Bătălia de la Nassiryiah, da, băi, netrebnicilor!

 

Circulă de două zile, în mediul on-line, o mizerie de text, publicat de un site cu pretenții de deținător al adevărului absolut, care, dincolo de personajele pe care se străduiește să le pună într-o lumină proastă, mă vizează direct.

Compunerea cu pricina preia un fragment dintr-un amplu material apărut pe blogul fostului director al Realitatea TV, Edward Pastia, referitor la un documentar pe care l-am realizat împreună cu colegul Ilie Pintea, în aprilie-mai 2013 și care s-a născut din numeroasele discuții și rememorări pe care le-am avut cu colegul Radu Dobrițoiu, un jurnalist de forță și nu “un angajat al TVR”, care nu poate fi comparat cu cu nici unul dintre purtătorii ilegali de pix sau tastatură, care-și varsă frustrările și inseilările la comandă în generosul mediu on-line!

Deci, ca să fie clar din prima, ceea ce anonimii numesc  “reportaj”, prin afirmația “Astazi i-am pune reportajului eticheta „fake news” dar în urmă cu câțiva ani era doar o minciună ordinară”, este, de fapt, un documentar, o bucățică de istorie orală contemporană, realizat după toate rigorile profesiei pe care purtătorii ilegali de tastatură nu o cunosc. Nu am să vă luminez care este diferența dintre cele două specii jurnalistice (probabil nici nu vă interesează!), vă invit să vă înscrieți la unul din cursurile de journalism și comunicare, pe care le susțin. Dau și chitanță!

Așadar, afirmația pe care netrebnicii o lansează: “Nu există în istorie nicio batălie de la Nassiryah în perioada în care domnul Ciucă se ascundea în comandamentul batalionului” este o minciună ordinară menită doar să-l discrediteze pe Nicolae Ciucă și să pună între paranteze chiar viața cîtorva zeci de militari români participanți în acea noapte la bătălia pentru pod, fără să mai vorbesc de munca unei echipe de jurnaliști onești care au documentat bătălia, în 2013, la Craiova, Timișoara și București, intervievînd o parte dintre cei implicați direct în operațiunea militară, despre care scriitorul la comandă nu are habar! Dorin Toma, care a monitorizat din TOC transmisiunile radio și-și amintește că se auzeau focurile, se auzeau loviturile gloanțelor pe blindajul transportoarelor, Dan Ionescu cu a sa replică celebră: atunci am văzut cum arată o rachetă anti-tanc din față!, sau Doamna Catrinoiu – care spune: ...atunci am conștientizat că eu trăiam... de fapt, m-am născut a doua oară - , fostul ministru al apărării, Ioan Mircea Pașcu, generalul Ciucă și colegul nostru Radu Dobrițoiu, cel care a fost martor la emoțiile trăite de comanda batalionului, în baza militară iraqiană, au fost protagoniștii documentarului, nu reportajului, care nu este un fake-news!

Cum am hotărît să documentăm? Bătălia pentru podurile peste Eufrat a fost o operaţiune a Brigăzii italiene Ariette, care a implicat atît Batalionul 26 Infanterie, Scorpionii roșii, cît şi Compania de poliţie militară, în mai 2004. Romanii au avut de aparat un pod, italienii alte trei. Au participat la lupte italienii, americanii, românii, forțele speciale britanice, forțe ale contractorilor britanici și nepalezi. Italienii, care au avut suport media la nivel de brigadă, au scris numeroase articole şi au publicat cărţi despre luptele din acea perioadă. Noi, românii, l-am avut pe Radu Dobrițoiu. La sfîrșitul lui iunie, cînd l-am înlocuit la post pe Radu, în White Horse, baza comună italo-română (o fostă unitate de tancuri a lui Saddam Hussein, aflată la 8 km de Nassiriyah) militarii batalionului românesc vorbeau, încă, cu emoție despre acea operațiune, iar la predarea comenzii către lt.col. Blaiu și Batalionului 812 Infanterie Șoimii Carpaților, generalul Marco Chiarrini a mulțumit încă o dată militarilor olteni pentru “bravura” de care au dat dovadă în bătălia incriminată. Am fost acolo! Deci, într-un fel, alegerea temei documentarului a venit de la sine!

Forțele Coaliției au luptat cu 400 de șiiți ai Jaysh al-Mahdi, Armata Mahdi (condusă de clerical Muqtada Al-Sadr), care acționa în sudul șiit al Iraqului, și nu Ansar al-Mahdi cum greșit o denumește autorele Bogdan Tiberiu IACOB, făcînd, probabil din neștiință, confuzia cu Ansar al-Sunnah, condusă de Abu Musab al-Zarqawi (născut Ahmad Fadeel al-Nazal al-Khalayleh), care acționa în Triunghiul sunnit și care, în 2007, se transformă în Ansar al-Islam. Dar, astea sînt detalii neimportante pentru denigrarea lui Nicolae Ciucă!

Sigur, bănuiesc că domnul Iacob nu s-a oboist să privească documentarul. Cum nici cei care s-au lăpădat de el, în ultimele zile, după ce au fost plini de admirație, nu cred că au făcut-o! Dacă ar fi făcut-o, ar fi știut că în acea primăvară, oltenii Batalionului 26 Infanterie, de la Craiova, preluaseră aria de responsabilitate românească din Dhi Qar, de la Batalionul 811 Infanterie Dej, care inaugurase, practic, participarea românească în teatrul de operaţii din Iraq. B26I nu era străin de natura aspră a deşertului. Cu un an înainte, se călise în deşertul din sudul Afghanistanului alături de legendarele Divizii Aeropurtate americane, 101 şi 82! Şi tot atunci, maiorul Nicolae Ciucă, comandantul batalionului oltean, a fost avansat la gradul de locotenent-colonel chiar de către şeful Marelui Stat Major, generalul Mihail Popescu. Am fost acolo. Din nou!

Jaish Al-Mahdi declanşase lupte violente în principalele oraşe din sud. Basra era puternic atacată, iar Nassiriyah stătea să cadă în mîinile insurgenţilor. Italienii au ordonat Scorpionilor Roşii să împiedice "afluirea şi defluirea" insurgenţilor în capitala provinciei. În jurul orei 23, zece transportoare blindate, conduse de lt.col. Nicolae Ciucă, au părăsit "Calul Bălan" şi, pe bretele ocolitoare, au ieşit pe Tampa îndreptîndu-se spre Nassiriyah, oraşul străjuit de podurile peste Eufrat. Urma să se realizeze un "cordon sanitar" astfel încît luptătorii Mahdi să nu intre în oraş. Era o noapte neagră şi caldă. Aşa cum îşi aminteşte sanitarul Cornelia Catrinoiu, gloanţele au început să cadă pe transportorul medical precum sunetele unui xilofon. Prin vizete se vedeau micii "asteroizi" ai trasoarelor. Apoi, senzaţia de căzătură în nas. Convoiul căzuse într-o ambuscadă! Scorpionii vedeau, la propriu, cum arată loviturile de AG-7, văzute din faţă, în zbor. 24 de lovituri de RPG pentru 10 transportoare româneşti! Locţiitorul comandantului, pe atunci mr. Gabriel Toma, urmărea desfăşurarea momentului din bază, prin intermediul staţiilor radio. Lîngă el se găsea colegul şi prietenul meu, Radu Dobriţoiu, corespondentul RRA în Iraq, care-şi muşca degetele de emoţie. "A fost o emoţie generală, dar am fost mîndru de toţi acei caporali, sergenţi şi ofiţeri care s-au descuract ca la carte", îşi aminteşte Gabi Toma.

La puţin timp, într-un alt punct nevralgic al comunicaţiei rutiere, Scorpionii au fost atacaţi din nou. Din nou focuri de AKM, din nou RPG-uri. Comandantul ordonă debarcarea şi crearea dispozitivului între rambleul căii ferate şi şosea. Se evaluează situaţia, oamenii, muniţia. Apoi, misiunea se schimbă. Românii au deschis focul asupra insurgenţilor, respectînd regulile de angajare a focului, stabilite pe plan internaţional. Mitraliera de calibru 14,5 mm, instalată pe TAB-uri a răsunat în noapte.

Apoi, linişte! Infanteriştii români se îmbarcă în transportoare şi se îndreabtă spre "casă". Un singur transportor, cu două punţi, are probleme. El se întoarce la bază pe o singură roată! Într-un-ul dintre cauciucurile străpunse, oltenii găsesc o cămaşă de la racheta cumulativă ce ar fi putut să-i trimită pe toţi ocupanţii TAB-ului direct în galeria Eroilor Neamului.

Ei, ce spui stimabile Tiberiu Iacob? A fost, sau nu, o bătălie? Eu zic că da! Tu nu poți spune nimic pentru că nu ești documentat! Ești doar mincinos și rău intenționat! Și ca să ai imaginea mai clară, eu am fost primul journalist care am folosit public sintagma “generalii deșertului”, cu referire direct la toți foștii comandanți de batalioane în teatrele de operații (TO, le zicem noi, pes curt!) care au primit stele pe umeri! Așa că, dacă ai vrut să-l denigrezi pe Nicolae Ciucă folosindu-te de Bătălia de la Nassiriyah, n-ai nimerit-o! Cum nu ai nimerit-o nici în legătură cu Radu Dobrițoiu. Căruia ai putea să-I reproșezi multe (că s-a îngrășat și a îmbătrînit, că locuiește în București într-un bloc turn și nu prea are apă caldă și căldură, că…), dar nu că nu ar fi un profesionist de excepție!

Crezi că Nicolae Ciucă ar fi avut nevoie de cineva care să-I clădească imaginea la nivel international? Poate spun ceva profesorii de la Colegiul de război, trupe de uscat, master în Studii Strategice, SUA (2006), sau cei de la Cursul de relaţii civil-militari din Europa de Est şi Asia Centrală, Hulburt, Florida, SUA (2004). Sau, poate l-ai întrebat personal pe fostul general și președinte al Egiptului, Mohamed Morsi, care i-a fost coleg! Eu, așa aș fi făcut! Poate într-un viitor documentar. Legendat! Băi, netrebnicilor!