JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 59(123)

ÎNGERUL BLOND ŞI DIAVOLUL INOCENT!


Groaznică noapte! M-am trezit din două în două ore. De parcă patul mă arunca jos, sătul de prezenţa mea monotonă. Nu, nu e Boc de vină, deşi, prezenţa lui de măscărici, azi, la Chişinău, îmi provoacă crampe. Afară stă să plouă. E frig şi urît. Poate în 1933, cînd se năştea Nichita era soare:

Noi

Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.

„Îngerul blond”! Cîţi dintre noi ne mai amintim astăzi de el? Mai vorbim noi despre poezie? Nu ! Nu, pentru că nimeni, nici măcar Guvernul României nu mai dă 2 bani pe versuri. Doi bani! Nu dă, dar nici nu ia! Opaaaaa, aici e o problemă! Diavolul ăsta inocent, cu făţuca aia a lui boboloacă, întîiul cosaş al ţării, cel mai ţăran dintre ţăranii acestui pămînt, a scăpat din vedere IMPOZITUL PE POEZIE! Cine scrie două versuri să fie impozitat! Cine recită, să i se aplice forfetarul! Iar cine tipăreşte versuri şi obţine, în acest fel, venituri nesimţite, să fie desfiinţat, iar organele de anchetă să-şi facă datoria! Aşa nu se mai poate! Ce Nichita? Să se termine odată pentru totdeauna cu poeţii privilegiaţi în această ţară! Trebuie să fim toţi egali în faţa legii, altfel bugetul României intră în incapacitate de plată!