7 ANI ÎN IRAQ

O colaborare de excepţie, un proiect unic în mass-media românească plină de efemer: Radio România Actualităţi şi Ministerul Apărării Naţionale! O serie de emisiuni, transmise în luna iulie 2009, care să rememoreze această colaborare de excepţie. Colegul meu RADU DOBRIŢOIU, un profesionist de excepţie va conduce ostilităţile, din Iraq, post pe care el l-a inaugurat în iulie 2003 şi susţinut de-a lungul timpului. „Aventura” iraqiană a început, însă, în februarie 2003 atunci cînd am ajuns în Baghdadul lui Saddam Hussein. Proiectul lui Radu Dobriţoiu m-a obligat să scotocesc notele de reporter şi să scutur de praf cîteva. Dacă veţi avea răbdarea să citiţi „24 de ore în Ţara Rafidayn”, o culegere de comentarii difuzate de emisiunea „24 de ore” la RRA, veţi vedea că, fără a avea pretenţie de oracol, despre autonomia Kirkuk-ului, „balcanizarea Iraqului”, sau apariţia pe harta lumii a Kurdistanului am scris cu mulţi ani în urmă! Deocamdată...

... NOTE DE REPORTER

20 martie 2003. SUA atacă Iraqul. La Baghdad sunt desfăşurate 6 divizii ale Gărzii Republicane. 16 divizii ale trupelor regulate, din care 6 divizii de blindate, sunt împrăştiate în întreaga ţară. Hotelul Melia Mansour, aflat vis-a-vis de Ministerul Informaţiilor şi televiziunea iraqiană, se cutremură de bombe. Părăsim zona în fugă, cu toate bagajele.

Liga Arabă a semnat un document în unanimitate- Kuweitul s-a abţinut- prin care cere încetarea imediată a războiului. Siria, care este convinsă că va fi următoarea victimă, afirmă că nu va aştepta să fie atacată. Peter Arnet, primul reporter american care a transmis atacul asupra Baghdadului în primul război din Golf, laureat al Premiului Pullizer, ex CNN, ex CBS, a condamnat războiul la televiziunea iraqiana. A fost concediat de la revista National Geographic, a doua zi. 5 aprilie 2003, ora 7, ora Baghdadului: 20 de tancuri Abhrams şi 10 blindate Bradley americane, aparţinînd Diviziei a 3-a, au pătruns în centrul Baghdadului fără să întîmpine rezistenţă. Agenţia israeliană Debka informează că Saddam Hussein a părăsit Baghdadul în urmă cu cîteva zile şi se află în staţiunea siriană Latakia, împreună cu întreaga familie. Acum, Iraqul este condus de două facţiuni rivale: una doreşte continuarea luptei cu ocupantul american, cealaltă negocierea capitulării. În urmă cu cîteva zile, Debka lansa ipoteza că Saddam a transferat armele NBC în Siria. Siria, a doua ţintă! Agenţia iordaniană Al Bawaba lansează ştirea că Saddam se află în oraşul său natal, la Tikrit. Israelul instigă SUA la atacarea Iranului, Siriei şi Libiei! Apare şi prima contradicţie între aliaţi: SUA doreşte o administraţie americană pentru Iraq, în timp ce Marea Britanie vede o administraţie iraqiană sub mandat ONU. 9 aprilie 2003: Baghdadul a căzut. În 13 aprilie 2003 sosesc la Amman, în Iordania. Duminică seara, pe canalul de televiziune pan-arab, Al-Jazeera, un analist politic iraqian spunea că Saddam Hussein a fost văzut luptînd, cu lacrimi în ochi, într-un cartier din Baghdad. Există informaţia că toţi deţinuţii de drept comun din Kuweit au fost eliberaţi şi transportaţi cu autobuze ale armatei americane la Baghdad. Aceştia au fost protagoniştii primelor filmări cu „localnici” manifestîndu-şi bucuria şi scandînd sloganuri pro-americane. Tot ei au fost filmaţi în postura de prizonieri iraqieni şi tot ei au jefuit Muzeul de Istorie din Baghdad, unde se aflau piese din patrimoniul mondial, inclusiv originalul primului contract comercial încheiat cu 3500 de ani î.e.n., între Siria şi Babilon: un import de bitum pentru drumuri. Artefactele au fost duse într-o casă şi, apoi, au fost cărate cu camioanele americane sau cu autobuze vopsite în alb şi albastru deschis. Un spălător de parbrize egiptean, de la Hotel Royal, din Amman, şi-a recunoscut fratele la televizor, care a fost închis în Kuweit pentru trafic de ţigări. El a fost văzut şi la dărîmarea statuii lui Saddam Hussein, din faţa Hotelului Palestina, dar şi la jefuirea muzeului din Baghdad. „Căra o statuie în braţe”, ne-a spus la o bere egipteanul, profund nedumerit de ce i se întîmpla fratelui său. Există informaţia că după „moartea” lui Saddam Hussein, generalii sunniţi au încheiat un acord cu armata SUA, care au permis căderea Baghdadului fără luptă. Prezenţa lui Amir Al-Saadi, general şi consilier ştiinţific al lui Saddam Hussein la TV, dezvăluirea faptului că acesta era agent american, dezvăluirea poziţiilor a şapte depozite de armamant din Baghdad, confirmă presupunerea de trădare. Formula nu e nouă. Se ştie deja că înaintea trupelor Delta şi a avioanelor de atac, în Afganistan au fost trimise valizele cu bani, cu care s-a cumpărat neutralitatea şefilor de trib afgani. Tikritul încă rezistă. Rezistă şi Najaful, unul dintre cele două oraşe sacre ale şiiţilor. Generalul Tommy Franks, 57 de ani, a declarat, în sfîrşit, că regimul baasist de la Baghdad a căzut, misiunea a fost îndeplinită cu 170 de morţi şi este gata să predea guvernarea provizorie a ţării, generalului în rezervă, Gardner, favoritul Pentagonului, producător de armamant şi unul din importanţii furnizori ai armatei americane. Nu s-a reuşit, însă, demonstrarea că Iraqul a deţinut arme de distrugere în masă şi nici unde a dispărut Saddam Hussein, după modelul „teroristului nr.1” al lumii, şeicul Oussama Ben Ladden. Şi Biblioteca Naţională din Baghdad e în flăcări. A ars în voie întreaga colecţie de papirusuri! Distrugerea istoriei Iraqului este foarte importantă pentru americani pentru că trecutul este rădăcina, dar şi motorul lumii arabe! Televiziunea poloneză a transmis că SUA, Marea Britanie, Australia şi Polonia sunt singurele patru ţări care vor participa la reconstrucţia şi la administrarea securităţii Iraqului. Procesul verbal al întîlnirii a fost parafat în…Israel. Cotidianul israelian Haarez (foarte citit de ambasadorul român la Amman, Vasile Sofinetti), foarte implicat în manipularea regiunii, a publicat azi, luni, 14 aprilie 2003, un interviu cu Ariel Sharon care-l acuză pe Bashar Al-Assad că ascunde armele chimice iraqiene şi sprijină cu 25.000 USD fiecare familie de martir ucis în Iraq. Corespondentul ziarului italian La Stampa, la Ierusalim, aminteşte, de asemenea, că Assad are relaţii strînse cu liderul Hezbollah şi este singurul lider arab care a rămas pe poziţie şi care polarizează simpatia întregii lumi arabe, umma, spre deosebire de Regele Abdullah al 2-lea al Iordaniei, care a studiat în America şi care nu vorbea corect limba arabă cînd a fost înscăunat. Surse arabe şi israeliene spun că în perioada septembrie – noiembrie 2003 se pregăteşte atacarea Siriei. Poliţia iraqiană a semnat un acord cu Armata SUA şi 20.000 de poliţişti s-au întors la muncă. Uniunea Europeană a aprobat 327 milioane Euro, ajutor umanitar pentru victimele războiului din Iraq, a anunţat Robert van der Meulen, ambasador, şeful Comisiei Europene în Iordania. Din aceştia, 100 de milioane sunt repartizaţi Comisiei de Ajutor Umanitar. ECHO, partenerul Crucii Roşii Internaţionale, consideră Iordania ca un coridor umanitar spre Iraq. 21 de milioane de Euro au fost repartizate pentru repatrierea refugiaţilor aflaţi pe teritoriul Iordaniei, între 3 şi 6 milioane pentru transportul rapid al cazarmamentului de primă necesitate pentru 75.000 de asistaţi în spitalele din Baghdad. Pentru a treia săptămînă consecutiv, presa iordaniană ţine prima pagină cu ceea ce numesc ei „agresiunea anglo-americană” împotriva Iraqului. Cvasitotalitatea analizelor apărute s-au concentrat asupra eventualelor consecinţe ale agresiunii asupra Orientului Apropiat, dar şi a lumii întregi. Abdel Hakim Al-Husban, jurnalist la cotidianul Star, de limbă engleză, spune că „analizele din presă au fost ecoul cititorilor, în aceste condiţii, ele s-au axat pe masacrele comise împotriva civililor iraqieni de forţele americane de agresiune, rezistenţa poporului iraqian, ameninţările americane împotriva Siriei şi Iranului, acuzate de susţinerea rezistenţei iraqiene, tăcerea oficialilor arabi în faţa acestei agresiuni şi monopolul american al contractelor în ceea ce ei numesc reconstrucţia Iraqului”. „După epoca de lumină a lui Saddam Hussein, Iraqul va intra în cea mai neagră beznă, la cele peste 350 mld. USD datorie externă fiind adăugate şi cele peste 200 mld.USD costul războiului, în aceste condiţii, datoria externă a ţării vecine se ridică la 600 mld USD, costuri ce vor fi suportate de poporul eliberat, din Iraqul democrat”. În ziarul Addustour, Bater Werdam scrie că Partidul Baas şi anti-baasiştii au ajuns la un consens naţional şi au semnat un acord de urgenţă ca ţara să lupte „împotriva celor care au ocupat bogăţiile Iraqului, sub pretextul răsturnării regimului lui Saddam Hussein”.