Pe 20 aprilie auzeam la un cunoscut post de radio, pe la ora 17,45, o remarcă corectă şi extraordinar de actuală: "jurnaliştii din ziua de azi s-au îndepărtat de carte". Adevărat, din păcate! Învăţăturile, tiparele, modelele provin din alte surse. Iată, de pildă, îmi amintesc o şedinţă de redacţie în care se dădea "ucenicilor" o lecţie de viaţă: într-un bordel din celebrul cartier amsterdamnez, era scris pe perete exemplul unei lucrătoare în branşă care, a muncit cît a muncit pentru peşte, dar, apoi, s-a eliberat şi a muncit pentru ea, părăsind acea lume decadentă şi reuşind în viaţă, nu-mi amintesc acum... manager, poate, sau... nu contează! Ochii povestitoarei erau umezi şi emoţionaţi, glasul tremurînd, dar ferm. Puterea exemplului! Povestea imbold care ar fi trebuit să motiveze în activitatea redacţională cîteva perechi de ochi şi urechi!
Cîteva luni mai tîrziu, alte perechi de ochi scrutau analitic pagini întregi, nu de carte ci de documente, ce au fost arse în preajma unui control de la ITM! Saci! Mă rog, a pierit romantismul!
În aceeaşi notă, lipsită de umor, spectacolul ce ar trebui montat din această vară pe scena Teatrului de Vară păstrează doar titlul celebrei pelicule americane, How to Steal a Million, acţiunea fiind una mult mai românească, personajele, aşişderea, iar suma mai de pe Bîrzava, undeva la 50.000 de euro! Pe scurt, scenariul e cam aşa: Împrumutătorul, un important producător de costiţă afumată, îşi vrea banii înapoi, trecuţi prin lenjeria de pat din diverse locaţii. Scadenţa a venit, iar personajul feminin trebuie să facă ceva. Cum nu are la dispoziţie o statuie pretinsă a fi sculptată de Benvenuto Cellini (1500-1571), nici măcar de o imitaţie reuşită realizată de bunicul lui Bonnet, ea însăşi o imitaţie proastă a liderului iubit şi necontestat, inventează ceva: o mutare cu cîntec şi lăutari, într-o altă locaţie menită să stoarcă bani de investiţii de unde, nu-i aşa, 40.000 de euro s-ar putea pierde uşor, printre degetele cu manichiură făcută la Caransebeş, parcă...
Experienţă în domeniu, există cît cuprinde, numai episodul din 2011 - cînd a cerut o şpagă de 3000 de euro pentru a aranja o licitaţie ne-aranjată, în final, dar pentru care şi-a pierdut dreptul de semnătură şi nu a mai dat banii înapoi - recomandînd-o ca un adevărat inginer financiar!
Acuma, dacă mă întrebaţi pe mine, eu nu aş merge la un astfel de spectacol! Şi nici nu aş garanta că scenarista şi protagonista rolului principal, nu, nu e Sergiu Nicolaescu!, va mai rămîne doi ani să vadă succesul la public. Preferam varianta clasică cu Audrey Hepburn, în care Nicole Bonnet, provenită dintr-o familie de falsificatori de artă, doreşte să recupereze dintr-un muzeu din Paris o statuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu