MULŢI NĂDRAGI, PUŢINE COAIE!

Nu prea scriu despre politica locală. Mi se pare anostă şi medievală, uneori cu reminiscenţe tribale sau întovărăşiri de vînătoare, populată de oportunişti, ipocriţi, profitori, slugi şi foarte puţini, extrem de puţini LIDERI! La fel cu cele mai multe dintre instituţiile statului, acolo unde competenţa profesională este un handicap! Sigur, mulţi dintre cei care citesc acest text, nu au mai văzut LIDERI de vreo 30 de ani! Alţii, niciodată! Cum arată un LIDER? Priviţi în ochi statuile răspîndite în oraşele europene. Sau, priviţi imaginile de la înmormîntarea primarului din Gdansk, ucis de un puşcăriaş: zeci de mii de persoane l-au condus pe ultimul drum pe Pawel Adamowicz, cel care a condus în ultimii 20 de ani, oraşul Gdansk.

Liderul este acel om care însuflețește o echipă. Este omul care știe să unească oamenii într-un demers comun, fără să se impună şi fără să amenințe, pentru că un lider nu este neapărat șeful. Îşi asumă responsabilitatea şi îşi apără oamenii, înfruntînd chiar superiorii în acest demers. Sau, cum se spunea în vechime, “are coaie”! Cercetătorii moderni în inginerie socială definesc liderul în funcţie de anumite “date tehnice” pe care le întruneşte. Între acestea, aş remarca doar sprijinirea celorlalți în a performa la maximumul potențialului lor, asumarea responsabilității, rezolvarea problemelor, acceptarea și aprecierea perspectivelor și opiniilor diferite, curajul și disponibilitatea de a milita pentru lucrurile în care crede!

În cuvinte simple, liderul este colegul tău. Nu șeful, nu superiorul, nu cel care te plătește ca să faci doar ceea ce vrea el, precum într-o instituţie publică de media, condusă ca pe propria pescărie, brutărie sau firmă de pompe funebre, ce vreţi dumneavoastră... Un alt aspect caracteristic unui lider este modul în care ajunge să își cîștige respectul. Acest tip de conducător nu ridică tonul, nu se impune prin frică, nu amenință și nu sancționează decît după ce este convins că a făcut tot posibilul să înțeleagă raționamentul pentru care unul sau mai mulți colegi (de partid, în cazul nostru!) nu ajung să facă performanță.

Puteţi încadra în acest tipar vreun politician local? Eu nu, poate cu o foarte mică excepţie (sigur, optimiştii vor spune că e floarea care vesteşte primăvara politică…, aşa am crezut şi eu, dar…) toţi sînt campionii scuzelor. Nici eu, şi nici dumneavoastră nu ne învîrtim în carcul acestora, nu stăm “buză în buză” cu ei, aşa că le analizăm “vitejia” prin prisma propriilor declaraţii sau a imaginii din media: la unul s-a topit asfaltul turnat cu vreo trei an în urmă de alţii, altul dă vina şi astăzi pe predecesorul său schimbat din funcţie de vreo trei anişori, altul e curvar, altul, avar şi oportunist dar lider despotic de partid. Mai e o deputată de prin Valea Bistrei…, dacă vă amintiţi cum o cheamă să-mi spuneţi!, care doar trece prin zonă din patru în patru ani, ca să voteze prostimea!, sau un altul, pentru care singurele lupte purtate în acest areal au fost în vederea propăşirii şi bunăstării şi rezolvării problemelor neamului. Său!

Un singur politician pare că răzbeşte, însă, din acest peisaj. Şi e purtător de fustă! În rest, se remarcă tot felul de plîngăcioşi, scuzăcioşi sau, pur şi simplu, slugi crude şi nemiloase, pripăşite în fruntea obştii. Majoritatea e purtătoare de pantaloni, elementul de identificare istoric pentru Lider. Din păcate, mulţi nădragi, puţine coaie! Şi, toate par că sînt ale Luminiţei Jivan!