JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 49(133)

L-AM VISAT PE BOC!

Nu, nu glumesc! A ajuns să mă bîntuie şi în somn. Chestia e că am avut o discuţie lungă şi „sinceră” cu Domnia Sa, în urma căreia m-am ales cu „o poziţie consolidată şi euroconformă”, cum se zice pe aici. Chestia e că eu chiar cred că şi Boc şi Băse sînt sinceri în demersurile lor. Chiar vor să reformeze statul român din temelii, stat pe care orice cetăţean îl pomeneşte de mamă cînd se pomeneşte faţă în faţă cu armatele de funcţionari, cu legile creţe, cu jaful de nedescris al sistemului! Chiar cred că cei doi politicieni de un metru cincizeci şi o sută de kile împreună sînt bine intenţionaţi şi doresc transformarea statului obez într-unul suplu şi atractiv, ca în emisiunile ProTV. Personal cred că un stat liberal 100% este modelul spre care tinde regiunea în perioada imediat următoare. Din păcate, împreună au două probleme majore, iar Boc o mai are şi pe a treia. Prima problemă majoră ar fi că salvarea statului român, în forma sa istorică de azi, înseamnă sacrificarea a multe milioane de români, pe care nu-ia întrebat nimeni dacă vor să trăiască prost în România, sau bine în Statele Unite ale Olteniei, de exemplu! A doua problemă majoră apare atunci cînd cei doi se uită în zestrea naţională. O astfel de transformare radicală înseamnă resurse: chirurgi plasticieni, asistente, aparatură, silicon etc, ori România, la această oră este o formă fără fond: bănci nu, industrie nu, capital nu, producţie nu, energie nu, aia nu, aia nu, nimic, nimic! Peste toate acestea, Boc mai are şi o problemă de comunicare: vorbeşte mult, se agită ca o particulă browniană, face mare risipă de energie, nu spune nimic şi nimeni nu înţelege nimic. Ba mai vorbeşte şi repede, de ce spune nu poate controla nici el aşa că, a doua zi trebuie să retracteze. Despre problema premierului că nu prea înţelege nimic din chestiile alea cu economia globală, burse, indici, inflaţie, deflaţie, deficit şi alte asemenea vorbe de ocară, nu vorbesc.

Cum nu am să vorbesc nici de inducerea ideii, deformate, că „serviciile unui alt stat” au interese ca România să nu facă aia, aia, sau ailaltă. Fundamental greşit! La această oră, serviciile de informaţii private, interne şi externe, fac jocurile oligarhilor, mogulilor şi puternicilor zilei, strict în funcţie de profit! Nu cred că serviciile naţionale ruseşti au acţionat ca România să vîndă industria siderurgică apropiaţilor premierului Putin. Sînt convins că „băieţii deştepţi” din companii private au făcut-o! Sau ONG-uri bine plasate şi susţinute financiar. Think-thank-uri, cum le spun americanii. Asta este marfa scumpă în aceste zile! Din păcate, deşi copleşit de bune intenţii, Emil Boc nu are nici o şansă în faţa unor astfel de „meseriaşi”.

Dovada că centrul de greutate, în ceea ce priveşte re-gîndirea strategică şi geo-politică regională, s-a mutat de la Academie sau Institutele de cercetare, spre zona privată o reprezintă studiile ONG-urilor în ceea ce priveşte relaţia externă şi rezolvarea unor diferende sau chiar conflicte. Un exemplu care-mi vine rapid în minte: Centrul condus de reputatul Iulian Chifu, a realizat un Plan comun pentru Transnistria, împreună cu alte ONG-uri din Ucraina şi Republica Moldova.

Că România, Ukraina şi Moldova reprezintă o zonă comună de interes, nu mai este nici un secret. Un alt exemplu de acum 4 ani: Liderul Blocului Moldova Democrată, actualul co-preşedinte al Alianţei pentru Integrare Europeană şi preşedinte al AMN, Serafim Urecheanu, a sustinut public candidatul Rusiei în Ukraina, actualul preşedinte, Viktor Yanukovici. Întîmplător, sau nu, şeful campaniei lui Yanukovici, trimisul Kremlinului, Gleb Pavlovsky, a fost şi coordonatorul echipei ruseşti de campanie a moldovenilor lui Serafim Urecheanu, deşi fostul primar al Chişinăului, bun prieten cu separatistul Igor Smirnov încă de pe vremea cînd amîndoi lucrau la Sindicate, este, potrivit unor surse publice, un apropiat al lui Silviu Predoiu.

Sînt convins că Emil Boc nu are timp de astfel de detalii. Totuşi, să nu uităm o remarcă făcută de Vladimir Bucovski, cînd a vizitat România: ne-a spus în faţă, că noi avem KGB-ul în România, prin LukOil şi sectorul industriei de aluminiu. Aşa cum toate sectoarele strategice, primordiale în economia Rusiei: industria petroliferă, Gazprom, industria nucleară, minele de uraniu, industria spaţiala, se spune că sînt controlate de catre „Grupul de la Dresda”, al ofiţerului KGB Vladimir Putin, tot astfel şi în România, ofiţerii ruşi conduc şi controlează ramuri industriale strategice pentru industria de război. Iar, în Moldova e la fel!

Totul pleacă de la un singur nume: Marco! Marco, de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros! Interfaţa, Marco International, este condusă de rusul Vitali Matsitski, la rîndul său, apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului preşedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este şi proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat în producţia petrolieră, şi are o avere estimată la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhăţat cam tot ce mişcă în zona strategică din România. Degeaba îi caută Boc şi consilierii în Forbes top 100, sau 300! Oamenii ăştia nu apar în topuri, dar au „telefon roşu” cu FMI, BM sau băncile europene de investiţii, cu bursele care cad şi se ridică, surprinzător, cu asasinii economici pe care nu-i interesează nici de greci, nici de români şi nici de moldoveni – consideraţi o cantitate neglijabilă şi lăsaţi pe mîna propriilor oligarhi şi asasini economici să zburde la noroc! Noroc bun!