UN MESAGER PE CALEA LUI HO SHI MINH

În martie 2013, o instituţie publică de pe la noi, refăcea drumul istoric, din 1971, al lui Nicolae Ceausescu în Asia! În timp ce salariații și-au văzut veniturile diminuate cu milioane de lei, colaborările suspendate, prigoana şi represiunea, pe cele mai înalte culmi, președintele director general al instituției stabilea relații de cooperare cu… instituţia soră din VIETNAM! Într-o vizită deloc ieftină (numai biletul de avion a costat aproape 3000 de euro!), s-au pus bazele unui schimb de programe cu omologii din Vietnam. Desigur, un asemenea acord este tocmai o prioritate pentru instituţia publică!

  După ce managementul performant a reușit, în doar cîteva luni:

 –   să sfărîme activitatea de bază și să reducă salariile pentru personal

 –    să instituie un regim de teroare și șantaj

 – să amenințe angajații cu restructurarea

 –    să deturneze obiectul de activitate  spre  acțiuni  de impresariat artistic, cu proiecte de miloane de euro implicînd, contra cost, și pe unii membri ai CA,

era mare nevoie de un parteneriat exclusiv cu vietnamezii! Vocea Vietnamului va produce programe despre țara parteneră și despre prietenia dintre cele două state.

Aşa se face că o pupăză autohtonă a aterizat pe Calea Celui Care Luminează! Bac OM a trimis-o, drept recunoştinţă pentru mîrşăviile prestate, să-i explice lui Bác Hồ - Unchiul Hồ, cum se poate eficientiza terorea fără ajutorul Viet Minh-ului. Noroc că în 1969, Ho Shi Minh, scriitor, poet, jurnalist, om politic şi revoluţionar, a trecut în lumea unde drepţii se odihnesc, altfel ar mai fi pus de o revoluţie!

Într-o ipotetică întîlnire între cei doi, mesagerul lui Bac OM, i-ar fi spus din prima: "Eu sînt fată simplă de la ţară şi să ştii că nu sug pula"! Această informaţie relevantă despre viaţa, activitatea şi creativitatea Mesagerului, cei doi interlocutori ar fi trecut la aspectele concrete ale vizitei de lucru. "Am venit în Vietnam să fac lucruri", fapt ce ar putea fi consemnat în procesul-verbal al discuţiei între cele două Faruri. Nu de Skoda, ci Călăuzitoare, evident! Evident că Cel care luminează, ar fi vrut să ştie cum a făcut mesagerul de i-au plecat o grămadă de oameni din subordine. La întrebarea adresată admirativ, Mesagerul i-a răspuns aerat: "Se numeşte război psihologic"!

Iată, ceva nou pentru Bac Ho, adeptul propagandei şi luptei de gherilă! Dacă Mesagerul ar fi venit în vizită de lucru în urmă cu vreo 50 de ani, Bac Ho ar fi aplicat aceste metode şi americanii ar fi plecat singuri, fără să fie nevoie să se tragă un singur foc de armă!

Încîntat de interlocutoarea sa, Ho Shi Min s-a pornit într-o extaziantă logoree despre literatura franceză cu care a avut contact direct în 1917. Mesagerul îl privea opac, fumînd. "Ador să fumez", îi spuse zîmbind, replicîndu-i că, la rîndul său, e fascinată de copy, paste şi shere, cei trei Mari care au călăuzit-o în viaţă, încă de pe vremea seralului.

Femeie practică, Mesagerul l-a întrebat, prieteneşte, pe Bac Ho, dacă pot aranja împreună un certificat de revoluţionar în Frontul de Independenţă a Vietnamului. "În România se poate...", i-a spus zîmbind, "deşi posesorul a fost în... Germania". Rîd amîndoi cu subînţeles, ca doi prieteni vechi hotărîţi să meargă, pe furiş, la bere.

În încăpere apare doamna Tang Tuyet Minh. Mesagerul o scrutează dezgustată. "E soţia ta?", îl întreabă pe Ho. "Ţăranca asta? Vai, e extrem de urîtă! Cred că e şi proastă! Nu ai ştiut niciodată să-ţi alegi femeile... De calitate... Are celulită şi nici nu poartă tanga, îmbrăcată fără pic de gust...". Ho tace. "Să mă vezi pe mine în rochia verde. L-am dat pe spate pînă şi pe Sorin, care a stat lîngă mine o seară întreagă! Semănaţi mult, nici el nu ştie să-şi aleagă femeile... Ce-o fi văzut la ţărăncile cu care umblă?", se întreabă retoric.

Vizita în Republica Socialistă Vietnam, continuă.