BOC, MAMA RĂNIŢILOR IMPOSTOARE!

Mult trîmbiţata schimbare din temelii a statului se produce sub ochii noştri. În fiecare zi. Statul acesta, în 1989, şi-a împuşcat un preşedinte pe motiv de subminare a economiei naţionale cînd PIB a fost evaluat la 105,7 miliarde de dolari, iar rezerva valutară depăşea 4 miliarde de dolari! Statul acesta s-a transformat, în anul 2000 avea un PIB de 30 de miliarde de dolari şi o datorie externă de 10 miliarde. Astăzi, habar nu am cît e PIB-ul, dar datoria externă a ţării o depăşeşete pe cea a Poloniei dinainte de 1989 şi vom plătii peste 120 de ani la organismele financiare internaţionale.
Statul acesta se transformă din temelii. Nu va mai fi un stat pe care cetăţeanul să conteze la greu, o „mamă a răniţilor” cum se spune, ci va fi aspru, nemilos, hotărît! Gata cu concesiile şi dramoletele personale. Ce dacă ţi-a luat viitura casa? Nu ai avut asigurare, pa! Totuşi, „răul cel mai mic” rezultat în urma alegerilor, care tot apare la televizoare avînd ştampilat pe faţă un surîs cretin, Boc cel mic, s-a întrupat în „Mama răniţilor” şi trîmbiţează eforturile sociale ale guvernului său, de mai, mai îţi vine să uiţi că sute de mii de firme au dat faliment şi sute de mii de oameni stau cu şomajul la uşă, şi să-l crezi că statul stă exclusiv cu faţa la cetăţean! E o impostură! De fapt, realitatea piesei lui Brecht!
Deşi nu cred că interesează aparenţele pe nici unul dintre diriguitorii acestui spaţiu, am să le spun, totuşi, că piesa Mutter Courage a fost scrisă de Bertold Brecht în 1937-1938 şi a fost jucată pentru prima oară la Zurich, în 1941. Ea a fost inspirată de un poem epic din secolul al VII-lea, Gimmelshausen, care vorbea de Mama răniţilor, veritabilă întrupare a bunătăţii umaniste, simbolul celor mai nobile calităţi omeneşti: putere de luptă, curaj, dăruire de sine, sacrificiu! Dacă-l priviţi pe Boc, mai-mai că seamănă... Din păcate pentru Boc, în viziunea lui Brecht, Mama Răniţilor era, în sine, contrariul personajului care a fost perceput de public. Piesa a fost scrisă în ideea de a pune în evidenţă josnicia Mamei Răniţilor, personaj care se simţea bine în timpul războiului şi care trăia aberant. Anna Fierling, supranumită Mama Răniţilor, era una din cantinierele armatei. Atît cît poate, contribuie la desfăşurarea Războiului de 30 de ani, procurînd soldaţilor pantofi, bere şi diverse plăceri! Brecht a văzut-o ca pe un personaj negativ şi demn de dispreţ. Trăieşte de pe urma războiului şi în timp ce cade cortina, mai traversează o dată scena trăgînd în urma ei un cărucior, pentru a ajunge din urmă armata care mărşăluia (Martin Esslin, Bertold Brecht ou les pieges de l,engagement, Les Lettres nouvelles, Paris, 1961, pp.248-286).
Micuţul Boc nu este departe! Perceput ca „om bun” se hrăneşte din mizeria în care este adusă populaţia spaţiului numit România. Sper ca războiul cu românii să nu dureze 30 de ani!