RELAŢIILE CIVIL-MILITARE (CIMIC) ÎN IRAQ

De-a lungul celor şapte ani în care mi-am desfăşurat activitatea în teatrele de operaţii militare din Afganistan şi Iraq, am relatat, de foarte multe ori, despre acţiunile CIMIC ale militarilor români. Deşi dispuneam, la început, în 2002/2003 de o slabă structură CIMIC la nivelul fiecărui batalion dislocat, pe parcursul anilor, experienţa acumulată în teatrele de operaţii a făcut ca ofiţeri din ce în ce mai bine pregătiţi să gestioneze proiecte CIMIC în valoare de milioane de dolari. Un handicap major pentru celulele CIMIC ce acţionează în teatre îl reprezintă lipsa banilor proprii din bugetul României, pentru iniţierea şi demararea unor proiecte stringente care ar putea veni imediat în sprijinul populaţiei locale şi al militarilor desfăşuraţi în diferite arii de responsabilitate. Celebru rămîne, în Iraq, podul peste Eufrat denumit Chis – Duţă, după numele primului şi ultimului ofiţer care au contribuit la finalizarea acestui obiectiv. Podul, din provincia Dhi Qar este un proiect integral românesc executat cu fonduri de la Coaliţia Multinaţională. Am avut şi misiuni comune, dar, mai întîi,

CE ESTE CIMIC?

Cooperarea civil-militară reprezintă o dimensiune a operaţiilor în care politica se derulează la nivel strategic, iar implementarea sa se face la nivelurile operativ şi tactic şi este în responsabilitatea comandantului, care va asigura corelarea acţiunilor militare cu cerinţele autorităţilor militare şi civile abilitate cu materializarea politicii de apărare. Legătura dintre militari şi agenţiile civile trebuie privită ca o formă de colaborare extinsă. Aceasta permite identificarea unor interese comune, previne dublarea eforturilor şi rezolvă lipsurile existente, prin măsurile generale de ripostă. Brigăzile italiene care au deţinut o lungă perioadă de timp controlul militar al provinciei sudice Iraqiene Dhi Qar dispuneau de o structură CIMIC la nivel de companie! Procesul ajută atît partea militară, cît şi agenţiile civile să-şi atingă scopurile finale. Domeniul cooperării civil-militare este larg şi necesită existenţa unei legături strînse între structura privind politica de apărare şi cea juridică. În teatrul de operaţii, cooperarea civil – militară are un rol important, datorită necesităţii obţinerii resurselor locale, acţionării într-un cadru internaţional legal şi facilitării trecerii în final la o conducere civilă.

Cooperarea civil-militară are un rol vital în relaţiile cu necombatanţii pe timpul operaţiilor de tip JOINT multinaţionale, pentru prevenirea sau rezolvarea conflictului. Condiţiile şi presiunile politice impun necesitatea cooperării, care de obicei este mai redusă în timp de pace. CIMIC cuprinde atât specialişti CIMIC, cît şi personal cu mare experienţă militară, care poate explica exigenţele autorităţilor militare organizaţiilor civile şi invers. La nivel strategic, punctele de contact militare şi civile trebuie identificare şi prezentate întregului personal din statul major, pentru a putea permite desfăşurarea consultărilor şi menţinerea legăturii. Trebuie să existe un singur punct de transmitere a consultaţiilor strategice militare legate de CIMIC către teatru, precum şi pentru primirea rapoartelor din teatru. La nivel operativ, în cadrul comandamentului Forţei Întrunite Multinaţionale va fi inclusă o structură pentru CIMIC în J 5 (în cadrul CJTF este CJ-9). La nivel tactic, responsabilitatea executării planului CIMIC revine componentei terestre. Datorită multitudinii organizaţiilor civile în teatrul de operaţii, realizarea libertăţii de mişcare este nemijlocit legată de abilitatea specialiştilor CIMIC în realizarea acestei libertăţi, prin modul în care mediază relaţiile între civili şi militari. Aceşti specialişti stabilesc nevoile populaţiei din zonă, a organizaţiilor civile, a autorităţilor – elemente necesare în realizarea unei planificări riguroase a operaţiilor.

Atribuţiile specifice CIMIC se împart în trei faze:

faza dinaintea operaţunii:

- Planificare: includerea elementelor de specific Cimic în planul de operaţii şi urmărirea implementării acestui specific în toate aspectele planificării. Principalele elemente de specific CIMIC se referă, în principal, la estimări privind:

- aspecte de istorie, politice şi culturale, starea autorităţii şi guvernamentală, servicii şi administraţie publică, economia, nevoile majore ale populaţiei civile, mişcarea (deplasare) populaţiei, prezenţa, mandatul, capacităţile şi intenţiile organizaţiilor internaţionale, organizaţiilor neguvernamentale şi private, mass-media.

- Consilierea comandantului.

- Instrucţie şi educaţia – mai ales a personalului destinat să încadreze posturi CIMIC.

faza din timpul operaţiei – operaţională:

Pe parcursul desfăşurării operaţiei, misiunea de bază este aceea de a asigura cooperarea civil-militară în sprijinul îndeplinirii misiunii de către comandanţi. Pentru a realiza aceasta, trebuie efectuate o serie de activităţi printre care: comunicarea – realizarea unor legături active, schimbul de informaţii, coordonarea, realizarea acordurilor, conducerea unor activităţi CIMIC care să acopere eventualele nevoi sau minusuri în activitatea unor organizaţii internaţionale, estimări.

faza de tranziţie – tranziţională sau post-operaţională:

În această fază se urmăreşte realizarea unui proces lin de transferare a atribuţiilor către autorităţile şi organizaţiile abilitate a activităţilor şi acţiunilor civile pe care le-a îndeplinit pe parcursul operaţiilor. Pe lîngă aceste misiuni şi responsabilităţi pot fi şi altele, determinate de anumite particularităţi ale mediul în care se desfăşoară operaţiile.

CIMIC ÎN TEATRE

Desfăşurarea de forţe şi mijloace CIMIC în teatrul de operaţii ca parte a unui contingent naţional contribuitor la Forţă se face prin intermediul procesului de Generare a Forţei. Aceste forţe vor fi desfăşurate iniţial însoţind formaţiunile de tip mare unitate şi unitate şi vor fi plasate sub controlul CJTF. Avînd în vedere faptul că într-o Operaţie de Răspuns la Criză elementul esenţial va fi întotdeauna tranziţia puterii către autorităţile civile, acest lucru trebuie realizat într-o manieră cît mai lină cu putinţă. La nivelul Ministerului Apărării Naţionale, Comandamentul 2 Operaţional Întrunit este structura de comandă subordonată nemijlocit Statului Major General destinată conducerii acţiunilor militare întrunite de nivel operativ şi are ca misiuni principale: planificarea şi conducerea acţiunilor militare întrunite independent, sau în cadrul unui război de coaliţie/alianţă în orice zonă de pe teritoriul naţional sau în spaţiul de interes strategic al României, exercitarea conducerii operaţionale asupra structurilor militare naţionale aflate în misiuni internaţionale, evaluarea structurilor operaţionalizate, sau în curs de operaţionalizare, prin planificarea şi conducerea exerciţiilor întrunite. Structurile militare naţionale, dislocate în teatrele de operaţii, au fost folosite în general în faza operaţiunilor post-combat, îndeplinind misiuni de protecţia forţei, ripostă antiteroristă (în special căutare - scotocire), misiuni specifice Poliţiei Militare, misiuni de Combat Support (geniu - infrastructuri), misiuni de culegere de informaţii şi participarea la misiuni INFOOPS şi CIMIC. În toate teatrele de operaţii se desfăşoară operaţii informaţionale active, îndreptate spre obţinerea sau menţinerea sprijinului populaţiei civile, cît şi pentru contracararea mijloacelor media ostile. Acestea sînt operaţiile informaţionale (inclusiv media, CIMIC şi psihologice), care au rolul de multiplicator de forţă şi factor de reducere a violenţei, operaţii ce sunt integrate în campanii planificate şi conduse la nivel operativ. Cea mai importantă structură naţională specializată este încă recent înfiinţatul Batalion 1 CIMIC. Operaţionalizarea Batalionului 1 CIMIC are ca obiectiv principal punerea la dispoziţia armatei române a unor structuri şi personal specializat, capabil să asigure consilierea coman-

danţilor în domeniul larg şi complex al relaţiilor civil-militare. în orice teatru de operaţii multinaţionale, misiuni ce se vor axa pe trei direcţii principale:

* urgenţe civile (sprijinul autorităţiilor locale şi populaţiei civile din zonele afectate de calamităţi pe teritoriul naţional – în parteneriat cu IGSU);

* completarea comandamentelor forţelor multinaţionale cu personal CIMIC specializat, capabil să îndeplinească o gamă largă de misiuni specifice;

* participarea cu structuri CIMIC specializate (de la nivel echipă, la nivel companie) în teatre de operaţii multinaţionale.

Misiunile specialiştilor CIMIC derivă din realităţile cîmpului de luptă modern, cu provocări noi şi extrem de complexe care nu pot fi contracarate doar prin operaţii militare propriu-zise. Trista realitate a tuturor teatrelor de operaţii multinaţionale din lume, în care se află dislocaţi militari români, este aceea că, indiferent de ţara din care provin sau de misiunea pe care o au, trupele multinaţionale vor fi întotdeauna privite cu neîncredere sau cu ostilitate şi uneori chiar cu ură de către o parte a populaţiei locale. De aceea, misiunea specialiştilor CIMIC este de a face să crească permanent şi cît mai mult posibil numărul acelora care înţeleg că trupele multinaţionale, în general, şi militarii români, în special, sînt acolo, în ţara lor (fie ea Afganistan, Irak, Bosnia sau Kosovo) pentru a aduce pacea şi stabilitatea, pentru a-i ajuta să păstreze speranţa într-un viitor mai bun.

PROIECTUL „COPII PENTRU COPII”

Proiectul “copii pentru copii” a pornit în 2005 de la ideea lui Mario Balint. Iniţial a fost vorba de organizarea unui concurs de desene în şcolile din aria de operatii a batalionului românesc de infanterie care acţionează în regiunea oraşului Nasiriya, 812 Şoimii Carpaţilor, comandat de lt.col. Dorin Blaiu, în acel moment. Concursul a avut loc la o şcoală dintr-o mică localitate deşertică din provincia Dhi Qar şi a fost organizat împreună cu celula CIMIC din cadrul B812. Au fost cumpărate blocuri de desen, carioci, creioane colorate şi cîte o jucărie care s-a împărţit fiecărui participant. Primele trei premii au fost recompensate în bani, iar două premii speciale au constat într-o vizită în România. Conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune - SRR a aprobat proiectul şi l-a extins şi pentru Afganistan, o altă ţară în care îşi desfăşoară misiunile un important contingent românesc şi unde proiectul a fost coordonat de Cătălin Gomboş. Doi copii din Kabul şi doi copii irakieni din Al-Fudliyah au fost desemnaţi cîştigători ai concursurilor organizate în cele două ţări şi au fost în vacanţă în România, costurile fiind suportate de SRR, iar deplasarea de Ministerul Apărării Naţionale. În paralel, mai mulţi jurnalişti ai radioului public s-au implicat în strîngerea unor jucării pentru copiii iraqieni, jucării donate de elevii români din şcolile din Bucureşti şi din oraşele unde Radiodifuziunea Româna are studiouri teritoriale - Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş, Reşiţa şi Braşov. Deşi valoarea financiară a proiectului nu a fost foarte mare, gestul simbolic al copiilor români, care s-au gîndit la copiii iraqieni este o dovadă că elevii din România înteleg situatia dificilă din Iraq. Cu o aeronavă Hercules C-130 a Forţelor Aeriene Române au fost transportate în Iraq 30 de cutii mari cu jucării. În colaborare cu căpitanul George Duţă - ofiţerul pentru misiuni civil-militare (CIMIC), corespondentul special al SRR Radu Dobriţoiu a împărţit jucăriile în şcolile din aria de responsabilitate a batalionului românesc de infanterie din regiunea oraşului Nassiriya. Pe 19 aprilie 2006, o subunitate din Batalionul 2 Infanterie “Calugăreni” a distribuit 10 dintre cutiile cu jucării la o gradiniţă din localitatea Al-Fudliyah (Sud-Est de Nassiriya). Comandantul Batalionului 2 Călugăreni, maiorul Daniel Petrescu, i-a însoţit pe militari şi a împărţit personal jucării copiilor iraqieni. Pînă la 1 iunie 2006, de ziua copilului, au fost dăruite copiilor iraqieni şi restul de jucării la şcoli şi grădiniţe din aria de operaţii a Batalionului 2 Călugăreni. Proiectul SRR a fost continuat de Ministerul Apărării ca o componentă a misiunilor CIMIC în următoarele 9 luni. De organizarea acestuia s-au ocupat structurile CIMIC ale batalioanelor ce s-au succedat în aria de operaţii, iar de mediatizarea lui, colegul nostrum Septimiu Roman:
O primă tranşă din ajutoarele pentru copiii iraqieni strînse de Asociaţia soţiilor militarilor aflaţi în teatrele de operaţiuni şi de elevi din Iaşi au ajuns într-un sat din zona de responsabilitate a Batalionului 151 infanterie “Lupii Negri” din Iaşi, dislocat la Tallil, în sudul Iraqului. Din Baza Americana Tallil, transmite Septimiu Roman:

Reporter: În micul sat Al-Djadeih copiii sînt la şcoală; îi pot auzi în timp ce ne apropiem… Sunt 40 de copii între 6 şi 8 ani; urmează două clase – araba (scris/ citit) şi matematica – aici, în sat - din cele 6 clase cît are şcoala primară - restul de clase urmînd să le facă în alt sat, la cîţiva kilometri distanţă – îmi spune unul dintre învăţători, Ahmed, mulţumind, în numele copiilor, pentru cadouri:

Ahmed: Mulţumim poporului român, copiilor români pentru jucăriile trimise copiilor noştri… De asemenea, le mulţumim şi militarilor români că ne ajută – e un lucru important pentru noi!...

Reporter: Copiii, aliniaţi cuminţi pe două rînduri, îşi cercetează darurile primite; şi le arată unul altuia aruncînd, din cînd în cînd priviri furişe către cei doi dascăli… O fetiţă, Mena, a primit o păpuşă, haine de papuşă şi o maşină de spălat de jucărie… Îmi răspunde monosilabic : “Da, îi plac…”; vrea să le transmită ceva copiilor români? “Da,- mulţumesc”; ar vrea să vina în vizită în România? “Da – cu voia Domnului” - evident, abia aşteptînd să… scape de mine.

Se bucură, dar sînt mai… introvertiţi, pentru că nu au exerciţiul comunicării şi pentru că… aşa e firea lor, îmi spune ofiterul CIMIC (responsabil cu relaţia civili-militari) căpitanul Dan Crişan, explicîndu-mi că au mai fost în acel sat cu două săptămîni în urmă pentru a iniţia două proiecte: unul – vizînd un drum local, al doilea – pentru reconstrucţia şcolii:

Cpt.Dan Crişan: Azi am fost într-un sat pentru a doua oară. Spuneau, acum două săptămîni, că sîntem primii reprezentanţi ai structurilor militare ale Forţei Multinaţionale de coaliţie care le vizitează satul – în sensul că s-au şi oprit la ei. De data aceasta noi am venit şi cu ajutoare. A fost pentru prima dată că s-au bucurat de aşa ceva… Bineînţeles, au fost fericiţi.

Reporter: Sătucul este sărăcăcios, însă oamenii – ospitalieri. Şeicul, la casa căruia sînt descărcate alte daruri – saci întregi cu îmbrăcăminte pentru localnici – apreciază drept foarte bună colaborarea cu militarii români:

Seicul Qateea Djadeih Mohammad: Le mulţumim militarilor români! Ne rugăm pentru ei, pentru că ajută oamenii săraci…

Reporter: Misiunea a fost un succes. O asemenea reuşită presupune o bună planificare – subliniază maiorul Dascălu, explicandu-mi ce înseamnă acest lucru:

Mr.N.Dascalu: …O bună pregătire, în prealabil, a misiunii; commandant de pluton foarte bine pregătit; comandanţi de grupă foarte bine pregătiţi; tehnică – foarte bine pusă la punct; studiul situaţiei locale din zonă şi, bineînţeles, puţin noroc – că, pînă la urmă, fără noroc nu faci nimic!...

Reporter: Misiunea a fost un succes, iar efortul este colectiv; ceea ce e important e spiritul de echipă – îmi atrage atenţia căpitanul Crişan:

Cpt.D.Crişan: Astăzi am dat nişte ajutoare… A fost partea vizibilă, partea de... fotografie – să-i spunem aşa. Unii avem misiunea de a fi mai în faţă, alţii sînt mai în spate; cei care se… prezintă nu ar putea face nimic dacă în spate nu ar fi protecţia forţei – spiritul de echipă care te îmbărbătează. Pe de altă parte, în spatele acestei scene sînt nenumărate ore de patrulare în care militarii români au mai dat din porţiile lor de mîncare către populaţia civilă din satele prin care au trecut. Cu toţii au făcut ca fenomenul de prietenie dintre reprezentanţii forţelor româneşti de aici şi populaţia locală să fie sincer/.../ Aş fi un mincinos să spun că nu este un sentiment plăcut să faci acest lucru şi să poţi să fii în poziţia de a putea face acest lucru.

Am redat integral reportajul difuzat de RRA pentru a demonstra importanţa misiunilor CIMIC şi contribuţia lor la stabilitatea situaţiei dintr-o zonă de conflict deosebit de activă şi periculoasă. De asemenea, am demonstrat, prin proiectul iniţiat, că un gest mic, care nu implică sacrificii financiare – strîngerea de jucării! – poate avea efecte foarte mari la destinaţie şi poate salva vieţi! Încheierea misiunii din Iraq, după şapte ani, cu doar două victime în rîndul militarilor români poate fi şi rezultatul structurilor CIMIC care au acţionat, în toţi aceşti ani, în Iraq.