DIN NOU DESPRE DUNĂRE

Două teme deosebit de incitatnte: summitul Dunării şi semnarea tratatului de frontieră cu Republica Moldova. M-am hotărît să scriu ceva despre Dunăre, deşi nu am fost "partener oficial" ca alţii, la acest summit. Întîi, două vorbe despre Tratat! Mai acum cîteva luni, preşedintele Băsescu striga din toţi rărunchii că nu vom semna un astfel de tratat niciodată, pentru că asta ar implica recunoaşterea Pactului din 39 şi bla, bla, bla. Eu scriam că vom semna un astfel de tratat, pentru că altfel garantarea securităţii frontierelor de Est ale UE va pune mari probleme. Analiştii valoroşi ai spaţiului moldav mă ascultau cu condescendenţă. Cert este că de ieri există un acord TEHNIC semnat de premierul Vlad Filat (maaaamăăăăă ce supărat era, l-am văzut la televizor!) şi ministrul de externe Baconschi, asta doar ca să nu-l semneze, poate, Tomac!

Revenind la Dunăre! Fac iarăşi referire la absenţa unei "culturi a Dunării" la nivelul judeţului Caraş-Severin şi la faptul că o posibilă dezvoltare economică şi socială ar putea veni de pe fluviu în următorii 10 ani, independent de "cum se mişcă" România în ansamblu. Pentru aceasta, este nevoie de viziune, de crearea unei strategii locale a Dunării - care intră în România pe la Baziaş! - şi de punerea în aplicare a Noului Management Public despre care se tot vorbeşte. La nivel european, pînă la sfîrşitul acestui an va fi definitivată Strategia UE pentru Regiunea Dunării, un model de dezvoltare regională la nivel european, iniţiativă lansată de România şi Austria încă din 2008. Strategia Dunării este privită ca o strategie internă a Uniunii Europene la care sînt invitate să participe şi statele terţe riverane şi va respecta cele trei principii aplicate şi în cazul Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice. Cei 4 piloni propuşi de Comisia Europeană, şi pe care se va axa Strategia, sînt: conectivitatea (transport durabil şi reţele de energie), protecţia mediului a resurselor de apă şi managementul riscurilor, dezvoltarea socio-economică (cultură, educaţie, cercetare, turism, dezvoltare rurală, piaţa internă) şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare (capacitate instituţională şi securitate internă). Zona va putea beneficia de fonduri de pînă la 95 de miliarde de euro, iar aceşti bani ar trebui folosiţi pentru reducerea disparităţilor „semnificative" care există între ţările membre. Barroso, prezent ieri la Bucureşti, a anunţat că luna viitoare Executivul european va adopta un plan de acţiune pentru regiunea Dunării. Comisia Europeană a organizat consultarea publică pe parcursul căreia au fi organizate, în toate statele riverane, conferinţe, seminarii şi mese rotunde. Extrem de slab în România! Rezultatul acestor consultări îl reprezintă elaborarea de către Comisia Europeană şi prezentarea, în parteneriat cu statele riverane, a unei Comunicări pe tema Strategiei UE pentru regiunea Dunării, precum şi a unui Plan de Acţiune. Acesta va cuprinde analiza în detaliu a situaţiei actuale şi va propune linii de acţiuni exemplificate prin tipuri de proiecte care vor fi implementate pe termen scurt/mediu sau lung. Comisia Europeană va monitoriza îndeplinirea obiectivelor Planului de Acţiune. Acesta va fi actualizat periodic, în funcţie de evoluţia situaţiei economice şi a trendurilor sociale din regiune.

În plan intern, contribuţia României la elaborarea strategiei este un rezultat al colaborării dintre: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Departamentul pentru Afaceri Europene, Ministerul Mediului şi Pădurilor, Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Afacerilor Externe asigură coordonarea inter-instituţională pentru participarea la elaborarea acestei strategii.

Implementarea celor 4 piloni propuşi de Comisia Europeană se poate face, în mod eficient, prin punerea în practică a Noului Management Public. Noul Management Public este un concept european care favorizează participarea firmelor private în livrarea de bunuri şi servicii publice, inclusiv în domeniul apărării şi al securităţii naţionale, domenii considerate pînă nu demult ca monopol al statului. Scopul promovării acestui concept este acela de a mări eficienţa serviciilor publice, inclusiv al guvernului, mai ales în ţări în care conceptul de "guvernare eficientă" figurează în Strategia Naţională de Securitate. Din 1990, în Europa, de Noul Management Public au beneficiat ;i Companiile de Securitate Private. Acestea sînt societăţi comerciale care oferă servicii care, deseori, implică cunoştinţe temeinice în folosirea forţei. Nu vorbesc de firmele de pază cu agenţi burtoşi, nespălaţi şi neglijenţi, nici de cei cu echipament de portar pe care îi întîlneşti, mai nou, pe la uşile Consiliilor Judeţene din România! Noul Management Public are sens în contextul unei economii de piaţă solidă şi în contextul unei guvernări de dreapta. În Europa, Marea Britanie este lider de necontestat al noului concept. Noul Management Public induce o schimbare esenţială de viziune: "de la responsabilitate politică la responsabilitatea managerială "(Baker, 2004, p. 46). Teoretic, aflaţi în funcţii de conducere, politicienii identifică obiectivele şi apoi managerii le pun în aplicare. Managerii din sectorul public, spre deosebire de funcţionarii publici tradiţionali, exercită un grad mai mare de autonomie şi de discreţie în realizarea obiectivelor. În consecinţă, managementul "are unele forme de autonomie, pentru un set de activităţi, cum ar fi bugete, măsurarea performanţei şi organizare (Terry 1998, p. 4).

O astfel de viziune, aplicată la nivelul judeţului Caraş-Severin, în privinţa Dunării, ar putea revitaliza economia acestui judeţ ce pare căzut de pe hartă. Părerea mea!