Cel puţin 26 de camioane-cisternă destinate să aprovizioneze cu carburant forţele NATO desfăşurate în Afganistan au fost incendiate miercuri într-un atac al rebelilor la Nowshera, în nord-vestul Pakistanului, relevă poliţia locală. Este al cincilea atac al insurgenţilor în această săptămînă împotriva camioanelor care alimentează trupele NATO din Afganistan şi a debutat cu focuri de armă şi rachete lansate asupra vehiculelor, unele dintre ele fiind cuprinse de flăcări. Potrivit şefului poliţiei locale, Nisar Ahmed Tanoli, cel puţin 26 dintre cele 70 de camioane au fost incendiate. Atacul a fost revendicat de talibanii pakistanezi, în semn de "represalii faţă de atacurile dronelor americane" în regiunea tribală din nord-vestul ţării, situată la frontiera cu Afganistanul.
Comunicatul forţelor armate, preluat de agenţiile de ştiri, nu spune, însă, nimic despre securitatea acestor convoaie. Nu se spune dacă aceste convoaie au fost securizate de militari ai forţelor regulate, sau de pmc - adică mercenari -! Nu se spune DE CE dacă a existat o avertizare de atac armat nu s-au luat măsurile ce se impun în aceste situaţii: protecţie aeriană, securizarea rutelor de transport, întărirea securităţii convoaielor. Nu vreau să fiu răutăcios, dar impresia lăsată de aceste atacuri este că NATO este depăşită de situaţie în Afganistan, iar realităţile din regiunea tribală pashtună de la frontiera afgano-pakistaneză sînt o mare necunoscută. Ce ne mai transmite această informaţie? Că oricît de huliţi ar fi, agenţii privaţi de securitate sînt indispensabili în "bunul mers" al războaielor moderne, iar excluderea lor din economia războiului din Afganistan este o mare greşeală ce va fi scump plătită. Din punctul meu de vedere, conceptul de "armată naţională" reprezintă doar un moment bine determinat în istoria militară a lumii şi, mai devreme sau mai tîrziu, se va reveni la armatele de mercenari care au fost odată. Dar, asta e o altă discuţie.
Ca să fiu răutăcios pînă la capăt, nu pot să nu remarc faptul că aceste 5 zile de atacuri consecutive au loc în preajma reuniunii NATO de la Lisabona cînd alianţa are de luat decizii istorice pentru viitorul său. La fel, şi ameninţările teroriste din capitalele europene vin să mai scoată din amorţeală decidenţii politici înainte de Lisabona. Nu spun că summitul ar avea vreo legătură directă cu ameninţările din Europa sau cu atacurile din Afganistan, spun doar că există coincidenţe! Statele membre ale NATO au convenit în cadrul ultimului lor summit, din aprilie 2009, să actualizeze conceptul strategic al Alianţei, datînd din 1999, considerat necorespunzător pentru preocupările legate de apărare ale secolului XXI. Chiar dacă acordul cu privire la proiectul de concept va fi convenit, în principiu, la următoarea reuniune, stabilită în intervalul 19-20 noiembrie, la Lisabona, orice pact va trebui aprobat de către fiecare stat membru în parte. Procesul ar putea dura mult timp, dar va fi, indiscutabil, summit-ul Noului Concept Strategic – un moment crucial pentru întărirea unităţii în ceea ce priveşte obiectivele şi viziunea Aliaţilor, în acest context internaţional nesigur şi de constrângeri financiare. Insecuritatea energetică, insecuritatea cibernetică, insecuritatea maritimă, necesitatea unui control sporit al armamentelor, a combaterii mai eficiente a terorismului, a proliferării armelor de distrugere în masă, a apărării faţă de eventualitatea unor atacuri cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune, inclusiv din partea unor actori nonstatali se numără printre provocările la adresa securităţii şi stabilităţii internaţionale şi care se vor regăsi pe agenda de discuţii din Portugalia. Însă, pentru a fi viabil, noul Concept Strategic, NATO trebuie să treacă de marele hop, Afganistanul!
Cea mai importantă misiune a forţelor NATO este International Assistance Force (ISAF) din Afganistan, la care participă 38 de state, inclusiv unele din afara Alianţei. De succesul acestei misiuni depind credibilitatea şi coeziunea NATO, deoarece ISAF a dezvăluit divergenţe între SUA şi unii aliaţi europeni. Violenţa din Afganistan a atins cele mai înalte cote de la demararea operaţiunilor, în 2001, iar ONU a avertizat în primăvară, că ea se va agrava anul acesta. Integrarea forţelor din ISAF este precară şi structurile de comandă nu sînt sudate, ceea ce împiedică crearea unei strategii fiabile împotriva insurgenţei talibane. Şi preşedintele american Barack Obama a subliniat că nu există o colaborare corespunzătoare între membrii misiunii ISAF. Un exemplu grăitor: deşi are dislocată aproximativ o brigadă (2000 de militari) România nu dispune de o brigadă românească, cu comandă proprie, ca să nu mai vorbesc de controlul exclusiv al unei provincii sau PRT! Subiectul Afganistan este unul sensibil pentru multe dintre guvernele europene. Cancelarul german Angela Merkel consideră Afganistanul drept încercarea „cea mai mare pentru NATO în prezent”. Însă, de remarcat este că majoritatea trupelor provenite din ţările Europei Atlantice sau Centrale - Germania, Italia, Ungaria, Suedia, Norvegia - acţionează în nordul Afganistanului, zonă unde insurgenţa talibană este mai puţin pronunţată, astfel că militarii nu sînt nevoiţi să se angajeze în acţiuni combatante. Sudul Afganistanului, la graniţa cu Pakistanul, în zona tribală a Pashtunistanului, pune în schimb cele mai mari probleme trupelor coaliţiei. De la începutul misiunii, militarii americani, canadieni şi britanici, care acţionează în zonă, au suferit pierderi masive. În această zonă se află şi contingentul românesc. Provincia Zabul unde sînt desfăşuraţi românii este una dintre cele mai problematice din punctul de vedere al securităţii, învecinându-se pe o întindere de 70 de kilometri cu Pakistanul. Succesul misiunii va fi definitoriu pentru viitorul Alianţei, Afganistanul fiind teatrul primei operaţiuni “out of area” din istoria NATO.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu