La ruşi, e mai simplu: dacă spun celebra formulă paşol tî nahui, poţi să ştii că ai
atins nivelul maxim de nesimţire, tupeu jegos şi alte din astea. La noi, la
români, e mai complicat, atîta timp cît ne-o pasăm mai mereu şi cu o voioşie de
nedescris, "prin gură" unii altora, fără nici un efect!
Mă gîndeam că nu e kosher să scrii despre necazul altuia,
mai ales atunci cînd îţi este coleg de breaslă. Am să renunţ la
"grosolănii lipsite de haz", şi la "aforismele de bodegă tipic
pentru nivelul postărilor de pe Facebook", toate astea numai ca cititorii
mei de la Londra - care se indignează între două traduceri la judecătorie, sau
la poliţie,- să fie mulţumiţi pe deplin! În acest fel, cu audienţa decimată, mă
voi sacrifica intelectual pe altarul interesului naţional.
M-am revoltat cînd Iulian Fota a introdus mass-media în
Strategia Naţională de Apărare! "Fenomenul
campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului,
prin răspîndirea de informaţii false despre activitatea acestora" este
considerat, în document, una dintre
vulnerabilităţile României. Pe zi ce trece, însă, o spun cu riscul de a
deveni un "paria" al breslei, constat că amatorismul, minciuna şi
interesele primează în mass-media privată şi publică, deopotrivă! Profesionalismul
poate fi astăzi, doar un moft. Există posturi de radio locale, conduse de
personaje mediocre care s-au înconjurat doar de “ghiocei”, fără personalitate. "Cine
a spus? A, ăla de la Floarea din Grădină? Păi, de cînd se pricepe el la mersul
pe bicicletă"? E departe vremea cînd o voce ca a lui Gyorgy Szepesi, de
exemplu, a creat istorie şi credibilitate radioului! Alte personaje, aciuite de
prin diverse instituţii agro-alimentare, îşi dscoperă, cu ajutorul politicului,
calităţi de mari jurnalişti, vizînd direct posturi de conducere în diverse
redacţii!
Pe de altă parte, vulnerabilizarea instituţiilor publice
se face fie prin omisiune sau incompetenţă, fie prin rea-voinţă şi interese. Procesul
de degradare a conținuturilor
jurnalistice a devenit tot mai acut, mai ales în mediul on-line. Adeseori,
aceste articole s-au transformat în instanțe de
judecată, asumîndu-și
deschis poziții
partizane, fie că acestea au fost asumate de angajați sau au fost exprimate de
invitați, în multe cazuri, echilibrul
relatării fiind viciat. Slaba documentare a subiectelor, precum și competența uneori îndoielnică a interlocutorilor
au contribuit la subminarea actelor jurnalistice. Acuratețea informației a fost deseori
sacrificată în favoarea unor zvonuri și
speculații.
Chiar dacă unii colegi vor fi revoltaţi de aceste
observaţii, mi s-a părut kosher să le semnalez, în contrapartidă la
"deviaţiile editoriale" la care făceam referire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu