A TREIA CALE

În lumea asta, a datului cu părerea, competenţele şi rivalităţile se amestecă periculos. Oricine, poate spune orice, poate formula întrebări tîmpite fără să aştepte răspunsul celor în drept să formuleze răspunsuri, numai aşa, de dragul de a se auzi, grasiat pe posturile naţionale de televiziune. O importanţă bezmetică şi stridentă, autosuficientă şi auto-indusă care nu-i lasă să vadă, pe aceşti aşa-zişi formatori de opinie, moderatori sau jurnalişti incisivi, că sînt la fel de vinovaţi pentru dezastrul în care ne aflăm, ca aceeia pe care se prefac că-i critică!
Exilat la Chişinău, departe de deşerturile din Iraq sau Afganistan, urmăresc ce se întîmplă în „deşertul” de acasă. Asta nu pentru că Republica Moldova nu ar fi mai puţin interesantă decît pasdaranii lui Carmen Gavrilă, de exemplu! Nu, ci pentru simplul fapt că lucrurile se petrec aici tot „pe româneşte”, iar ţărişoara asta, într-o echilibristică permanentă între spaţiul rus şi o Românie fanariotă, va cunoaşte, din păcate, din plin „beneficiile” capitalismului multilateral dezvoltat, foarte curînd! Un spaţiu paradoxal, care nu face parte din „Europa”, dar cu cetăţeni care, în proporţie impresionantă, deţin cetăţenie europeană. Un spaţiu cu oameni blajini, care furnizează specialişti în securitate şi tehnică militară din munţii Afganistanului pînă în jungla africană. Un spaţiu care se revendică din Doina eminesciană, dar este tablă de ţintar pentru marile puteri!
Regret vremurile în care făceam fotografii pe marginea traseelor de raliu sau viteză în coastă şi cînd revista „rally-racing magasin” îmi dădea libertatea să nu mă gîndesc la lucruri urîte. Îl invidiez pe Dan Beşliu care a ştiut să construiască un „freelancer” departe de incertitudinile politicului. Îl invidiez pe Victor Ponta, care în ziua în care miniştrii PSD făceau ce le plăcea mai puţin, demisionau din Guvern, el făcea ce-i plăcea mai mult, adică alerga în Raliul Spaniei, etapă în WRC! Regret că proiectul „Reporter Special”, deşi se derulează de doi ani la Radio România Actualităţi, se face pe burtă, fără nici un fel de sprijin din partea conducerii SRR, deşi proiectul se bucură de audienţă, iar formate asemănătoare, în Europe, beneficiază de sume consistente şi îmbunătăţiri an de an.
Regret că de fiecare dată cînd vorbesc cu tatăl meu trebuie să-l lămuresc că ţara despre care vorbeşte atît de frumos, nu a mai rămas decît în cărţi, că adevărata Românie nu mai este decît o coajă, goală de conţinut, un spaţiu inert care, oricum, nu ne mai aparţine! Poate de aceea, nici emisiunea RS nu trebuie să meargă mai departe. RS a arătat ascultătorului o altă faţă, o Românie profundă, menită să ridice întrebări, să trezească conştiinţe, scuzaţi cacofonia!
În spaţiul virtual al datului cu părerea, în contradicţie cu istericii mei confraţi, voi spune din nou, ceea ce nici o „realitate” nu vă va spune în „fabrică” şi nu va deschide lumea niciodată cu astfel de afirmaţii! România de astăzi nu mai este o „ţară pe care tatăl meu o recita”! Este un nod, un punct de întîlnire, un ghem, unde se întîlnesc şi se împletesc reţele de colonizare: culturală, ideologică, economică şi informativă. Am scris de mii de ori că România se află în plin război de 20 de ani. Specialiştii militari îl numesc „război permanent”, care înlocuieşte bocancul militarilor cu enunţurile sforăitoare ale think-tank-urilor, regulile multinaţionalelor, îndoctrinarea democratică a mass-media. În această viermuială, să nu-şi închipuie Badea Gheorghe, omul României de la firul ierbii, o regiune destructurată şi tot mai mult fără identitate, că sintagma „interesele globale ale României” se referă cumva la el, sau la Doda Floarea! Din potrivă! Nu înseamnă nimic altceva decît interesele acestor reţele interconectate pe un teritoriu care acum nu-i mai aparţine, dar este aburit de agenţii şi bufonii actualului sistem! Pentru el, hoarda asta isterică de maimuţe urlătoare, giboni şi babuini nu face nici cît un scărpinat în cur! Cred că e timpul ca Badea Gheo şi doda Floare să nu se mai uite în gurile hulpave ale acestor nenorociţi! Şi dacă nu sînt în stare să pună mîna pe furci şi pe topoare să pornească o răscoală (că de ajutorul armatei să pună de-o revoluţie militară, măcar vreo 12 luni, nici nu poate fi vorba!) atunci să apuce pe a treia cale, cum spun specialiştii! Adică, să privească în jur şi să conştientizeze că nu poţi scăpa de neajunsuri decît în libertate. Ori, liber nu poţi să fii atîta timp cît eşti sclavul sistemului! Capitalismul popular face prozeliţi din Argentina (unde muncitorii au preluat fabricile distruse de moguli) şi pînă în Italia unde sărăntocii nefericiţi de ieri, au devenit prosperii oameni liberi şi autonomi în Val D,Aosta, de exemplu! Cred că e bine să realizăm că e de preferat să ne întoarcem spre tradiţionalismul de bun simţ, aducător de prosperitate, decît să aşteptăm ca politicile economice să fie imaginate la Bruxelles şi montate într-o Românie buimacă şi prea obosită să mai riposteze.
A treia cale este un fel de a riposta! Este gherila micilor proprietari, producători şi beneficiari, a celor mulţi, săraci şi deznădăjduiţi, împotriva războiului continuu pentru dezagregare identitară! Este... o utopie?