AVERTISMENT: CU BURQA PE OCHI

Cine a fost în teatrele de operaţii îşli aminteşte, cu siguranţă de avertismentele plasate la checkpoint-uri, sau pe blindatele de patrulare sau însoţire convoaie. Warning! Stay back 100 m! Danger! Un astfel de avertisment se impune, astăzi, în ceea ce-i priveşte pe talibani, "radicali islamici", aşa cum se autodefinesc. Din observaţiile pe teren, în ultimii ani, aceştia au adoptat o nouă strategie care pune accentul pe evitarea contactului direct cu trupele NATO sau ISAF, pe atacurile punctuale asupra cercurilor securizate şi pe cumpărarea de soldaţi afgani, poliţişti, forţe de securitate, gata antrenate, formate şi echipate de misiunile ANA, inclusiv de către militari români. Evident, zeci de politicieni afgani dapind de stipendiile talibane! Şi aici vorbesc, în general, de lideri tribali sau lorzi locali ai războiului, dar şi de perlamentari şi miniştri care derulează profitabile afaceri cu droguri cu grupările talibane. "Teroriştii s-au organizat în provinciile Kunar şi Nuristan, cu susţinerea autorităţilor locale afghane", afirmă un comunicat al NATO, ceea ce spune foarte mult despre autoritatea "Guvernului afgan" al lui Hamid Kharzai, dar şi despre capacitatea forţelor NATO de control al securităţii în regiune!Aşa cum fac din 1990 încoace, talibanii folosesc diferite metode de a controla "ţara". Liderii care cooperează, prosperă! Cei care refuză se aleg cu atacuri teroriste la nivelul conducerii locale, dar şi asupra populaţiei civile, pentru ca presiunea populară să-i oblige pe aceşti lideri îndărătnici, să colaboreze cu talibanii. După zeci de ani de război, ultimul deceniu a fost considerat, relativ unul al prosperităţii. Atît datorită ajutorului internaţional, dar şi din faptul că talibanii şi traficanţii de droguri au putut "lucra în linişte"! Mituirea forţelor de securitate şi cumpărarea oficialilor corupţi a devenit un fapt normal şi banal. Chiar dacă există mari asemănări, pe lîngă Afganistan, România, constatăm, că e Norvegia!

Problema este că talibanii au pierdut controlul în regiunile unde forţele NATO şi ISAF funcţionează, adică, mai ales în regiunile non-pashtune. În zonele locuite de pashtuni, supravieţuirea unui număr tot mai mare de triburi depinde exclusiv de talibani, care întreţin iluzia unui succes împotriva forţelor Coaliţiei Multinaţionale, ceea ce face ca aceste zone, în special Helmand-ul şi Kandaharul, împreună cu cele tribale din Pakistan, cu Quetta, Baluchistan, să fie principalul bazin de luptători şi traficanţi de droguri.
Potrivit oficialilor NATO, zonele de influenţă ale talibanilor sînt în scădere, iar numărul miliţiilor locale care luptă împotriva acestora, în creştere! După 20 de ani, traficul de droguri, armele şi abuzurile sexuale faţă de femei şi băieţii tineri, au transformat talibanii din "naţionalişti religioşi inspiraţi" în "uneltele diavolului", care au transformat sentimentul de sprijin popular, în ură! Potrivit NATO, interceptările telefonice ale liderilor talibani, de către intelligence-ul militar, relevă faptul că aceştia sînt din ce în ce mai puţin siguri pe victoria finală. Unii lideri talibani chiar vorbesc cu mass-media cu privire la acest lucru, dar în mod confidenţial. Un număr tot mai mare de talibani vor să facă un fel de acord de pace cu guvernul, dar Garda Veche este încă dispusă să continue lupta. Acest fel de a privi lucrurile este mult prea comun în Afganistan, în special în rîndul Pushtunilor, pentru care războiul este o treabă nobilă şi, cinstit să vorbim, după 33 de ani de job, e cam greu să te "recalifici". Această tendinţă este amplificată şi de anunţul că Pakistanul va expulza, pînă la sfîrşitul anului 2012, toţi cele 3 milioane de refugiaţi afgani, înapoi, în estul Afganistanului. Majoritatea dintr ei sînt pashtuni din estul şi sudul Afganistanului, familii sau chiar triburi întregi, ce s-au re-locat în provinciile tribale, pashtune, de la frontieră, nerecunoscută de către pashtuni încă de la trasarea acesteia, în 1893. Unii dintre ei se află în Pakistan de 30 de ani, fugind din calea regimului sovietic. Au prins noi rădăcini, au prosperat şi nu mai doresc să se întoarcă. În ultimul deceniu, peste 4 milioane de refugiaţi afgani s-au întors în ţară, conform statisticilor Crucii Roşii Internaţionale. Potrivit ICR, aproximativ 60% dintre afganii care trăiesc în Pakistan sînt înregistraţi oficial ca refugiaţi, şi doar 600.000 trăiesc în tabere de refugiaţi - de fapt, oraşe mari administrate şi finanţate de către organizaţii internaţionale. O treime dintre refugiaţii afgani trăiesc în oraşul-port Karachi, cea mai mare metropolă pakistaneză, pe care afganii o domină din punct de vedere al infracţionalităţii. Din acest motiv, pakistanezii i-ar dori pe afgani înapoi în ţară, fapt ce va provoca noi tensiuni şi violenţe în provinciile de frontieră, acolo unde acţionează şi militarii români. În urmă cu doar patru zile, în provincia Kunar, forţele pakistaneze au tras peste 300 de rachete şi obuze de artilerie în Afganistan, într-o încercare aparentă de a lovi bazele talibanilor pakistanezi din Afganistan. Guvernul afgan a protestat, dar protestul a fost, ca de obicei, ignorat de autorităţile de la Islamabad, care consideră Afganistanul ca pe un stat satelit. Pentru Paqistan războiul afgan, a fost o sursă importantă de venituri, influenţă politică şi "bunăvoinţă" americană.   Sprijinul acordat luptătorilor talibani, sunniţi, este facilitat şi de faptul că populaţia Afganistanului este atît de etrogenă, încît nu se poate vorbi, cu adevărat, despre un popor Afgan în sensul clasic al cuvîntului. Nici despre stat naţional nu se poate vorbi! Probabil că cel mai nimerit termen ar fi "Confederaţie etnică" bazată pe o comuniune tribală (Tribal Commonwealth), concept promovat intens de către liderii locali, mai ales pashtuni.  Afganii sînt consideraţi "o colecţie de triburi care pretind a fi o naţiune", iar pe pashtuni "o grămadă de sălbatici de la munte, însetaţi de sînge". Pashtunistanul a fost împărţit în 1893. Două treimi dintre ei se află pe teritoriul Pakistanului (15% din populaţia ţării!), iar o treime, pe cel al Afganistanului (40% din populaţia ţării!). Împreună, ar fi aproximativ 30 de milioane de oameni, care, însă, suferă mari fracturi culturale şi tribale. Violenţi şi mereu agitaţi, pashtunii reprezintă o problemă regională, de 200 d ani şi, deocamdată, fără o soluţie! Fără pashtuni, Afganistanul ar fi, doar, o altă ţară din Asia Centrală.

Deşi comunicatele oficiale ale Alianţei Nord-Atlantice abundă de operaţiuni în care sînt ucişi mereu SUTE de talibani, Intelligence-ul NATO a făcut public numărul estimat al luptătorilor talibani: 25.000! O cifră enormă, de la 500 de luptători în 1993! Lor li se adaugă insurgenţii locali, civili înarmaţi, diferite clanuri care luptă pentru supravieţuire. Sigur, ei nu se află exclusiv în Afganistan, de aceea, dacă vrem să fim serioşi, trebuie să discutăm de Af-Pak, adică problema de securitate care include şi provinciile tribale paştune de la frontiera pakistaneză. Teoretic, raportul de forţe este de 12 la 1 în favoarea Aliaţilor, unul dintre cele mai mari în istoria războaielor de guerilla recente! La sfîrşitul Războiului din Vietnam, de exemplu, americanii aveau un avantaj de 5 la 1 faţă de Vietcong. Statele Unite au retras aproximativ 11.000 de militari, pînă în prezent, şi alţi12.000 se vor retrage pînă la sfîrşitul anului, conform planificărilor. Lor li se adaugă francezii, germanii, românii şi alte forţe naţionale din compunerea NATO. În locul acestora, provinciile non-pashtune, de care vorbeam la început, vor rămîne "pe mîna" Forţelor de securitate afgane, care ar trebui să numere, pînă la sfîrşitul anului, 350.000 de poliţişti şi soldaţi înarmaţi, echipaţi şi instruiţi. Din păcate, aceştia sînt adesea analfabeţi, slab instruiţi şi conduşi de ofiţeri nu cu mult mai pregătiţi, dar corupţi şi cumpăraţi de către oricine plăteşte, de la lideri tribali, la şefii grupărilor talibane. În procesul de instruire nu o dată trainerii străini s-au confruntat direct cu violenţa armată şi cu refuzul de a primi ordine de la un străin!  De aceea, spuneam de mai multe ori că misiunile cele mai periculoase sînt cele ale formatorilor ANA şi nu ale infanteriştilor din FOB!

Donatorii străini au fost de acord să ofere Afganistanului un ajutor de 15 miliarde de dolari, pînă la sfîrşitul anului 2015, cu condiţia de a depune "eforturi energice" pentru limitarea corupţiei, în principal furtul de fonduri externe şi de ajutoare materiale (o ştire spune că România este campioană la deturnarea fondurilor europene!). Oficialii afgani, la fel ca cei de la BUcureşti, protestează faţă de aceste acuzaţii şi se pregătesc să ofere cîteva exemplare reprezentative din lupta anti-corupţie! De parcă oficialii internaţionali au o burqa pe ochi...