DE CE A DAT BĂSE CU CIOCUL LA UE?

Referendumul a eşuat pentru că Băsescu, Makovei and Co. au dat vîrtos cu ciocul la UE, cam cum pîrau preşedinţii republicilor satelit la Moscova în perioada Uniunii Sovietice! Şi atunci, ca şi acum, interesele de partid erau mai puternice decît interesele naţionale! Şi atunci, ca şi acum, criticile şi ameninţările frăţeşti re-aduceau o lumină mai bună despre muncă şi viaţă, în favoarea unei găşti de partid. Şi atunci, ca şi acum, "ciochiala" era menită să deznaţionalizeze în favoarea unei noi identităţi: sovietică!

La fel ca Uniunea Sovietică, Uniunea Europeană s-a constituit ca o uniune voluntară de STATE EGALE ale căror identitate naţională (limbă, cultură, tradiţii) dau valoare construcţiei europene! Din păcate, conceptele naţionale, tradiţionaliste, periferice, nu sînt acceptate de euroelite care, aflate la prima generaţie, promovează europenismul ca principal fir roşu, călăuzitor, orice abatere naţională sau naţionalistă fiind imediat repudiată. Astfel, "o educaţie pur naţională nu poate decît să întărească sentimentele naţionale şi să se orienteze într-o direcţie inversă obiectivului unitar final"(I.V. Stalin, 1920). Aşa se face că în Uniunea Europeană, la fel ca în Uniunea Sovietică, cultura este naţională ÎN FORMĂ, în principal prin LIMBĂ, dar sînt EUROPENE prin CONŢINUT, ceea ce face ca limbile europene să fie un vehicol de transport al ideilor comune, de la centru! Culturile naţionale liniştesc, deocamdată, sentimentele naţionale. Stalin este artizanul acestui compromis cultural pe care Lenin nu l-a dezavuat! Culturile naţionale - asimilate identităţilor naţionale europene! - satisfac sentimentele naţionale dar sfărîmă marile solidarităţi pan-naţionale, precum cooperarea balcanică, sau baltică etc. Istoria sovietică ne învaţă că acest "egalitarism cultural" nu va funcţiona fără o politică a controlului: controlul Bruxell-ului asupra statului purtător al intereselor naţionale, sau controlul economic care multiplică legăturile între centru şi periferie. Acest amestec de liberalism şi control, a dus în 1920, în URSS, la construirea unei comunităţi noi, o naţiune sovietică proletară, care ar fi trebuit să demonstreze că solidaritatea de clasă poate triumfa asupra conştiinţei naţionale. Puneţi această ultimă propoziţie în "lumina" politicilor UE care doreşte "construirea unei comunităţi noi, o naţiune europeană, care ar trebui să demonstreze că solidaritatea poate triumfa asupra conştiinţei naţionale". Vezi cazul României, ai cărei lider "sovietizat european" a pus ţara preş în faţa intereselor unei găşculiţe populare din Uniune!

Cea mai mare crimă naţională împotriva URSS, în anii 30, era tendinţa de secesiune. Extrem de puternică în Georgia, Bielorusia sau Ukraina. Din acest motiv, Stalin a deportat în Extremul Orient Rus, milioane de oameni. Statul Sovietelor ţinea cu dinţii la UNITATE! Şi UE face la fel! Atitudinea Greciei "insultă" instituţiile europene, plantate, precum cele sovietice, la controlul politicilor naţionale! În anii 20, egalitatea popoarelor, fundamentul echilibrului URSS, trebuia, în principiu, să creeze prietenia popoarelor care trăiau laolaltă, sentiment comunitar care ar modifica lent mentalităţile, ar degaja noi elite care, după modelul cultural adoptat ar fi fost naţională prin formă, dar care, ar fi avut acelaşi ţel, sovietic, servind drept punte între un trecut cu tradiţii diferite şi viitorul comun. Seamănă cu ce se întîmplă astăzi pe continent? Joacă Bruxell-ul rolul "fratelui mai mare" şi mai înţelept, în raport cu periferia, care reface optica imperială, transformîndu-se din "rău relativ" în "bine absolut"? Sau invers, în prezent...

Şi în UE, "fructele revoluţiei" vor fi coapte peste două generaţii care nu vor cunoaşte decît Uniunea şi mai puţin apartenenţa naţională. Pînă atunci, NU cred că din ideea de NAŢIONALISM ROMÂNESC va mai rămîne ceva. Vom fi renunţat la identitatea proprie în favoarea unor politici sovietice promovate de la Bruxelles!