ATENTAT LA SIGURANŢA NAŢIONALĂ!

Printre sutele de ştiri cu Sexy Brăileanca, Oana Zăvoranu şi Monica Columbeanu, televiziunile noastre tolomace aruncă pe piaţă, din cînd în cînd, informaţii care te fac să ţi se zbîrlească părul şi să constaţi, cu regret, că pe Nicolae Ceauşescu l-au împuşcat pentru infinit mai puţine atentate la adresa cetăţeanului şi siguranţei naţionale! Societatea româneascî este supusă unor provocări grave, generate de un cumul de cauze de natură internă şi externă, care produc grave perturbări în Sistemul Securităţii Naţionale. Dar, despre acestea, puţini analişti vorbesc cu patimă şi, mult mai puţini, propun rezolvarea problemei! Şi mai puţini dintre jurnalişti se pregătesc pentru situaţii speciale (foto: final de curs HEST la Reşiţa, 2008). Se observă că noţiunea de politică de securitate suferă în prezent transformări majore. Primul motiv ar fi acela că, la nivel naţional, ameninţările s-au schimbat, implicînd acum acţiuni ale unor actori non-statali, care duc la proliferarea unor fenomene precum crima organizată, traficul de droguri, terorismul, secesiunea etc. Conflictele interstatale, degradarea mediului înconjurător, masele mari de refugiaţi constituie, la rîndul lor, noi riscuri. Un alt fenomen ce poate constitui o ameninţare la adresa securităţii naţionale este intensificarea corupţiei. Corupţia provoacă, în primul rînd, neîncredere în principalele instituţii ale statului, afectează relaţiile sociale, subminează fundamentele democratice ale societăţii şi credibilitatea statului pe plan internaţional. De asemenea, generează relaţii ce pot fi uşor exploatate de către crima organizată, terorism şi alte tipuri de infracţiuni care alterează coeziunea socială. Dimensiunile politică, economică, culturală, de mediu se adaugă celei militare, în cadrul securităţii naţionale, crescînd numărul actorilor implicaţi în sistemul naţional de securitate şi al mecanismelor de realizare a securităţii. Protejarea suveranităţii statului, a integrităţii sale teritoriale şi a independenţei nu poate fi realizată fără protecţia individului, a cetăţeanului şi a drepturilor sale. Pentru că securitatea naţională poate fi ameninţată în cazul în care instituţiile statului nu reuşesc să asigure protecţia cetăţeanului. Ne explicăm în acest caz de ce probleme precum şomajul, sărăcia sau lipsa unor resurse naturale (apa, de exemplu) devin de o importanţă majoră pentru securitatea unui stat.

Plasată în momentul de faţă între două zone cu potenţial ridicat de conflict (regiunea Balcanilor de Vest şi spaţiul ex-sovietic), România ar trebui să-şi coaguleze o strategie al cărei obiectiv central să fie reducerea neîncrederii între spaţiul euro-atlantic şi european integrat şi cel post-sovietic, supus unor tendinţe contradictorii. Caraş-Severinul se află pe frontieră cu Provincia Autonomă Voivodina, din Serbia, un spaţiu cu potenţial volatil şi exploziv din ce în ce mai pronunţat şi la 200 km de Kosovo, entitate statală ne-recunoscută de România, dar recunoscut spaţiu de coagulare a crimei organizate transfrontaliere.

Analizînd situaţia actuală a României, se poate spune că întruneşte condiţiile necesare declanşării unei crize de securitate cu consecinţe greu de anticipat. Teoretic vorbind, cu aplicabilitate directă asupra României, situaţiile de precriză şi, în final, de criză se caracterizează prin:

Pe plan intern

Pe plan politic: creşterea numărului partidelor politice şi al mişcărilor de tot felul; migraţia de la un partid la altul; nediferenţierea doctrinelor; apariţia şi proliferarea extremismului; exacerbarea luptei pentru putere; creşterea neîncrederii populaţiei în clasa politică; incoerenţa şi lipsa de realism a programelor politice, mai ales a celor de guvernare; campanii electorale murdare; corupţie; terorism politic.

Pe plan economic: scăderea drastică a produsului intern brut; instabilitatea economică; scumpiri, preţuri fluctuante; sporirea dificultăţii procurării resurselor; migraţia forţei de muncă în afara graniţelor; scăderea îngrijorătoare a nivelului de trai; apariţia şi proliferarea economiei subterane; apariţia parazitismului economic; spălarea banilor; accentuarea criminalităţii economico-financiare; apariţia şi proliferarea terorismului economic; deteriorarea infrastructurilor economice.

Pe plan social: instabilitatea socială; creşterea anomiei sociale; degradarea sistemului de valori naţionale; degradarea condiţiei umane; emigraţie; mişcări sociale numeroase; creşterea ratei infracţionalităţii şi a criminalităţii; apariţia şi proliferarea reţelelor traficanţilor de droguri, de carne vie etc.; trafic de influenţă şi corupţie

Pe plan zonal, regional, internaţional

Printre principalele caracteristici ale situaţiilor zonale, regionale şi internaţionale generatoare de crize se situează şi următoarele: apariţia şi proliferarea unor tendinţe de revizuire a frontierelor; criza resurselor; accelerarea traficului ilegal de mărfuri şi proliferarea contrabandei; emigraţia spre ţările dezvoltate şi stabile; apariţia reţelelor transfrontaliere ale traficului de droguri, prostituţiei şi crimei organizate; înmulţirea societăţilor fantomă transnaţionale care finanţează crima organizată şi terorismul; apariţia şi înmulţirea unor baze disparate (sau sucursale ale altora care se află, de regulă, în ţările dezvoltate) ale terorismului internaţional; proliferarea diferendelor etnice; războaiele de secesiune etc.

Potrivit general de brigadă prof.univ.dr. Constantin Onişor şi dr. Sorin Frunzăverde (Arta strategică a integrării europene, Ed. A92, 2002, pag. 149), provocările de natură internă la adresa României sînt: erodarea organismului social românesc şi degradarea valorilor naţionale; creşterea criminalităţii şi infracţionalităţii patronate de organizaţii clandestine de tip mafiot; scăderea autorităţii instituţiilor statului; instalarea corupţiei cu tendinţe de generalizare; incompetenţa managerială la nivel micro şi macro-sistem; devalorizarea monedei naţionale; scăderea nivelului de viaţă a majorităţii populaţiei sub nivelul de pauperitate; insecuritatea publică a individului; pierderea controlului asupra resurselor şi facilităţilor strategice; manifestări oculte antinaţionale, extremiste, separatiste şi xenofobe; degradarea biologică a populaţiei; exodul de inteligenţă şi a valorilor de vîrf; intoxicarea imagologică şi subminarea credibilităţii de stat. Deşi cunoscute şi clasificate, aceste „atacuri” la dresa securităţii naţionale sînt, pur şi simplu, ignorate de structurile de intelligence, care nu au numai rolul de culegere şi protecţie informativă, dar se pot ocupa, cînd interesul naţional o cere, şi cu „wet affaires”!, pentru eliminarea cauzelor agresiunii! În acelaşi timp, pandemia de A(H1N1), criza economică mondială, victoria lui Ahmadinejad în Iran şi panica Israelului, Alegerile anticipate din Republica Moldova şi ameninţările Rusiei cu detonarea Transnistriei în cazul victoriei opoziţiei de la Chişinău par elemente mult prea îndepărtate. Să nu mai vorbesc de numirea ca ambasador al SUA la Bucureşti a unui evreu din Republica Moldova, care are relaţii cordiale cu ministrul israelian de externe, evreu din Republica Moldova, şi cu preşedintele Germaniei, neamţ din Republica Moldova!

Aceste stări au cel puţin două tipuri de determinări. Ele sunt, pe de o parte, o urmare a acţiunii unor cauze interne (politice, sociale, economice), care îşi află originea în nevoia de schimbare, adică în legea negării, în legea dezvoltării sociale, şi, pe de altă parte, un efect al unor cauze induse sau produse de factori destabilizanţi! Alvin Toffler avea dreptate cînd împărţea societatea planetară în trei valuri. Necazul este că, la această oră, aşa numiţii „lideri luminaţi” ai României (din care fac parte şi Sorin Frunzăverde şi Sorin Oprescu şi Crin Antonescu!) sînt lipsiţi de viziune, fiind exponenţii perfecţi ai societăţilor industriale ai cărei produs sînt. Inteligenţa lor şi cunoştinţele acumulate i-ar fi putut plasa în expronenţi de tranziţie între societatea industrială şi Al Treilea Val, spre binele comunităţilor pe care le păstoresc. Din păcate, aceşti lideri sînt înconjuraţi şi obturaţi de feudalii Primului Val, agrarian, care nu pot să vadă dincolo de porţile propriului hambar. Ioan Borduz, Ionesie Gheorghioni, Ludovic Orban, Chiliman sau Vlădescu reprezintă cu brio această categorie.

În acest ansamblu, bruiat puternic de viitoarele alegeri prezidenţiale, ieşirea în presă, în urmă cu cîteva zile, a Domnului Fota, consilierul pe probleme de securitate al preşedintelui, mi se pare cel puţin interesantă. „Românii se tem de trei lucruri”, spunea Fota în ziarul Ziua: „de spionaj, pandemie şi război”! Avem întrunite condiţiile pentru toate trei, ca spaimele românilor să devină realitate!