CONTRACTORII PRIVAŢI VOR ÎNLOCUI NATO ÎN AFGANISTAN

Zilele trecute, discutam telefonic cu un prieten din Cluj, despre impactul asupra relaţiilor internaţionale a folosirii în teatrele de război a companiilor de securitate privată,a contractorilor privaţi,mercenarilor etc. Discutăm, evident, despre războiul modern, din Iraq şi Afganistan, pe care le-am urmărit, la un moment dat împreună, în care TOATE locurile de muncă, tradiţional-militare, de suport logistic, de mentenanţă, de catering, de poliţie militară, sau şoferi de camioane au fost mutate în sectorul privat! Mai mulţi generali americani şi diplomaţi sînt păziţi de gărzi de corp private. Care este impactul asupra relaţiilor internaţionale? Am scris, destul de succint, recunosc, în lucrarea "TARGET - Operaţiuni militare externe în combaterea terorismului", apărută în 2010 la Editura Banatului Montan, sub egida Asociaţiei Române a Specialiştilor în Securitate (ARSS), că în condiţiile în care numeroşi combatanţi nu au statut de beligeranţi, ci acela de actori non-statali, ONU poate angaja actori non-statali, în speţă companii militare private, să poarte războaie cu actorii non-statali, în speţă grupările teroriste, în acest fel rezolvîndu-se problemele juridice pe care le ridică folosirea forţei unei coaliţii de state împotriva unor grupări non-statale! PMC sînt potenţial utile ONU şi altor organizaţii internaţionale pentru că desfăşurarea lor ar stîrni mai puţine controverse politice decît decizia de a desfăşura trupe naţionale sub egida ONU. Această atitudine "civică" este valabilă şi în cazul "omului nou", dependent de fotoliu şi televizor, care "adoră" să lupte prin intermediul altcuiva!

Deşi CPS au apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, schimbările geopolitice şi restructurarea forţelor armate din multe ţări ca urmare a încheierii Războiului Rece au determinat dezvoltarea rapidă a industriei militare private. Astăzi peste 150 de companii furnizează servicii în peste 50 de ţări. Companiile Private de Securitate şi-au dovedit superioritatea în sprijinul oferit în manipularea logistică diversă, în gestionarea riscurilor, în culegerea de informaţii în special pentrumisiuni de menţinere a păcii şi în reconstrucţie, operaţiuni post-conflict. Jocul cererii şi ofertei, la sfîrşitul Războiului Rece, explică proliferarea CPS. Armatele au fost micşorate şi au dus la o disponibilitate de personal cu experienţă pentru contractorii privaţi (Avant, 2005, pp. 30-31), care, împreună cu foştii poliţişti,detectivi sau alte profesii implicate în aplicarea legii, şi foşti ofiţeri de intelligence, constituie, în mare măsură, "nucleul dur" de personal al PSC. Evident că, odată cu riscurile şi avantajele comerciale, au apărut şi consecinţele: în 2011, pentru prima dată în istorie, companiile americane de securitate au raportat mai multe pierderi de efective decît militarii americani din US Army, în Afganistan! Nici o lege nu-i obligă pe contractorii privaţi să raporteze public decesele angajaţilor lor şi, adesea, nici nu o fac! În timp ce Armata Americană anunţă decesele fiecărui militar, nominal, companiile private nu informează decît familiile mercenarilor. Externalizarea locurilor de muncă militare, cu grad ridicat de risc, reprezintă, de fapt, privatizarea sacrificiului suprem! În 2011, cel puţin 430 de contractori americani au fost ucişi în Afganistan: 386 lucrînd pentru Departamentul Apărării, 43 pentru USAID şi unul pentru Departamentul de Stat, potrivit datelor furnizate de Ambasada Americană de la Kabul. Numărul militarilor americani ucişi în 2011 în Afganistan se ridică la 418, potrivit statisticilor Departamentului Apărării, citat de site-ul icasualties.org, al unei organizaţii independente care monitorizează decesele din război.

Această tendinţă a fost în creştere, în ultimii ani, în Afganistan, şi este similară cu evoluţia situaţiei din Iraq, din 2009, anul în care numărul mercenarilor morţi l-a depăşit pe cel al militarilor! Anul trecut, în Iraq, mai mulţi soldaţi au fost ucişi decît contractori privaţi (54 comparativ cu 41, potrivit cifrelor Departamentului de Muncă al SUA). Expertii care au studiat fenomenul spun că, deoarece mulţi antreprenori nu angajează cu documente în regulă, cu asigurări medicale etc numărul real al deceselor contractorilor privaţi poate fi mult mai mare. Cele mai multe decese au fost înregistrate de compania L-3 COMMUNICATION. Dacă această companie ar fi fost o ţară, aceasta s-ar afla pe locul 3 în statistica pierderilor de vieţi omeneşti, după Statele Unite şi Marea Britanie. În ultimii 10 ani, L-3 şi filialele sale, inclusiv Titan Corporation şi MPRI Inc, au avut cel puţin 370 de angajaţi ucişi şi 1789 răniţi grav, pînă la sfîrşitul anului 2011, în Iraq şi Afganistan. Într-o declaraţie de presă, un purtător de cuvînt al L-3, Jennifer Barton, a declarat: "L-3 este mîndră că a avut posibilitatea de a sprijini eforturile SUA şi ale coaliţiei din Iraq şi Afganistan. Noi plîngem moartea acestor bărbaţi şi femei dedicate"! Alte companii americane cu un număr mare de decese sînt Supreme Group, o firmă de catering, cu 241 morţi, prin sfîrşitul anului 2011, "Serviciul de Angajaţi Internaţional", o altă firmă de catering, cu 125 morţi şi companiile de securitate: DynCorps (101 morţi), Aegis ( mort 86) şi Hart Group (63 morţi). În total, potrivit datelor Departamentului Muncii al Statelor Unite, citat de TACTICAL MAGAZIN, 64 de companii americane au pierdut mai mult de şapte angajaţi în fiecare din ultimii 10 de ani. Pentru fiecare antreprenor ucis, mult mai mulţi sînt grav răniţi. Conform statisticilor Departamentului Muncii, 1.777 antreprenori americani din Afganistan au fost "răniţi sau grav răniţi" suficient pentru a pierde mai mult de patru zile de muncă de anul trecut.

Se pune întrebarea firească: sînt PMC-urile mai rentabile decît forţele armate regulate? Datele privind rentabilitatea acestora nu sînt concludente. Angajaţii PMC "costă" destul de mult; salariile standard variază între 400 şi 1000 de dolari pe zi. Cei care susţin că PMC sînt mai rentabile decît armatele permanente se bazează de obicei pe următoarele argumente: - PMC pot angaja persoane care sînt adesea mult mai prost plătite; - guvernele nu sînt nevoite să ofere CMP beneficii ascunse, cum ar fi pensiile, îngrijiri medicale, condiţii de trai etc., deoarece acestea sînt de obicei incluse în contract; - PMC oferă posibilitatea creşterii rapide a forţei militare fără costurile implicate de întreţinerea pe termen lung a capacităţii militare; şi prin faptul că îndeplinesc misiuni necombative esenţiale, CMP dau forţelor armate posibilitatea de a se concentra pe misiunile de bază. Pe de altă parte trebuie luate în considerare şi următoarele argumente: - angajaţii PMC sînt, adesea, instruiţi pe spezele statului, ca membri ai armatelor naţionale; cînd pleacă la posturi mai bine plătite din sectorul privat, această pregătire este, de fapt, o subsidiere a operaţiunilor PMC; - practicile curente de subcontractare, în care un contract trece pe la mai multe firme diferite, poate reduce substanţial eficienţa sau duce chiar la pierderi.

În ianuarie 2012 numărul contractorilor privaţi din Afganistan, înregistraţi oficial de Departamentul Apărării al SUA, este de 113.491, faţă de efectivul de 90.000 de militari americani. Dintre acştia, doar 25.287, 22%, sînt cetăţeni americani! 47% sînt angajaţi afgani şi 31% contractori din alte ţări, inclusiv România! Numărul acestora va creşte în perspectiva retragerii NATO, la sfîrşitul anului 2014!