JURNAL DE CHIŞINĂU CONCLUZII NU SÎNT SINGUR!

Nu sînt singurul care am păreri "pi dos" în relaţia cu Moldova. Deci, au mai văzut şi alţii că nişte sîrbi au fost pe acolo... Numai Val Popov, de la APE, NU! Am să public integral analiza lui Valentin Vasilescu. Corectă şi de bun simţ. Ca o concluzie la evenimentele din Moldova care au isterizat piţipoancele promptărese şi piţifelnicii din presa românească! Deci...

Opiniile unui analist militar roman despre evenimentele din 7 aprilie

Valentin Vasilescu,
licentiat in stiinta militara la Academia
de Inalte Studii Militare-Bucuresti

Nu mai exista nici o indoiala ca, pe data de 7 aprilie, R. Moldova a fost confruntata cu o tentativa de lovitura de stat. Aceasta tentativa a fost pregatita minutios dupa modelele militare strategice utilizate in astfel de situatii in cele mai fierbinti zone ale lumii, recurgindu-se la metodele bine verificate ale razboiului de guerila urbana. Esecul loviturii de stat s-a datorat, credem, si faptului ca a fost reprogramata, pentru 7 aprilie, data declansarii acesteia, ziua initial stabilita fiind cea de 27 martie. Esuarea acesteia, iar asta in primul rind, se datoreaza faptului ca presedintele Vladimir Voronin, fiind si strateg militar, nu a cazut in capcana organizatorilor loviturii de stat, scopul acestora fiind acela de a-l determina sa ordone recurgerea la armament pentru reprimarea manifestantilor violenti. Organizatorii externi ai loviturii de stat si executantii interni ai acesteia, pentru „a se legitima” aveau nevoie, cu orice pret, de victime si de forte de ordine care sa utilizeze armamentul din dotare. Nu intimplator, pe tot parcursul zilei de 5 aprilie si ulterior acestei date, toate posturile de televiziune din Romania utilizau sintagma „revolute”, dadeau comunicate false despre presupusi morti sau ca presedintele tarii ar fi fugit din tara. Mass-media romaneasca, la modul practic, a utilizat aceleasi procedee de manipulare si intoxicare a opiniei publice ca si cele folosite de catre Securitatea romana in perioada loviturii de stat din decembrie 1989. Va oferim spre lecturare si concluziile unui specialist militar roman despre tentativa de lovitura de stat din 5 aprilie de la Chisinau!

Structura operatiunii de rupere a dispozitivului de scutieri dispus liniar in fata intrarii in Parlament a fost una clasica a Fortelor pentru Operatiuni Speciale. Ofensiva si apararea sint doua din cele 5 forme ale luptei cunoscute in stiinta militara. Uneori, pe teatrul de actiune, situatia impune unui comandant adoptarea unui dispozitiv de aparare, pentru ca, dupa un interval scurt de timp, sa fie create conditiile pentru trecerea la ofensiva. Asa cum de multe ori s-a dovedit ca unitatea Anti-terorista a principalului serviciu de informatii al unui stat a planificat si executat o lovitura de stat pe teritoriul tarii vecine, adica o operatiune terorista.

Cei care au planificat evenimentele din 7 aprilie, au cunoscut din timp si in detaliu procedeele si metodele descrise de regulamentele dupa care actionau fortele de ordine in aceasta situatie. Este foarte probabil sa fi facut anterior recunoasteri ample in teren, pe baza carora:

- stabilisera trasee de afluire pe grupuri mici si la intervale regulate de timp pentru infiltrarea fara suspiciuni in masa de manifestanti pasnici;

- stabilisera cu precizie puncte de concentrare si aliniamentele de plecare la ofensiva a tuturor grupurilor cu destinatie tactica;

- fiecare grup cu destinatie tactica isi avea o componenta bine determinata – misiuni distincte, semne si semnalele de recunoastere si grupuri proprii de sprijin din rindul populatiei autohtone.

Grupul Alpha, restrins numeric, poate fi caracterizat ca excelent antrenat in utilizarea de procedee de generare a contagierii afective in rindul masei de manifestanti. In prima faza, rolul sau a fost acela de a lansa sloganuri, in fapt simboluri consacrate ale razboiului psihologic, menite sa influenteze individualitatea participantilor la actiunea de protest. Cei interesati pot cauta manualul CIA scris de col. (r.) Robert Helvey despre metodele utilizate de profesionistii actiunilor de protest, cu scopul de a invinge frica si de a subordona afectiv multimile. Reusita acestei prime faze s-ar traduce, din punct de vedere psihologic, in transformarea indivizilor intr-o turma dispusa sa urmeze orbeste orice indemnuri, fara a le mai trece prin filtrul ratiunii. Odata realizat obiectivul initial, grupul Alfa a initiat a doua faza, adica un atac frontal, de tip demonstrativ, cu scopul de a obliga pe comandantul dispozitivul politienesc sa dispuna comprimarea si concentrarea lui in fata scarilor de la intrare, esalonat, pe mai multe rinduri. Pentru a executa manevra ordonata si tinind cont de topografia locului, scutieri care n-au sesizat capcana care li s-a intins, au fost obligati sa si avanseze, ocupind pozitii inaintate.

A doua secventa a operatiunii si cea mai importanta, a fost executata simultan de catre grupurile Bravo si Charlie, formate din veterani in lupta de strada, care au avut in rindul lor si cetateni sirbi, membrii ai organizatiei Otpor, antrenata inca din martie 2000 pentru a actiona in cadrul manifestatiilor de protest violente, care au condus la inlaturarea lui Slobodan Milosevici de la putere. Bravo si Charlie au initiat o actiune extrem de rapida si bine coordonata de invaluire pe ambele flancuri ale noului dispozitiv format de catre scutieri. Rezultatul acestei actiuni fulger a fost fragmentarea dispozitivului initial de scutieri, separarea lor pe grupuri mici, usor de atacat din toate directiile si impiedicarea contra-atacurilor fortelor de ordine cu scopul introducerii rezervelor. Doua au fost elementele care au concurat la reusita acestei secvente. Primul a fost rarefierea dispozitivului scutierilor pe flancuri, ca urmare a concentrarii lui asupra loviturii frontale date de grupul Alfa. Al doilea a fost amplasarea la distanta de 50-70 m a altor doua grupuri distincte – Delta si Echo (de presiune de asta data) infiltrate adinc in masa de manifestanti, care au impins cu forta tinerii din centru, canalizindu-le deplasarea pe directia celor doua sectoare de rupere ale grupurilor Bravo si Charlie.

Odata ajunsi in acest punct, potrivit regulamentelor in vigoare, apararea obiectivului era compromisa si trebuia abandonata, dupa ce, mai intii, avea loc evacuarea personalului din cladire. In ultima instanta, in situatii exceptionale si numai dupa evacuarea cladirii, s-ar mai fi putut recurge la metode active de dispersare si rarefiere a grupurilor compacte de manifestanti. Adica utilizarea masiva a substantelor iritante (cunoscute popular drept gaze lacrimogene) sau a armelor de foc. Pentru primul caz, comandantul dispozitivului de aparare nu dispunea nici de un stoc de lansatoare de gaze lacrimogene in imediata apropiere a obiectivului, dar nici de masti de gaze pentru protectia individuala a militarilor sai. In plus, sanatatea unei mari parti a populatiei din centrul Chisinaului (cu precadere copii, persoane bolnave si batrini) care nu participa la demonstratie ar fi fost grav afectata. In al doilea caz, decizia uzului de arma impotriva demonstrantilor fiind atributul exclusiv al presedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, care a interzis deschiderea focului. O decizie inteleapta, daca tinem cont ca in 17 decembrie 1989, in Romania, tocmai decizia de utilizare a focului de catre Nicolae Ceausescu la Timisoara, a permis folosirea de simulatoare electronice, distribuirea de arme garzilor patriotice, inventarea teroristilor etc. Si ca dupa eliminarea fizica a cuplului Ceausescu, in absenta cadavrelor celor 65.000 de victime comunicate ca fiind rezultatul represiunii ceausiste, autorii loviturii de stat, au dispus in puterea noptii, deshumarea cadavrelor de copii si femei din cimitire, pentru a le oferi spre vizionare drept martiri ai revolutiei reprezentantilor presei occidentale.

Cine a urmarit reportajele transmise de la fata locului in data de 7 aprilie 2009 de catre jurnalistii posturilor TV din Romania si de catre televiziunile moldovene, sustinatoare ale opozitiei, a remarcat faptul ca unghiurile de filmare si pozitia operatorilor au fost cam toate pe acelasi aliniament si ca ele nu puteau fi stabilite pe loc, atita timp cit cei in cauza n-aveau de unde sa stie ce avea sa urmeze.