121 de jurnalişti au fost ucişi în 2009

Spun, de cîţiva ani, că jurnalismul este o meserie riscantă. O dovedeşte, încă o dată, statistica pe 2009. 121 de jurnalişti au fost ucişi, în 25 de ţări, anul trecut, „un număr record'', în creştere cu 33 la sută, în raport cu anul 2008, potrivit statisticilor publicate marţi de către organizaţia neguvernamentală Presse Embleme Campagne (PEC), al carei sediu se află la Geneva, informează AFP, preluată de Agerpres. Într-un comunicat, secretarul general al PEC, Blaise Lempen, a afirmat că „2009 a fost un an negru pentru media în lume''. „În medie, 10 jurnalişti au fost ucişi în 2009 de grupuri înarmate, reţele criminale, guverne şi în atentate teroriste'', a afirmat Lempen, adaugînd că „mulţi alţi jurnalişti au fost răpiţi sau reduşi la tăcere, alţii trimişi în exil, impunitatea fiind o regulă''. Bilanţul a crescut odată cu „cel mai mare masacru în rîndul jurnaliştilor din istorie într-o singura zi'', potrivit ONG: 31 dintre ei au fost ucişi pe 23 noiembrie într-un atac vizînd un candidat la alegerile locale în provincia filipineză Mindanao (sud).
Filipine, ţara cea mai periculoasă în 2009, cu 31 de jurnalişti ucişi, cumulează, împreună cu alte cinci - Mexic, Somalia, Pakistan, Rusia şi Iraq -, două treimi din decesele în rîndul reprezentanţilor presei. „Nici o ameliorare nu s-a înregistrat în Mexic, considerată a doua ţară periculoasă din lume cu 13 jurnalişti ucişi în decurs de 12 luni. Ei au fost victimele luptei între reţelele de traficanţi de droguri şi autorităţile locale'', precizează PEC. În Somalia, jurnaliştii sînt „victime ale miliţiilor islamiste, ale unor gloanţe rătăcite şi ale unor atentate teroriste'', potrivit sursei. În nord-vestul Pakistanului, confruntările dintre grupurile islamice radicale şi armata guvernamentală s-au soldat cu opt morţi în rîndul reporterilor. Conflictele din Caucaz sînt principala cauză a deceselor în randul jurnaliştilor în Rusia. În Iraq, PEC constată „o ameliorare lentă'' în raport cu perioada 2003-2007, dar „această ţară este una dintre cele mai riscante pentru angajaţii mass-media''.
După cum se vede, şi în 2009 jurnaliştii din presa locală au fost cei mai afectaţi. De aceea, cred cu tărie că acţiunile întreprinse de mine în vederea pregătirii jurnaliştilor din presa locală pentru munca în medii ostile sînt motivate, iar afirmaţia pe care am făcut-o la ultima ediţie a cursului HEST, din 2009, cum că redactorii şefi şi directorii de media care nu-şi şcolarizează corespondenţii speciali pot fi acuzaţi nu de indiferenţă ci de neglijenţă criminală, se justifică. Asociaţia TuaregTeam va continua şi anii următori să asigure sprijin şi să dezvolte programe de consultanţă pentru jurnalişti şi lucrători media, inclusiv freelanceri, să răspîndească informaţii prin intermediul cursurilor de pregătire, campurilor, atelierelor, seminariilor, conferinţelor, cărţilor, broşurilor şi internetului, să organizeze conferinţe pe tema conştientizării riscurilor profesioniştilor din mass-media, nevoia apariţiei unui corp specializat de corespondenţi speciali şi a unor grupuri de extracţie şi salvare a jurnaliştilor din situaţii extreme, protecţia acestora etc.