Industria de securitate privată este un sector agreat la
nivelul Uniunii Europene. În ultimii 30 de ani, sectorul de securitate privată
în cele 27 state membre a cunoscut o creştere importantă atît în ceea ce priveşte
numărul societăţilor cît şi a numărului şi nivelului personalului de
securitate. În cele mai multe dintre statele membre, la ora actuală, numărul
angajaţilor din sectorul de securitate privată corespunde, mai mult sau mai
puţin, cu numărul angajaţilor din poliţia publică, iar în cîteva state, acesta
se dovedeşte a fi chiar mai mare ca forţele publice. În raport cu populaţia se
poate afirma că reprezentativitatea sectorului de securitate privată corespunde
în medie unui raport de 1/500 locuitori. Numărul personalului de securitate din
sectorul privat îl depăşeşte pe al poliţiştilor în şapte state UE, între care
şi România, aflată pe locul doi, potrivit unor date ale CoESS, organizaţie
europeană a companiilor de securitate privată, de la Bruxelles, relatează
publicaţia electronică EUObserver, citată de Mediafax. 54% din militarii din
Iraq şi Afganistan sînt contractori, nu mercenari. Companiile de securitate
private joacă un rol important în operaţiunile internaţionale de gestionare a
crizei din Afganistan, protejînd oamenii şi echipamentul militar al UE din
aceste zone. Aceste companii ar putea fi, în curînd, în Libia! Evident, prin
această dinamică spectaculoasă, industria de securitate privată schimbă norme,
obiceiuri şi repere. Inevitabil, detractorii vor face apel la
"morală" şi la "lege". VINA majoră a industriei, mai ales
cea din România, este aceea că nu colaborează suficient cu ONG-urile profilate
pe securitate şi nu îşi fac publice realizările şi implicaţiile în viaţa
societăţii.
Cele mai populate ţări din Uniunea Europeană au şi cele
mai mari "contingente" de securitate privată, Germania numără 170.000
de agenţi de securitate privaţi, Polonia 165.000, Franţa - 160.000, iar Marea
Britanie 120.000. Pe de altă parte, România are 107.000 de agenţi, iar Ungaria
105.121. Turcia are, însă, cele mai numeroase trupe de securitate privată din
Europa, cu un personal de 257.192 de membri, dar şi cele mai mari probleme pe
linia asigurării securităţii inter-statale! Acestea au, însă, cîteva puncte
comune: • Sectorul de securitate privată este bine delimitat în statele membre
UE; • Cele mai multe societăţi de securitate privată sînt implicate în paza
statică; • Sectorul de securitate privată angajează în general bărbaţi; •
Vârsta medie a personalului de securitate este 35 ani; • Cele mai multe state
beneficiază de un sistem de pregătire organizat în societate sau în afara
acesteia; • Cîinii sînt utilizaţi frecvent în activităţile de securitate
privată; • Persoanele din securitatea privată lucrează în general în uniforme;
• Ziua de muncă medie: de la 8 la 12 ore
În clipa de faţă, 20%-30% din societăţile licenţiate nu
îşi desfăşoară activitatea în toate segmentele. Unii sînt specializaţi pe
tehnică, alţii pe pază sau pe gărzi de corp. Tariful ar trebui să se
stabilească pornind de la asigurarea unui salariu motivant pentru agent. De
obicei, profitul se negociază cu beneficiarul şi este mai mic. Un tarif bun
este de 12-15 lei pe oră. Dar, în ultimul an, acest "barem minim" a
fost încălcat de nenumărate ori, mai ales companiile din provincie făcînd rabat
de la calitate. Puţini beneficiari înţeleg că un agent de securitate NU mai
este paznicul din perioada comunistă! Pe lîngă cele cîteva firme serioase de
pază şi protecţie există sute de societăţi încropite la repezeală. Oamenii lor
pot avea, cu indulgenţă, statutul de paznici. Îmbrăcaţi cu nişte uniforme
amărîte, au cel mult un spray la capitolul „dotări". Sînt mai ales în
parcuri sau prin parcări. Înspiră mai mult milă decît siguranţă şi protecţie.
Cei mai mulţi fac zilnic naveta pentru cîteva sute de lei pe lună. Sînt şi
muncitori disponibilizaţi de pe la fabricile închise, dar şi pensionari. Noua
lege ar putea să protejeze angajaţii, să le asigure un alt statut şi condiţii
mai bune de muncă, dar să asigure şi o triere corespunzătoare a personalului!
La acestă oră, în
România există o reţinere în legătură cu Companiile Private de Securitate. Dacă
privim în ansamblul ei, însă, constatăm că aceasta este prezentă în toate
industriile unui stat modern prin: servicii de pază a obiectivelor, bunurilor
şi valorilor, a transporturilor, gardă personală, proiectare şi instalare de
sisteme de securitate, supraveghere şi alarmare, servicii de dispecerat,
monitorizare şi intervenţie, detectivi particulari, învăţămînt, cercetare şi
audit, training tehnic şi operaţional. Această industrie se guvernează după
legi statale şi se autoguvernează după standarde, regulamente interne,
proceduri operaţionale. Aria de cuprindere şi de intersecţie a activităţii sale
cu alte industrii ale statului este atît pe verticală, cît şi pe orizontală,
furnizînd ea însăşi producţie şi servicii protejînd, deja, obiective
strategice, inclusiv prin informaţii de nivel C4!, însă cu deosebită reţinere
în România, prin lipsa unui program guvernamental clar de externalizare a
serviciilor militare, în ciuda dificultăţilor economice evidente.
Dl. Marius Grigore, Director General la Astra Nova
Security Romania, a provocat apariţia acestui text printr-o analiză financiară
a sistemului de Securitate private pe anul 2014, cînd numarul de angajati din
acest sector, conform cu datele
declarate în bilanţurile firmelor din acest sector, este aproximativ 107.000
angajati, în marea lor majoritate direcţi. În general angajatii directi, cu
mici excepţii sînt plătiţi cu salariul minim pe economie şi practic reprezintă
cam 8% din totalul angajaţilor din România care sînt plătiţi cu salariul minim
pe economie!
Problema principală a acestor angajaţi o reprezintă munca
la negru şi tot ce poate rezulta din aceasta practică. Desigur sînt companii,
precum Mike Security Group, care respectă legislatia muncii, altele pe jumatate
şi unii deloc. “Din această cauză rezultă şi problema principală în acest
sector, în care societăţile care respectă legea şi plătesc corect angajaţii şi
taxele aferente, sînt „pierzătorii” pe de o parte pentru că, net plătesc mai
puţin angajaţii lor, iar pe de altă parte pentru ca sînt nevoite să transfere
aceste costuri în tariful de pază şi astfel au tarife pe servicii mai mari”,
scrie Marius Grigore în analiza sa.
Numărul firmelor de securitate, din România, rămîne
constant, deşi în fiecare an se înfiinţează şi desfiinţează firme. În România
desfăşoară activităţi de securitate privată peste 1300 de firme, conform
statisticilor oficiale Politiei Romane – Directia de ordine publica. Conform
statisticilor ANAF, însă, “firmele
înregistrate în acest sector de activitate (firme de securitate), sînt 1627
firme (pază, monitorizare, transport valori, evenimente)”, aminteşte managerul Astra
Nova Security.
Ce
observăm este în primul rînd discrepanţa dintre statistica Poliţiei Române, cu
firmele licenţiate si cea ANAF dupa cod caen declarat. Potrivit
lui Marius Grigore, “sînt inregistrate 414 firme care au 0 (zero), angajaţi
declaraţi dar care au cumulat o cifră de afaceri de 149 milioane lei noi! Orice
firmă din domeniu are cel puţin un contract de servicii declarant, minim un
post să spunem tot ar trebui să aibe 2-4 agenti declarati! În aceste cazuri avem ori situaţia în care firmele respective au
contracte de servicii, dar au subcontractat în totalitate serviciile către alte
firme de securitate, ori încalcă flagrant legea şi au angajaţi care muncesc la
negru…
Cele mai multe firme din domeniu au declarati 10- 50
angajaţi aproximativ 428, sau niciunul 414.Firme medii cu angajati intre 500
-1000 doar 20 de firme, la nivel naţional, iar peste 1000 doar 12 anul trecut,
şi de regula aceste două categorii formeaza top 50 firme de Securitate.
25% din numarul de angajaţi din industrie este deţinut de
cele mai mari 12 firme de Securitate”.
Directorul Astra Nova Security, a avut curiozitatea să
analizeze marja de profit net declarată, şi a constatat că “47 de firme au o
marjă de profit de peste 50%, unele ajungînd chiar la 97,98%, din care una are
declarat un singur angajat”! 121 de firme din totalul celor 1600 au marja netă
de profit declarată în bilanţ între 20-50%, cea mai importantă din acest tot
este Nei Guard (firma de top 10, după cifra de afaceri) cu o marjă de aproape
50% a profitului net.
Aceste statistici pot sugera că este un sector de
activitate foarte profitabil, şi în revenire după criza economică.
507 companii au declarate pierderi, în total au declarat
o pierdere de -159 milioane lei, cu pierderi pe peste un milion lei 37 de
companii în 2014, între care giganţii internaţionali: ROSEGUR, G4S SECURE
SOLUTION sau SHEKLTER SECURITY.
Acest amănunt poate ascunde două realităţi: sau marile
companii internaţionale cîţtigă bani negri din contracte nedeclarate, sau
bilanţurile sînt corecte şi, în aceste condiţii, avem imaginea CONTRACTANTULUI
de servicii de Securitate care prefer “paznici” în locul calităţii, iar
licitaţiile sînt cîştigate de companii fantomă ce operează cu preţuri imposibil
de acoperit economic.
Firmele de securitate
din Germania au stabilit un tarif minim de 6-8 euro pe oră, cu o grafică de
creştere pentru următorii trei ani. Tarife similare sînt şi în celelalte ţări
ale Uniunii Europene! Un tarif mai mic înseamnă şi servicii pe măsură, adică de
proastă calitate!
Salariul minim într-o astfel de companie, în România,
este de 0,98 euro pe oră, în timp ce afară ajunge şi la 12 euro pentru acelaşi
timp de lucru, în acest sector de activitate, raportul dintre angajări şi
plecări este de 45% anual. O altă statistică a PSS arată că, în România,
forţele de securitate privată distribuie un om la 235 de cetăţeni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu