Cel puţin 15 persoane şi-au pierdut viaţa astăzi, într-un atentat sinucigaş cu maşină-capcană la un spital din provincia Logar, situată la sud de Kabul, potrivit BBC. Atentatul s-a produs chiar în contextul în care preşedintele afgan avertiza împotriva răspîndirii terorismului, în cadrul unui discurs rostit la Teheran. "Un atentat sinucigaş cu maşină-capcană a vizat un spital din districtul Azra, în provincia Logar. Victimele sînt toate pacienţi, rude ale lor, vizitatori şi personal al spitalului", a declarat Mohammad Darwaish, purtător de cuvînt al autorităţilor provinciale.
Noul atentat sinucigaş a avut loc într-un moment în care preşedintele afgan Hamid Karzai, aflat la o conferinţă care reuneşte mai mulţi şefi de stat, a declarat că terorismul "se răspîndeşte şi ameninţă mai mult ca oricând Afganistanul şi regiunea acestuia. Din păcate, în pofida tuturor realizărilor în domeniile educaţiei şi al reconstrucţiei infrastructurii, nu numai că Afganistanul nu a atins încă pacea şi securitatea, dar terorismul se extinde şi ameninţă mai mult ca oricînd Afganistanul şi regiunea sa", a declarat preşedintele afgan în discursul în faţa omologilor săi, printre care cel iranian, pakistanez şi iraqian, deşi cu cîteva luni în urmă, aflat la o conferinţă, la Berlin, liderul de la Kabul susţinea contrariul şi "soma" NATO să se retragă din ţara sa! "Pacea, stabilitatea şi integritatea ţărilor noastre sînt ameninţate", a avertizat Hamid Karzai, afirmînd, în discursul retransmis la televiziune, că "toate ţările din regiune trebuie să lupte împotriva terorismului. Terorismul a devenit atît de puternic încît nici o ţară nu poate fi scutită de acest rău", a adăugat el.
Decizia de retragere a unei treimi din militarii americani dislocaţi în Afganistan, pînă în vara lui 2012, este “rezultatul progreselor” realizate pe teren împotriva insurgenţei. Afirmaţia a fost făcută de Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, potrivit AFP, preluat de MEDIAFAX. “Am discutat cu preşedintele Obama. Decizia sa de a începe o retragere a forţelor americane în iulie este rezultatul progreselor pe care le-am realizat pe teren “, a comentat el într-un comunicat. “Talibanii sînt sub presiune. Forţele de securitate se consolidează în fiecare zi şi vor putea prelua comanda (de la forţele internaţionale) în 2014 “, a subliniat Rasmussen. “Strategia noastră aduce rezultate şi rolul NATO şi ISAF vor evolua, trecînd de la luptă la susţinere”, a explicat el.
Decizia luată de SUA a fost salutată atît de Marea Britanie cât şi de Franţa. Premierul britanic David Cameron s-a declarat “în totalitate de acord” cu preşedintele american”. Preşedinţia franceză a anunţat că “Franţa împărtăşeşte analiza şi obiectivele americane” şi “salută decizia preşedintelui Obama”. Franţa va recurge la “o retragere progresivă” a forţelor sale din Afganistan, “în mod proporţional” şi “într-un calendar comparabil retragerii forţelor americane”, a anunţat pe 23 iunie palatul Elysee într-un comunicat.
În cadrul unui discurs solemn, de 13 minute, rostit la Casa Albă, preşedintele Statelor Unite, Barack Obama a anunţat retragerea, pînă în vara lui 2012, a unei treimi din forţele americane staţionate în Afganistan. Astfel, Obama a spus că vor fi repatriaţi, în acest an, 10.000 de militari americani dintre cei aproximativ 99.000 dislocaţi în prezent în Afganistan. Această decizie a justificat-o prin “înfrîngerile suferite de Al-Qaida la zece ani de la invadarea ţării”, potrivit MEDIAFAX. “Sîntem la începutul – nu la sfîrşitul – eforturilor noastre de încheiere a războiului”, a declarat Obama. Declaraţia vine la aproape două luni de la eliminarea, în Pakistan, a lui Osama ben Laden, liderul Al-Qaida, care s-ar fi servit de Afganistan pentru a pregăti atentatele din 11 septembrie.
La începutul lunii ianuarie 2011, însă, Statele Unite ale Americii au anunţat ca intenţionează să trimită un contingent suplimentar de 1.400 de puşcaşi marini în Afganistan pentru mărirea forţelor sale de luptă înainte de reluarea operaţiunilor din primavară. Potrivit unor informaţii din teren, talibanii sînt la cel mai înalt nivel operativ de cînd au fost înlăturaţi de la putere, deşi acţiunile împotriva insurgenţilor s-au intensificat, din 2008, inclusiv în teritoriul pashtun al Pakistanului. Deşi comunicatele oficiale ale Alianţei Nord-Atlantice abundă de operaţiuni în care sînt ucişi mereu SUTE de talibani, Intelligence-ul NATO a făcut public numărul estimat al luptătorilor talibani: 25.000! O cifră enormă, de la 500 de luptători în 1993! Lor li se adaugă insurgenţii locali, civili înarmaţi, diferite clanuri care luptă pentru supravieţuire. Sigur, ei nu se află exclusiv în Afganistan, de aceea, dacă vrem să fim serioşi, trebuie să discutăm de Af-Pak, adică problema de securitate care include şi provinciile tribale paştune de la frontiera pakistaneză. Teoretic, raportul de forţe este de 12 la 1 în favoarea Aliaţilor, unul dintre cele mai mari în istoria războaielor de guerilla recente! La sfîrşitul Războiului din Vietnam, de exemplu, americanii aveau un avantaj de 5 la 1 faţă de Vietcong. Şi totuşi, peste 700 de militari NATO au fost ucişi în Afganistan anul trecut. Conflictul afgan a făcut, în 2010, peste 10.000 morţi, dintre care 20% au fost civili, potrivit cifrelor oficiale. Conform cifrelor publicate de Ministerul afgan de Interne, 8.560 persoane – civili, politişti şi insurgenţi – au fost ucişi în 2010. Ministerul afgan al Apărării a indicat, la rîndul său, că 810 de soldaţi afgani au pierit anul trecut.
De la alungarea de la putere a talibanilor şi instalarea în fruntea ţării a lui Hamid Karzai, problemele Afganistanului au persistat, deşi există o urmă de speranţă într-o viaţă mai bună. După 30 de ani de război continuu, observatorii Occidentali sînt tot mai sceptici în capacitatea Coaliţiei Multinaţionale şi a Guvernului Afgan în reuşită. Unii observatori spun că nu s-a schimbat nimic, nici măcar modul de producere al ambuscadelor sau structurile de luptă ale mujahedinilor, care, într-adevăr au fost scoşi din capitala Kabul, singurul oraş pe care Karzai îl controlează, APROAPE în totalitate. GRUPA DE LUPTĂ a fost şi a rămas principalul element tactic al mujahedinilor, şi el numără, şi în prezent, între 15 şi 50 de oameni. Grupa este formată din: comandant, 2/3 gărzi de corp ale acestuia, un comandant adjunct, 3/4 observatori - cercetaşi, 2/3 echipe de trăgători cu 6/8 oameni în echipă, una sau două echipe de apărare aeriană echipate cu mitraliere grele, 1/2 echipe de mortiere, 2/3 echipe cu lansatoare de grenade reactive (RPG) şi o echipă, din 4/5 persoane, specializată în fabricarea de bombe artizanale şi minări. Doar liderii militari s-au schimbat! Unităţile tactice, nu!
Nici pe teren nu s-a schimbat aproape nimic, din 2002. Afganii continuă să aibă numeroase probleme nerezolvate. Eu am identificat 7 dintre ele, care mi se par importante: 1) Reconstrucţia Armatei Naţionale Afgane. Anul trecut, revista TIME publica un articol savuros intitulat ARMED FARCES. Un camion cisternă a fost deturnat pe şosea, nu departe de Kandahar. Mai mulţi militari afgani au pus stăpînire pe combustibil şi au început să-l vîndă. Povestea ascunde o evidenţă: nou createle forţe de securitate afgane sînt mîncate, deja, din interior, de corupţie şi de analfabetism: 9 din 10 recruţi sînt incapabili să citească o scrisoare! Or, crearea unor forţe de securitate puternice mi se pare că reprezintă piatra de temelie a întregii re-construcţii afgane! Deşi numărul acestora trebuie să fie de 171.600 pînă în octombrie 2011, încă nu se face nimic în privinţa recrutării personalului cu un grad de alfabetizare acceptabil. În consecinţă, rezultă unităţi sub-calificate profesional şi puţin eficiente! Un raport al ISAF, publicat oficial pe pagina de internet, spune că tot acest efort a costat Coaliţia, peste 27 de miliarde de dolari, dar rezultatul este sub aşteptări. La sfîrşitul anului trecut, doar jumătate din forţele armate, şi puţin peste 35% din forţele de poliţie erau capabile să acţioneze singure în teren!
2) Corupţia endemică. După 30 de ani de război, "relaţiile nepotrivite", în toate domeniile, au devenit un mod de viaţă. Integrity Watch Afganistan a realizat, anul trecut, o anchetă pe 6500 de persoane din 32, din cele 34 de provincii ale ţării. 28% dintre ei au dcelarat că au dat şpagă pentru rezolvarea problemelor. Deşi sumele vehiculate sînt destul de mici (aprox 100 de euro pentru coruperea unui poliţist şi 110! pentru un judecător), rapoartele cifrează totalul banilor negri între 1 şi 2 miliarde de dolari anual. Remarcabil, într-o ţară în care venitul este de aproximativ 5 dolari pe lună! Spencer Ackerman, scria pe blogul DANGER ROOM, că afganii conştientizează faptul că principalele două obstacole în creşterea calităţii vieţii, sînt corupţia generalizată (în primul rînd!) şi... ineficienţa guvernului! Interesant este că, în spaţiul denumit SF "Zona N2KL" (provinciile Nangarhar, Nuristan, Kunar şi Laghman), populaţia este de părere că doar talibanii au creat o justiţie adevărată, religioasă, diminuînd corupţia şi fărdelegile!
3) Evaziunea fiscală. Merge mînă în mînă cu corupţia. Ca în România! Am să spun un truism: o economie robustă nu poate fi creată fără injecţii masive de capital. Un raport al serviciilor secrete americane, care citează statistici ale Ministerului Afgan de Finanţe, scrie că între 2007 şi iulie 2010 "au dispărut" 4,2 miliarde de dolari, bani lichizi! Banii au părăsit ţara legal, prin singurul aeroport internaţional, cel din Kabul. Problema e că nu se ştie exact de unde provin fondurile! Din deturnarea ajutoarelor internaţionale, sau din traficul cu droguri? De un control strict nu poate fi vorba nici măcar în cadrul Echipelor provinciale de reconstrucţie. Totuşi, evaziunea fiscală are dimensiuni mult mai reduse! Poate de aceea Karzai vrea să le expulzeze acum din ţară! Presa mai dă exemplu şi cazul unui chinez care a vrut să părăsească Afganistanul cu o valiză plină cu 1,1 milioane de dolari! Avea paşaport de om de afaceri, iar suma era declarată "profit periodic"!
4) Calendarul politic. Este o altă problemă a Afganistanului contemporan. Anunţul privind retragerea trupelor Coaliţiei din Afganistan, începînd din această vară, este o decizie de natură politică şi este, după părerea mea, TOTAL DECUPLATĂ DE REALITATEA DIN TEREN! Deşi comandanţii militari din teren, chisr şi cel francez, cel britanic ("trupele britanice vor mai rămîne aici încă 10 ani!) raportează că din punct de vedere militar retragerea este echivalentă cu o mare prostie, preşedintele american trebuie să se ţină de cuvînt, în pre-electorală!, şi să înceapă retragerea din Afganistan. Va fi, ca în bancul acela din anii 80: "va fi aşa o luptă pentru pace, că nu va mai rămîne OM"!
5) Afganistanul - război american. Este o percepţie din teren, întipărită în conştiinţa partenerilor din NATO!, extrem de periculos. Generalul francez Desportes, comandantul Colegiului Naţional de Apărare Interarme, declara într-un interviu în "Le Monde": "este un război al americanilor. Cînd tu acţionezi cu doar 1% din efectivele totale angajate în teatru, nu ai nici un drept să-ţi exprimi părerea"! Mi s-a părut interesantă declaraţia, de aceea am pus-o bine, mai ales că, din punct de vedere politic, am avut impresia că Barack Obama şi Nicholas Sarkozy sînt pe aceeaşi lungime de undă. în 2002, pe 4 februarie, fostul secretar adjunct al apărării, Paul Wolfowitz, spunea: "misiunea determină coaliţia şi nu invers"! OK! Dar, cine determină misiunea? Cred că este şi întrebarea comandanţilor NATO prezenţi în teatrul de operaţii afgan.
6) Victimele colaterale ale Coaliţiei. Populaţia Afganistanului este, cu siguranţă, una dintre cele mai traumatizate din lume. Coaliţia Multinaţională, oricît de multă "delicateţe" ar avea nu reuşeşte să elimine victimele colaterale. Acest fapt îi nemulţumeşte profund pe localnici şi crează dorinţa de răzbunare, materializată în zeci de atentate împotriva militarilor prezenţi în teatrul de operaţii. O statistică spune că pentru fiecare civil inocent ucis, atentatele cresc cu 0,03 la 1000 de locuitori, în 6 săptămîni. Pare extrem de puţin. Dar, studiul spune că la o provincie cu 83.000 de locuitori, două victime inocente se traduc prin creşterea cu 6 atentate a numărului, faţă de perioada precedentă.
7) Măsura succesului. Ne place să credem că acţiunile militare şi de reconstrucţie din Afganistan sînt pe drumul cel bun. În definitiv, scopul final al intervenţiei în această ţară este: înlăturarea talibanilor, democratizarea şi reconstrucţia ţării. Eu, personal, sînt sceptic, în ciuda asigurărilor date de liderii politici şi unii lideri militari! Îmi amintesc de Operaţiunea Moshtarak, anunţată pe site-uri şi în presa de specialitate cu surle şi trîmbiţe! Ce s-a ales de ea? Nimic! Inamicii au luat la cunoştinţă din vreme, s-au repliat corespunzător, iar operaţiunea a fost un mare fîs! Acum, anunţul preşedintelui Obama şi cel al preşedintelui Karzai de la Munchen, privind retragerea trupelor coaliţiei, au acelaşi efect. Un lider afgan îmi spunea, în urmă cu cîţiva ani: "inamicul aşteaptă pînă plecaţi voi acasă şi apoi se întoarce. El are timp. Voi nu! Timpul curge altfel"! Constat că avea dreptate.
Pe lîngă aceste probleme, producţia şi consumul de droguri rămîne un flagel ce nu poate fi stopat.
Deşi apar semne ale emancipării sociale, Af-Pak-ul continuă să aibă probleme uriaşe care par să depăşească clar comunitatea internaţională. Dincolo de afacerea prosperă cu droguri, corupţia endemică, criminalitatea, înapoierea socială par de nerezolvat. Potrivit analiştilor, anul 2011 va fi hotărîtor pentru soarta războiului din Afganistan. Deşi toată lumea este de acord că ISAF a preluat iniţiativa pe teren (nu pentru că talibanii ar fi fost învinşi, ci pentru că aceştia s-au retras efectiv de pe teren!), potrivit informaţiilor, inclusiv din surse HUMINT gestionate de români!, talibanii vor încerca să preia controlul provinciilor Kandahar şi Helmand. Potrivit unui general muntenegrean, care a luptat în primul război modern de guerilla, luptătorii de guerillă se bucură de sprijinul populaţiei şi ei se pot "lăsa la vatră" şi reintra în luptă oricînd! Sprijinul popular faţă de talibani este confirmat şi de lucrătorii umanitari din Afganistan. "Mulţi oameni percep acum ISAF ca o forţă de ocupaţie", a spus Anne Jones, un activist umanitar care a trăit în Afganistan". Ei nu mai fac parte din soluţie, ci au devenit problema! Pe de altă parte, insistenţa cu care se vehiculează retragerea trupelor NATO în 2014, pot oferi talibanilor un target pînă la care să reziste, deci, încă 18-24 de luni. Părerea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu