INDIGNAŢI (DEGEABA!)

Norocul meu cu Ilie! Pintea! Ilie Pintea, prietenul şi camaradul meu pe care l-am rugat să-i mai ţină grupaţi, o vreme, pe „indignaţii” din pieţele Spaniei. Aşa i-am prins şi eu în Piaţa Catalunia, din Barcelona, şi în Centrul Madridului. Cam anemici, ce-i drept, cam lipsiţi de vitalitate şi perspective, dar ACOLO! Cu mult caracter în faţa unei avalanşe de jurnalişti, din întreaga Europă, veniţi să-i chestioneze, să-i privească, să-i examineze, să-i evalueze, să-i compare cu Piaţa Universităţii. Îi au şi ei pe Paţurcă, pe Sterian… Dincolo de bordurile de beton, e valul uriaş de turişti care se scurge în toate direcţiile. În GROUND ZERO se cere o nouă structură socială, politică, economică, financiară! În afara panourilor din carton, milioane de oameni, acceptă sistemul şi par să-i închidă pe protestzatari într-un cocon al nepăsării. Evalurile vin şi la noi! Sunt, evident, în actualul sistem „brevetat” de sus în jos! Şefii evaluează subalternii! Dacă „evaluările” din radio s-ar derula după principiile din Piaţa Catalunia, şi subalternii ar putea să-şi evalueze şefii. Şi, poate, ar putea să spună că sunt de mare caracter, dar fără prea mult sînge în instalaţie, prea puţin activi, prea puţin curajoşi, prea dispuşi să accepte ternul şi comunul în locul iniţiativelor. Aş spune că, personmal mi-aş dori şefi cu mai puţin caracter dar cu mai mult curaj. Uman şi Profesional!


Răspundem greoi la eveniment şi nu ne interesează să anticipăm, să analizăm. Tinerii, şi nu numai, din întreaga Europă au prins să se mişte. Noi, anacronici cum ne ştim, ne vedem de găinarii noştri din port, de bătăliile politice pentru ciolan, de referndumul care nu mai e referendum pentru capitală, de contrele între Băsescu şi Boc, doi exponenţi ai unei „clase” ce ar trebui să fie pe cale de dispariţie, o clasă socială parazită şi dăunătoare maselor largi de cetăţeni normali la cap. Vai de noi! Nu găseşti nici o televiziune la care să vezi ştiri adevărate, cu probleme, dezbateri şi soluţii din şi pentru acest mileniu, care să ne propulseze înainte! Doar redezgroparea trecutului pe principiul "şi mă-ta a fost curvă în portul Constanţa...", într-o hărmălaia de nedescris. În acest răstimp istoria trece pe lîngă noi, Europa trece pe lîngă noi...

Mă gîndeam că din 2008, de cînd a izbucnit criza, nici un analist mogulian nu s-a aplecat asupra modelului islandez. În principiu, şi scurt, acesta se rezumă la: cetăţenii care au vrut să-şi exprime nemulţumirea faţă de distrugerea ţării s-au adunat, în fiecare sîmbătă, în faţa Guvernului, să spună ceea ce gîndeau. Sîmbetele toamnei anului 2008, unite de mişcarea Vocile Poporului, au adus anunţul dizolvării Parlamentului, din 23 ianuarie 2009, şi a convocării electorale. Islandezii nu s-au oprit aici. Au zgîlţîit guvernul din temelii, i-au urmărit pe bancherii care i-au dus în faliment şi au spus “Nu” unui referendum pentru înapoierea Marii Britanii şi Olandei a unei datorii de 4 000 de milioane de euro. Mai mult: au format o adunare de 25 de cetăţeni aleşi pentru a duce la bun sfîrşit o reformă constituţională. O revoluţie în tăcere în mijlocul prime-time-ului mediatic al revoltelor arabe! Sigur, se poate spune că modelul islandez se poate aplica la 32.000 de locuitori! Păi, propun să-l experimentăm la nivelul judeţului Caraş-Severin, care are cu doar 40.000 mai mult! Dacă iese... aplicăm la nivel naţional, din 2012!

Revolte ale unei generaţii fără speranţă, care au crescut şi s-au maturizat în timp ce tinerii francezi, italieni, englezi şi greci protestau pe străzi pentru a dezaproba planurile de austeritate folosite de Europa pentru a reacţiona faţă de puternica recesiune economică. Spania îşi aştepta timpul potrivit. Acesta a venit în ajunul alegerilor locale de duminica trecută, în care "stînga" a suferit un eşec zdrobitor pe care nu-l mai cunoscuse de pe vremea lui Franco. ¡Democracia Real Ya! (Democraţie Adevărată Acum), număra printre propunerile sale vreo 40 de puncte care merg de la controlul absenteismului parlamentar la reducerea cheltuielilor militare, trecînd prin abolirea legii Sinde [mai ales împotriva descărcărilor ilegale de pe net]. Iar între adeziunile la această mişcare apar deja vreo 500 de ONG-uri de toate tipurile. Dar nici un partid. Nici sindicate Mişcarea 15-M îşi trage numele din manifestaţiile care au reunit mii de studenţi, pensionari, angajaţi cu salarii mici sau cetăţeni nemulţumiţi din vreo 50 de oraşe spaniole, în 15 mai, la strigătul de "No les votes [Nu-i alegeţi]". Între protestatari s-au regăsit şi români membri ai unui partid surprinzător: PIRUM, Partidul Românilor din Spania!

În 2009 scriam un text, mult comentat şi preluat de mai multe site-uri: 2010 anul revoltelor sociale? Analiza se baza pe evoluţia sistemului internaţional de securitate şi pe absenţa din România a românilor din diaspora şi a militarilor din teatrele de operaţii, singurii în măsură să acceseze masa critică pentru schimbări radicale şi profunde în România, chiar şi revoluţionare. Timpul mi-a dat dreptate: România a "stat în poziţia obişnuită, de slugă docilă", în timp ce "vecinătatea apropiată" s-a mişcat violent, dar bine, cu alt tip de performanţe. Ideea este că, dacă PIRUM va candida la la alegerile naţionale din 2012 ar merita o şansă. Şi dacă nu PIRUM, cel puţin modelul de viziune politică post-modernă ar trebui să inspire şi pe alţii. Că despre "capodoperele" politice de pînă acum: PDL, PSD, PNL, PUR, CUR etc, ne-am lămurit! La noi, vine 2012, anul alegerilor! NO LES VOTES!