E tot mai clar: vremea "Ghimpiştilor" a trecut! Modelul de verticalitate şi bărbăţie al marelui patriot Gheorghe a fost înlocuit cu mersul pe burtă pentru victorii de moment, obţinute fără glorie. Citesc că "Republica Moldova este un stat neutru, şi nu urmăreşte scopul să adere la NATO, conform noului plan individual de acţiuni al parteneriatului Moldova – NATO, relatează vz.ru. Noul plan a fost elaborat deoarece anul trecut s-a încheiat prima etapă a planului, adoptat încă în 2006. El este actualizat în conformitate cu cerinţele şi priorităţile actuale ale ţării". Foarte tare! Prin această primă frază coaliţia declarat Pro-Europeană, aflată încă la guvernare, îşi închide practic singura uşă aflată întredeschisă pentru accesul spre Uniunea Europeană în care, ca să fim foarte sinceri, credea doar actualul preşedinte Mihai Ghimpu. Dacă, aşa cum scria Victor Nichituş de la Chişinău, referendumul din 5 septembrie reprezintă piatra de mormînt a actualei coaliţii, fuga de NATO prin păstrarea neutralităţii - impusă de Moscova la semnarea păcii în Războiul Transnistrean - nu este altceva decît slujba de spovedanie a muribundului, în speranţa că actualele negocieri în formatul 5 plus 2 pentru reglementarea diferendului transnistrean ar putea aduce un punct în plus în favoarea Chişinăului, deşi mi-e grau să cred că după 20 de ani de independenţă, e adevărat, nerecunoscută, Transnistria va mai dori să intre sub patronajul Chişinăului!
Ca simplu cetăţean, privitor la evoluţiile din Estul României, îmi pun întrebarea dacă plasarea asta artificială a unui spaţiu geo-politic, la Est, sau la Vest de ceva(cineva) reprezintă o miză fundamentală pentru schimbarea în bine a vieţii omului de rînd - practic scopul declarat al oricărei guvernări! Cu ce trăieşte mai bine moldovanul Anatol, din Buiucani, dacă ascultă declaraţiile pro-europene ale lui Vlad Filat, care priveşte cu jind şi lacrimi în ochi la portretul liderului Vladimir Putin? Cu cît e mai fericită moldovanca Silvia, din Botanica, dacă priveşte lung şi uşor mirat la bîguielile lui Urechean, mare prieten şi nacealnik, de pe vremea sindicatelor, cu liderii separatişti de la Tiraspol! Nu înţeleg mirarea analiştilor de la Stratfor faţă de semnarea protocolului între Partidul Democrat, al colonelului KGB Diacov, şi Edinaia Rassiia, cînd cel puţin o dată pe lună, Marian Lupu era în vizită la Narîşkin sau Grîzlov. Cum nu îl înţeleg nici pe preşedintele Ghimpu care a avut încredere oarbă în Traian Băsescu, personaj politic fără scrupule care urmăreşte doar interesele personale şi care îşi abandonează aliaţii după ce s-a folosit de ei. Într-o astfel de conjunctură astrală nefavorabilă, preşedintele Ghimpu şi ministrul apărării, Vitalie Marinuţă, nu au putut decît să-şi ia adio de la NATO, singura portiţă deschisă spre Vest, aşa cum mai spuneam!
Între Moscova şi Bucureşti există un portofoliu important de neîncredere, după cum spunea chiar preşedintele român Traian Basescu. "Nu exclud posibilitatea ca tensiunile din ultima vreme să fie legate şi de poziţia noastră cu privire la Republica Moldova, iar noi o spunem deschis, nu facem nimic subversiv", este de părere vocalul preşedinte român al cărui sprijin faţă de europenizarea Republicii Moldova s-a limitat doar la atacuri verbale la adresa Rusiei. Ca reacţie: “România este o ţară care are şi aşa relaţii diplomatice complicate cu restul lumii din cauza Republicii Moldova, pe care România în general – cel puţin prin actualul ei preşedinte – nu o consideră un stat suveran şi nici măcar nu a trecut la recunoaşterea formală a graniţei dintre România şi Moldova, în ciuda faptului ca formal este vorba despre graniţa externă a UE, nu numai graniţa naţională a României. România are acum o serie de probleme cu partenerii ei din UE, legate de faptul ca România contribuie acum într-o proporţie foarte mare la migraţia ilegală”, a declarat Konstantin Kosacev, preşedintele comisiei pentru afaceri externe din Duma rusă pentru postul de radio Russkaia Slujba Novostei. Declaraţia oficialului rus este parţial corectă! Ea punctează, însă, deficitul de credibilitate pe care România îl are la nivelul Uniunii Europene, din cauza unei slabe diplomaţii şi a unui discurs prezidenţial duplicitar, lipsit de forţa acţiunii efective. Dacă vorbeşti de nerecunoaşterea frontierelor cu Moldova, sau despre acordarea cetăţeniilor în masă, atunci trebuie să-ţi asumi şi o integrare a Republicii Moldova în UE prin UNIREA cu România, împotriva voinţei Moscovei sau Berlinului, principala axă de dialog ruso-european! Dar, acest gest istoric poate fi făcut de un BĂRBAT DE STAT, ceea ce nu este cazul actualului preşedinte român! Pe de altă parte, România joacă cartea americană în Europa de Est, împotriva voinţei nucleului dur al Europei Unite, de la care aşteptăm sprijin în rezolvarea problemelor Moldovei. Nici creşterea influenţei UE şi NATO la Marea Neagră nu i-a ieşit preşedintelui român, deşi a intuit corect importanţa strategică a zonei, poate şi din cauza celebrei afirmaţii "Marea Neagră lac rusesc". Acum, experţi în energie şi politică externă de la nivelul Parlamentului European au cerut Comisiei Europene re-punerea pe lista de priorităţi a Uniunii creşterea influenţei UE la Marea Neagră, dominată de Rusia şi Turcia! Ori, dacă a părăsit NATO de bunăvoie, Moldova îşi poate redirecţiona atenţia spre Marea Neagră, chiar dacă are doar 500 de metri ieşire la Dunăre!
Abandonul aderării la NATO poate să fie salutat de oficialii Alianţei, aflată acum într-un proces de re-gîndire şi re-inventare, ce va fi anunţat în formă finală în noiembrie la Lisabona. Afganistanul a destructurat la propriu Alianţa care se vede în postura de a lua unele decizii istorice. Principalii contributori europeni la forţa NATO sînt şi ţările care se bucură de o securitate fără precedent, iar noile achiziţii Est-Europene, daşi au dorinţa de a se implica, nu deţin capacitatea financiară de a se ridica la nivelul partenerilor din Alianţă. Pe de altă parte, regîndirea politicii Alianţei încearcă să re-aşeze centrul de greutate pe consultarea politică (art.4 din Tratat), în timp ce România, de exemplu, bate apa pe prioritizarea Art.5. Motivaţia ţine de intervenţia Rusiei în Georgia, în 2008, aceeaşi Rusie care este invitată să adere la NATO tocmai de ţările fondatoare, mai puţin SUA care şi-ar dori ca NATO să dispară şi să fie înlocuită cu forţa UE! Vă daţi seama care ar fi reacţia Moldovei membră NATO, de exemplu, la aderarea Rusiei la Alianţă, de care tocmai a fugit în NATO! Complicat! În acest context, reorientarea politicii de apărare şi securitate a Republicii Moldova spre Zona Extinsă a Mării Negre, ar putea veni în întîmpinarea nevoilor Uniunii Europene spre care priveşte încă muribunda Coaliţie de Guvernare şi nici nu ar intra în contradicţie cu interesele Rusiei. Există o singură problemă în acest scenariu: desprinderea de cîntecele de sirenă ale Bucureştiului şi abordarea pe cont propriu a intereselor de securitate. Altfel, însă, decît neutralitatea, care este o prostie în condiţiile în care nu eşti Elveţia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu