ABOUT 4TH JULY

Astăzi, se împlinesc 236 de ani de la semnarea Proclamaţiei de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, după exact cinci ani şi o zi cînd, la 3 iulie 1771, reşiţenii intrau triumfal în ERA INDUSTRIALĂ! Chestie de istorie... Şi consecvenţă... Deşi am scris şi vorbit de nenumărate ori împotriva politicii externe a Statelor Unite, iubesc America! Pentru patriotism, pentru steag, pentru imn, pentru respectul valorilor naţionale, PENTRU JUSTIŢIE care a dovedit că în 99% din cazuri, adevărul şi dreptatea triumfă! Nu e marketing, nici Coca-Cola! De-a lungul timpului, americanii au dovedit că foştii parteneri, preşedinţi de state, pot deveni puşcăriaşi model. Este cazul lui Manuel Noriega, şi altora! Cum au dovedit că dacă soarele răsare după ora de la Tampa, ambasadorul SUA la Bucureşti îşi poate permite să hotărască dacă e, sau nu, lovitură de stat, şi să sară în apărarea intereselor PATRONULUI comun, care-l finanţează la greu atît pe el, cît şi pe Băsescu, MRU sau Makovei!

La 4 iulie 1776, Congresul Continental proclama independenţa celor 13 colonii britanice din Lumea Nouă. Aţi ghicit, americanii serbează, astăzi Ziua Independenţei! Şi, ca în fiecare an, toţi admiratorii şi toţi detractorii Statelor Unite nu se pot abţine de la aceeaşi întrebare: de ce America este America? Poate pentru simplul fapt că alături de scrierea respectarea şi invocarea "first amendment", fraza care poate fi ziditoare de naţiune este cea din jurămîntul preşedintelui: "I do solemnly swear that I will faithfully execute the office of the President of the United States, and will to the best of my ability, preserve, protect and defend the Constitution of the United States. So help me God"! Şi, se pare că respectîndu-şi cuvîntul dat la fiecare început de mandat şi God bless America!

Ce au atît de special americanii şi noi nu avem? Am trăit şi supravieţuit alături de armata americană mai mulţi ani, şi a fost o şcoală. O demonstraţie de demnitate şi patriotism oferită în fiecare zi. Respect faţă de drapel, imn, naţiune şi valorile în care cred sincer: libertate şi democraţie! Chestia aia cu "yes, we can", nu e o vorbă în vînt. Ei chiar pot! Ei pot ca în fiecare dimineaţă să salute cu mîna la inimă, oriunde s-ar afla, imnul naţional, sau ridicarea drapelului pe catarg. Văzîndu-i atît de legaţi de simbolurile naţionale, aflate mereu deasupra individului, a intereselor sale şi chiar a conştiinţei, mă gîndeam trist, acasă, acolo unde patriotismul, dragostea de ţară, de neam, de drapel sînt considerate de rău augur şi chiar blamate şi pedepsite tocmai de aceia care ar trebui primii să ofere exemplul personal de respect faţă de valorile sacre ale unei naţiuni. Habar nu am dacă Românii au fost o mare naţiune. Sau dacii! Ştiu, însă, că nu vor putea fi o mare naţiune pînă cînd cel puţin o generaţie nu-şi va recăpăta respectul faţă de simbolurile naţionale. Inclusiv faţă de Constituţie, pe care în SUA fiecare preşedinte jură să o protejeze şi să o apere, chiar dacă ea e scrisă în 1776 (evident, amendată pe parcurs!) şi nu-i trece nimănui prin cap să o rescrie din 4 în 4 ani numai să fie bine unei anumite găşculiţe aflate la putere!

Declaraţia de Independenţă  a constituit actul de naştere al noii naţiuni care a devenit, în timp, un simbol al libertăţii pentru întreaga lume. În iunie 1776 a fost format un comitet însărcinat să alcătuiască această declaraţie de independenţă, condus de Thomas Jefferson. Pe 4 Iulie a avut loc votul. Din 13 state, 9 au votat în favoarea Declaraţiei, Pennsylvania şi Carolina de sud au votat împotrivă, Delaware si New York s-au abţinut. Chiar dacă primele treisprezece state ale Statelor Unite ale Americii pot fi considerate membre ale Uniunii din ziua proclamării Declaraţiei de independenţă a SUA, 4 iulie 1776, sau din ziua ratificării Articolelor Confederaţiei şi a Perpetuei Uniuni, care au constituit prima Constituţie a naţiunii, în realitate fiecare dintre aceste state a ratificat prezenta Constituţie a Statelor Unite la date diferite. Ca atare, toate cele 50 de state constituente ale Statelor Unite sînt prezente pe această listă în ordinea strict cronologică a ratificării Constituţiei SUA, dată care este considerată simultan şi data aderării unui stat la Uniune. Datele respective nu reflectă nici actele de secesiune (în 1861) faţă de Uniune, datorate Războiului Civil American, şi nici re-acceptarea statelor secesioniste (între 1866 şi 1870) ce au format entitatea statală numită Statele Confederate ale Americii (Confederate States of America) între 1861 şi 1865.

Mă gîndesc că Ziua Naţională a României, 1 Decembrie, e sărbătorită cu fast şi, probabil cu credinţă, doar la Alba Iulia, deşi, o spun cu regret, an de an se constată o scădere a interesului faţă de acest eveniment simbol, chiar din partea organizatorilor! Să porţi tricolorul la piept, să-l arborezi în faţa casei sau în curte ar fi gesturi care ar fi privite cu o ridicare de sprînceană, iar dacă ai îmbrăca un costum de baie în roşu, galben şi albastru ai fi trimis direct la Socola. Toate aceste gesturi, pe care marea naţiune americană le face deja automat, mîndrindu-se cu ele, la noi par teribilisme patriotarde şi se vor găsi o groază de deontologi care să ne înjure pentru ele şi să ne ceară docţi să ne delimităm pentru că, nu-i aşa "într-o Europă a naţiunilor, naţionalismele ieftine sînt desuete"! Nişte idioţi! God Bless America! şi Doamne, ai grijă şi de noi că prea ne-ai părăsit în ultimii ani!

P.S. - Astăzi e şi Ziua CRucii Roşii Române înfiinţată la 100 de ani de la votarea Declaraţiei de Independenţă, la 4 iulie 1876! La mulţi ani!