E titlul unei cărţi adevărate semnată de Radu Theodoru, dar nu despre ea va fi vorba, deşi... rămînem în domeniu, oarecum! Doamne, geniali sînt ăştia de la Lupa mea.ro! Olteni cu simţul umorului adînc înfipt unde trebuie că numai frunzele de la praz mai mătură pe jos cînd grăbesc paşii! Recunosc, multe texte mi-au fost inspirate din „reclamele” lor! Nici kk-tul ăsta nu face excepţie, deşi subiectul e foarte serios: prada, captura de război, materia primă a bandiţilor, hoţilor, pungaşilor, escrocilor, jefuitorilor... etc care ne conduc, de m-am săturat de România. E drept, şi italienii s-au săturat, dar ce contează... Aici e vorba de lăcomia şi aroganţa sfidătoare cu care noii puternici ai zilei, PDL-iştii şi PSD-iştii şi-au ascuţit cuţitele pentru împărţirea ciolanului. Spectacolul e nu doar dezgustător, ci şi primejdios. Pe faţă, fără nicio fereală, Guvernul Boc dă cu flit în nasul europenilor care ne-au acceptat cu condiţia, printre altele, a depolitizării funcţiilor de prefect şi subprefect. Sanchi! Acelaşi partid care se declara atunci crucişătorul euro-integrării şi se lăuda că a smuls steguleţele roşii de pe harta cu probleme a României face tricolorul zdreanţă! Iar, dacă Bucureştiul colcăie acum de rechini, de ce nu s-ar lăfăii în teritoriu phirania? Am propus şi în alte texte „să ne descurcăm cum putem”, adică după modelul comisarului Ali Mănescu, cel care a pacificat Bucureştiul şi l-a inspirat pe Sergiu Nicolaescu în filmele sale!
Ţara e acum „tagma jefuitorilor” mincinoşi şi ipocriţi. De aceea, mă alătur campaniei anti-furat! Mi-e totuşi greu să cred că din arsenalul Românicii NATO armele se fură mai uşor decît deodorantele din Plus! Mi-e greu să cred că au dispărut total oamenii buni, capabili, competenţi şi cinstiţi. Ei se ascund în cotloane, ca şobolanii, şi speră să treacă valul acesta de minciună şi ură care se instalează deasupra României. Am înţeles că vă distrează la culme chestia aia cu promisiunile neonorate din campania electorală, dar luaţi-vă labele alea jegoase de pe viitorul copiilor mei! Furaţi-mă doar pe mine, nu prădaţi şi generaţiile viitoare! Cum se cheamă furtul cu abuz de papagal? Înşelăciune? Abuz de încredere? Şi acum doriţi pace socială? Mi-e teamă că pacea asta, dacă va fi!, va fi mai devastatoare decît un război declarat!
Trăim deja într-un stat rechiziţionat de politicieni care legiferează lipsa de speranţă în ziua de mîine. Să ne fie clar: al lor e viitorul, nu al tău! Ca să-l parafrazez pe un fost, Emil Constantinescu, „capitalul de încredere le permite...” În aceste condiţii, eu nu voi mai scrie despre actuala clasă politică amorţită în proiect! Aştept un „alt film”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu