JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 51(131)

DESPRE OAMENI

Aseară, stăteam cu mîna pe telefon, indecis. Am vrut să-l sun pe prietenul meu Victor Nafiru. Simţeam nevoia să vorbesc cu el despre Mile, despre accidentul de mină de la Anina, despre ce înseamnă să speri şi să constaţi că viaţa îţi trage un şut în cur atunci cînd te aştepţi mai puţin. Telefonul a sunat, dar era Vlad, cu care am vorbit două-trei fraze, dezlînate şi neinteligibile, în direct, la TV Europa-Nova Timişoara. Ce poţi să spui în momente grele? Nimic! Vorbele sînt goale şi par fanfaronadă! Îmi venea să strig, „sîrbule, eşti nebun, unde crezi că pleci? Brate!”, dar Mile, căpos cum îl ştim, nu a mai zăbovit. Cal verde şi sîrb deştept!, ar spune unii.

Vezi tu, sîrbule, uneori mă enervai cu generozitatea ta! Dacă eu aş fi fost în locul tău, şi tu ai fi ştiut sîrbeşte din 2 în 10, nu găseai nici autogara în Belgrad! Dar, tu... Lăsai impresia că munca asta este floare la ureche, că orice prost poa să ţină un microfon în mînă şi să vorbească natural, cînd afară pute a frică şi sîngele bate darabana în urechi. Ei bine, e al dracului de greu! Din păcate, despre asta se vorbeşte doar în situaţii limită. Te înţeleg că ai preferat să te retragi din calea valului de oportunism şi laşitate facilă. Hm, am vorbit despre tine, sîrbule, cu un prieten comun. „Omul divertisment”. Un alt bănăţean care s-a refugiat din calea urîciunii umane. Dănuţ Negru, un tip mult mai profund şi mai atent la lumea care-l înconjoară decît cred „blondele” ele, sau ei, care lipesc etichete şi timbre. Ar fi de întrebat, ce caută doi bănăţeni la Chişinău. Fără răspuns, fără comentarii!

Nu-mi place. Dar îţi respect opţiunea! Te-ai cam săturat de România. Unii aleg să plece în Bora-Bora, alţii pe Coasta de Azur, În Muntenegru sau în... Tora Bora! Oriunde, departe de nebunia pe timp de pace a piticului Debil Boc! Tu, ai ales Liniştea eternă. Poate, prea repede, Luptătorule...