GAZUL ŞI CRIZA DE NERVI

Jocurile şi negocierile pe pieţele mondiale de energie necesită o pregătire specială. De aceea, de cele mai multe ori, alături de negociatorii profesionişti, aflaţi în avangarda miliardelor de dolari investie în reţele şi infrastructură, se găsesc foşti, actuali sau viitori reprezentanţi ai celor mai inteligente structuri din ţările considerate "mari jucători" în domeniu. Agitaţia din jurul Mării Negre ne oferă un indiciu clar că pentru Europa, veche sau nouă, Caucazul devine mai important ca niciodată. Asta şi în contextul în care Nordul nu mai poate satisface foamea de energie a continentului, iar diferitele variante locale şi regionale de aprovizionare din Africa sau Rusia prezintă dificultăţi din ce în ce mai mari. South Stream, proiectul rusesc susţinut, la un moment dat de înalţi oficiali europeni - probabil recompensaţi de diferitele companii satelit ale Gazprom! - rămîne tare pe poziţie în competiţia cu Nabucco - idee şi consorţiu european constituite ca alternativă la gazul rusesc! În privinţa celor două reţele, discuţiile sînt, deopotrivă, politice şi economice, iar rezultatul acestora vor consolida poziţia şi influenţa în Europa sau a Rusiei sau a... Turciei!

Conducta rusească îl are ca principal motor politic pe neobositul premier Vladimir Putin care are, la rîndul său, în fostul cancelar SPD, Gerhard Schroder, aliatul european cu o influenţă semnificativă în promovarea intereselor energetice ruseşti chiar în fotoliile de pluş ale principalelor cancelarii europene. Mai mult, discuţia despre "alternativa pentru Europa a gazului rusesc" devine din ce în ce mai incomodă din punct de vedere al noii politici de securitate promovată, în care vocile care cer aderarea Rusiei la NATO se aud tot mai puternic. De aici şi declaraţiile "îndrăzneţe" ale susţinătorilor proiectului rusesc şi care se înscriu în arsenalul "armelor psihologice" utilizate pentru obţinerea victoriei. Premierului Vladimir Putin a afirmat recent că proiectul Nabucco are puţine şanse de reuşită. Prim ministrul a ţinut să sublinieze că principala problemă a Nabucco este lipsa asigurării volumelor de gaz necesare pentru funcţionarea conductei. Putin a adăugat că Rusia nu este furnizor al Nabucco, depozitele din Iran nu au fost încă dezvoltate suficient, iar în Azerbaidjan volumul producţiei a fost modest şi, în plus, oficialii de la Baku au semnat deja un contract pentru a livra gaze naturale Rusiei. De cealaltă parte, Rusia sprijină, prin intermediul Gazprom construcţia gazoductului South Stream. Pe această rută , dezvoltată de Gazprom şi grupul italian Eni, vor fi transportate gaze spre Europa pe sub Marea Neagră şi prin intermediul Bulgariei. Gazoductul, care urmează să fie finalizat în 2015, va avea o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Din punct de vedere politic, Nabucco se sprijină pe gazele care provin, sau transzitează Caucazul. Poate de aceea Traian Băsescu încearcă să forţeze supralicitarea Art.5 din Tratatul NATO, cu argumentare directă la conflictul din 2008 din Georgia. Asta înseamnă o măsură de prevedere suplimentară luată împotriva Rusiei, partener economic al Europei. Pe de altă parte, deşi extrem de vocal împotriva Kremlinului, preşedintele român nu dispune de resurse pentru a accelera proiectul Nabucco, iar baletul diplomatic prin Caucaz nu se bazează decît pe retorica antirusească, ceea ce nu este deloc pragmatic pentru "gîtul" dintre Mările Neagră şi Caspică. Fostului ministru german de externe, Joschka Fischer, în prezent consilier în cadrul proiectului Nabucco, a declarat că proiectul gazoductului rus South Stream "nu este în interesul" politicii Europei şi "nu are nici un sens" economic. "South Stream este răspunsul ruşilor la proiectul Nabucco. Totuşi el nu aduce nici o diversificare a surselor de gaz spre Europa", a explicat Joschka Fischer, potrivit unui interviu acordat unei publicaţii germane. Este adevărat, însă lansarea proiectului comun de securitate Europa-Rusia ar putea îngropa Nabucco, din considerente strict politice. Ca date tehnice, Gazoductul Nabucco, investiţie evaluată la 7,9 miliarde euro, va alimenta pieţele din Europa cu gaze naturale din regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu. Proiectul, cu o capacitate de aproximativ 30 de miliarde de metri cubi, este derulat de un consorţiu format din companii din Turcia, Bulgaria, Ungaria, Austria, Germania, România. Deci, mai puţin de jumătate din capacitatea concurentului rusesc!

Tehnic vorbind, pentru Nabucco, doua conducte de alimentare au fost confirmate, iar lucrările de proiectare au fost deja comisionate, însă, din cauza contextului politic, Nabucco Gas Pipeline International nu are în vedere o a treia linie de alimentare, către graniţa Turco-Iraniană. Vor exista conducte de alimentare către graniţa Turco-Georgiană şi către graniţa Turco-Iraqiană. Ruta planificată oferă o gamă largă de surse de aprovizionare pentru gazoductul Nabucco, care va primi gaz din Azerbaijan, Turkmenistan şi Iraq. Nabucco este un proiect cu surse-multiple şi nu se va baza doar pe o singură sursă sau furnizor pentru exploatarea conductei. Poate de aceea, costurilor relativ mari şi capacităţii de transport aflată la jumătate faţă de concurentul rusesc, i se adaugă o posibilă instabilitate a sistemului, o lipsă de omogenitate şi o posibilă alimentare neregulată dintr-o regiune geo-politică destul de volatilă ce necesită sume mari pentru securitatea infrastructurii critice! Regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu se numără printre regiunile cele mai bogate în gaze naturale, avînd un potenţial mare din punct de vedere al exporturilor de gaze către Europa. Astfel, aceste regiuni vor juca un rol crucial în diversificarea şi siguranţa aprovizionării la nivel European. Investiţia în dezvoltarea conductei este de 7,9 miliarde Euro. Gazoductul face legătura între graniţa estică a Turciei şi Baumgarten în Austria – unul dintre cele mai importante terminale din Europa Centrală – trecînd prin Bulgaria, România şi Ungaria.
Acţionarii Nabucco sînt: Botas (Turcia), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria), MOL (Ungaria), OMV (Austria), RWE (Germania),Transgaz (România). Fiecare asociat deţine o participaţie egală de 16.67% din Nabucco Gas Pipeline International GmbH. Acţionarii sînt cei responsabili pentru negocierea contractelor de gaze.

Potrivit Grayling România, multinaţionala de relaţii publice care se ocupă de imaginea Nabucco, portretul acţionarilor proiectului arată cam aşa:

BEH

Bulgarian Energy Holding EAD este o companie pe acţiuni deţinută 100% de către stat. Compania este condusa de un consiliu director format din 3 membri şi reprezentat de un Director Executiv. Structura Bulgarian Energy Holding EAD include 7 subsidiare: Mini Maritsa Iztok EAD, Maritsa East 2 TPP EAD, Kozloduy NPP EAD, NEK EAD, Bulgargaz EAD, Bulgartransgaz EAD si Bulgartel EAD, al căror capital este deţinut în proporţie de 100% de către BEH. Două dintre subsidiarele BEH, Bulgartransgaz EAD şi Bulgargaz EAD, asigură transportul şi furnizarea de gaze. Bulgartransgaz EAD este proprietarul şi operatorul reţelei naţionale de transport de gaze naturale. Compania asigură transportul gazelor către Turcia, Grecia şi Macedonia. În acelaşi timp, compania deţine şi un depozit subteran de gaze naturale. Lungimea principalelor gazoducte este de peste 2645 km, din care 1700 km reprezintă reţeaua naţională de trasport. Reţeaua de transport a gazelor naturale pentru consumatorii locali şi pentru cea de tranzit include 10 staţii compresor şi 68 de staţii pentru reducerea presiunii gazelor naturale. În 2009, Bulgartransgaz EAD a asigurat transportul a 12,4 mld metri cubi gaz natural către ţări din regiunea balcanică. Bulgargaz EAD este singura companie din Bulgaria ce deţine licenţă pentru furnizarea de gaz natural. În 2009 Bulgargaz EAD a vîndut pe piaţa internă 2,53 mld metri cubi gaz natural.

BOTAS

Compania turcă de stat, BOTAS, a fost înfiinţată în 1974 cu scopul de a transporta petrol din Iraq în Golful Iskenderun. Avînd sediul central la Ankara şi peste 2700 de angajaţi, Botas asigură operarea eficientă a sistemului de transport a petrolului şi gazelor naturale pe întreg teritoriul ţării. Botas operează aproximativ 12 000 km de conducte de gaze naturale pe piaţa internă. Odată cu finalizarea oleoductului Baku-Tbilisi–Ceyhan (BTC), sistemul de conducte de petrol operat de Botas a ajuns la 3400km, iar capacitatea de transport se va mări de la 80,2 mil de tone pe an la 130,2 mil tone pe an. În calitate de trader de gaz natural, în 2008 Botas a importat şi vîndut 38 mld metri cubi gaze naturale, ca urmare a semnării a 8 contracte distincte de vînzare-cumpărare incheiate cu companii din 6 ţări. Din această cantitate, 5.2 mld metri cubi au fost gaz natural lichefiat.

MOL

MOL Plc este o companie multinaţională integrată şi independentă, activînd în domeniul petrolului şi gazelor, cu sediul central în Budapesta, Ungaria. Grupul MOL derulează operaţiuni în EMEA şi statele membre CIS, avînd peste 34.000 de angajaţi în întreaga lume. MOL deţine 5 rafinării de mare complexitate în Ungaria, Slovacia, Croaţia şi Italia, cu o capacitate de rafinare de 23,5 mtpa. Potrivit studiului mondial Wood Mackenzie, rafinăriile MOL din Ungaria şi Slovacia sînt printre cele mai eficiente din Europa. MOL are peste 1600 benzinării în Europa. De asemenea, grupul operează o reţea de conducte de gaze naturale de înaltă presiune de peste 5500 km în Ungaria. MOL activează şi în comercializarea şi distribuţia de gaze naturale la nivel regional şi a dezvoltat, în 2009, un depozit subteran de înmagazinare a gazelor naturale cu o capacitate mobilă strategică de de 1,2 mld metri cubi şi o capacitate comercială de 0,7 mld metri cubi. În domeniul petrochimic este printre primii zece jucători de pe piaţa europeană de polimeri.

OMV Gas & Power

OMV Gas & Power este compania centrală a OMV pentru activităţile de gaze naturale şi energie şi este compusă din 3 business unituri – Supply, Marketing & Trading, Gas Logistics şi Energie. Strategia de dezvoltare sustenabilă a segmentelor de business se concentrează pe patru obiective principale: optimizarea şi lărgirea portofoliului de gaze naturale al OMV, extinderea activităţilor logistice, consolidarea continuă a activităţilor de trading gaze naturale şi distribuţie, precum şi extinderea lanţului valoric prin adăugarea activităţilor de energie. În acest mod toate procesele de-a lungul lanţului valoric - de la explorare şi producţie, transport, depozitare şi marketing pînă la productia de energie în centrale pe bază de gaz – sînt integrate în cadrul grupului. În business unitul Supply, Marketing & Trading, OMV Gas & Power si EconGas au vîndut în 2009 8,5 mld metri cubi iar Petrom Gas 4,6 mld metri cubi. Cu un volum vehiculat de 23 mld metri cubi în 2009 şi datorită extinderii portofoliului de servicii prin intermediul activităţilor de schimb de gaze naturale, Central European Gas Hub s-a dezoltat într-unul dintre cele mai importante terminale din Europa continentală. În business unitul Gas Logistics volumul total transportat vîndut în 2009 a fost de 75.3 mld metri cubi. În afară de aprovizionarea cu gaz natural a Austriei, sistemul de conducte al OMV transportă gaz natural în Germania, Italia, Franţa, Slovenia, Croaţia şi Ungaria.

RWE

RWE este una dintre cele mai importante cinci companii europene din domeniul gazelor şi electricităţii. Compania este activă în domeniul generării, comercializării, transmisiei şi furnizării de energie electrică şi gaze. Cu peste 71 000 de angajaţi la nivel global, RWE Group a înregistrat venituri de 48 miliarde euro în anul fiscal 2009. Essent, companie achiziţionată de RWE, a înregistrat afaceri de 9 miliarde de euro în 2008. Împreună cu Essent, RWE Group are o bază de 16 milioane de clienţi pe segmentul energie şi 8 milioane de clienţi pe segmentul gaze naturale. În prezent, RWE desfăşoară cel mai amplu program de investiţii din istoria sa, cu un volum estimat la circa 28 miliarde de euro pînă în 2013. Compania devine astfel unul dintre cei mai mari investitori din Europa. Energia din surse regenerabile joacă un rol important, investiţiile în acest sector totalizînd 1 miliard de euro pe an. Divizia RWE Supply&Trading este una dintre cele mai importante companii europene de trading de energie şi, cu un nivel de 50 de miliarde de metri cubi de gaze pe an achiziţionaţi, se situeaza printre cele mai importante companii din domeniul gazelor din Europa. Divizia RWE Supply&Trading este responsabilă de toate activităţile RWE Group din domeniul achiziţionării de energie pe plan extern şi vînzărilor en gros. Fiind o companie germană, Divizia RWE Supply&Trading îşi concentrează afacerile în Europa şi acţionează ca terminal al RWE Group pentru toate produsele tranzacţionate, cum ar fi energie, gaze naturale, cărbune, certificate CO2 şi petrol, în formele lor fizice sau derivate. Cu sediul în Essen, Germania, compania are filiale şi unităţi de tranzacţionare la Londra şi Swindon (ambele în Marea Britanie) precum şi birouri în Praga (Republica Cehă), Dubai şi Singapore. Essent Trading, care aparţine RWE Group după achiziţia în octombrie 2009, are reprezentanţe în Geneva (Elvetia) şi Den Bosh (Olanda).

TRANSGAZ

Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale, Transgaz, cu sediul central în Mediaş, a fost înfiinţată în aprilie 2000, ca urmare a procesului de reorganizare a fostei companii naţionale de gaze naturale integrate vertical, Romgaz. Transgaz este deţinută în proporţie de 73,5% de către stat, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, 15% Fondul Proprietatea, în timp ce 10% dintre acţiuni au fost listate pe Bursa Română în ianuarie 2008 şi 1,5% în mai 2009. Obiectul principal de activitate este asigurarea transportului de gaze naturale, dispecerizarea gazelor naturale şi tranzitul internaţional, precum şi cercetarea şi proiectarea în domeniul transportului de gaze naturale. În ultimii patru ani, cantitatea totală de gaze transportată prin intermediul sistemului naţional de transport a variat de la 15,2 mld metri cubi în 2006 pînă la 11,5 mld metri cubi în 2009. În prezent, Transgaz operează peste 13000 km de conducte. În 2009 cifra de afaceri a companiei a fost de 280,2 mil Euro.

După cum lesne se poate observa, gigantul turc BOTAS poate fi considerat, de departe, "lider de grup" al constructorilor Nabucco, un fel de Gazprom care va creşte influenţa Turciei în Europa, în cazul în care acest proiect va avea cîştig de cauză în faţa celui girat de Gazprom şi Vladimir Putin! Cît despre ceilalţi "actori" implicaţi în proiect, deşi participaţiile sînt egale, aportul de încredere al fiecărui partener rămîne diferit, României lui Traian Băsescu revenindu-i, se pare, rolul de "gonaci" al ruşilor din pădurile Europei. Într-o veşnică criză de nervi!