Fiecare cu ce-l doare! Am să repet iar şi iar, cu riscul de a fi penibil, ridicol, tîmpit, sau mai ştiu eu cum: fraţilor, chestia asta cu situaţiile excepţionale se face cu mare băgare de seamă, cu profesionalism, cu disciplină şi multă pregătire specială! Nu e o marotă a "modestului" din mine, e o necesitate vitală pentru mass-media serioasă din România. Asta pentru a evita panica gratuită şi senzaţionalismul ieftin gen OTV, pe care fiecare şef şi şefuţ din presă îl condamnă, dar nu ia nici o măsură să-l contracareze, iar situaţiile excepţionale se înmulţesc şi se vor înmulţii pe teritoriul României - forumul corespondenţilor a fost amînat pe motive de greve, mitinguri şi manifestaţii - iar statisticile ne spun că cei mai expuşi riscurilor, în asemenea situaţii, sînt jurnaliştii din presa locală. Că am vrut să organizez un curs de bază pentru corespondenţii locali ai SRR, în materie de situaţii excepţionale, asta nu înseamnă că am vrut să ajung şef în radio! Deşi, cred în continuare, cu tărie, că un task force specializat de corespondenţi speciali se impune într-o instituţie publică de media, mai ales dacă ea este cel mai important vector de comunicare din România! Asta ar creşte gradul de profesionalizare al reporterilor, viteza lor de reacţie la eveniment, corectitudinea abordării subiectelor şi, nu în ultimul rînd, o relaţie normală între angajator şi asigurator, totul în beneficiul consumatorului de media!
Cel mai recent exemplu: accidentul ecologic din Ungaria. Chiar şi TVR-ul senzaţionalizează ştirea mai mult decît este cazul, inducînd ideea unui pericol iminent pentru România! Mai mulţi specialişti au apărut la tv şi au vorbit de acizi, sode, metale grele. S-a pus accentul pe devastarea ecosistemului în Ungaria, pe toxicitatea mîlului deversat şi pe pericolul care îi paşte pe locuitorii României din localităţile riverane Dunării, mai ales pe cei care consumă apă din fluviu, la Drobeta Turnu Severin. Din punctul meu de vedere, ştirea - PE CARE NU AM CITIT-O, AUZIT-O SAU VĂZUT-O ÎN MASS-MEDIA DIN ROMÂNIA - ar trebui să conţină următoarele informaţii: cele aproximativ 700.000 de tone de şlam - care conţine oxid de fier, reziduuri de bauxită, alte metale grele, sodă caustică şi acizi - s-au deversat accidental în amonte de Budapesta. O parte din această cantitate a ajuns în Dunăre, marţi seară. Budapesta este alimentată cu apă potabilă din Dunăre. Autorităţile ungare, primele interesate de limitarea dezastrului, au aruncat 400 de tone de nitrat de calciu, 400 de tone de nitrat de magneziu şi 1000 de tone de ipsos pentru neutralizarea substanţelor periculoase din soluţia de şlam. Pătrunderea în Dunăre s-a făcut la 720 de km de Baziaş, punctul de intrare al Dunării în România, prin judeţul Caraş-Severin, cu un debit de 6.600 mc/s, mai mare decît media anuală. În aceste condiţii, lentila de poluare poate intra în România în 5-7 zile, după ce, evident, ar traversa Belgradul, alt oraş alimentat parţial cu apă din Dunăre. Dacă întreaga cantitate de şlam s-ar fi scurs în Dunăre, ceea ce este imposibil, ar trebui să fie "atacată" la Budapesta şi Belgrad, şi chiar dacă nu ar fi aşa, diluţia ar fi extrem de mare tinzînd spre valoarea "0" la intrarea în România. De la Baziaş la Drobeta Turnu Severin, unda de poluare ar mai face 40 de ore! În această dimineaţă, PH-ul Dunării, la intrarea în ţară, era de 8,5. Deci, despre ce pericol iminent vorbim?
Din păcate, ştirile senzaţionale cu efect negativ în populaţie par să primeze în faţa calmului. Sau ele sînt menite să distragă atenţia opiniei publice de la alte probleme de zi cu zi? Sînt jurnaliştii, de multe ori urechişti, manipulaţi şi manipulează, inconştient, la rîndul lor? Sau ar trebui doar să punem accesul interzis jurnaliştilor nepregătiţi la astfel de ştiri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu