserica însăşi. Îmi place, însă, un citat din Bernard, abate de Clairvaux, care în jurul anului 1120 spunea: "Vă onoraţi slujba nu prin veşminte alese, nu prin fastul trăsurilor şi nici prin amploarea edificiilor voastre. Asemenea găteli nu au nimic de-a face cu stigmatele lui Hristos. Dar tu, preot al preaînaltului Domn, cui vrei să placi? Lumii sau lui Dumnezeu? Dacă vrei să placi lumii, la ce bun să fii preot? Nu am nimic împotrivă să tac: mizeria săracilor va ţipa. Nouă ne aparţine risipa voastră, de la noi luaţi ceea ce cheltuiţi"... O altă erezie...