Comandantul contrainformaţiilor din SRI a fost eliberat ieri, din funcţie, prin decret prezidenţial, la pachet cu alţi generali din serviciul de securitate internă a României, printre care şi şeful Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului! Gestul survine într-o perioadă cel puţin delicată pentru România şi „se combină” cu altele, la fel de surprinzătoare şi... interesante.
Profitînd de criza economică, ce vine să acopere ca o mănuşă incompetenţa actualului executiv, unii politicieni români par că vor să decimeze structurile de forţă, de securitate şi apărare ale României. Permutări fără sens (DPIR-ul a trecut la Jandarmerie), desfiinţări halucinante, de tipul Acvila, subfinanţarea cronică a Ministerelor de Interne, Apărării şi serviciilor de informaţii, reţinerea în practică a absolvenţilor şcolilor MI şi tăierea sporurilor militarilor, poliţiştilor şi structurilor IGSU, hăituirea cu DNA a ofiţerilor sînt gesturi cotidiene care mă pun pe gînduri. Ce pîine albă ar fi mîncat DNA anchetînd, de exemplu, armata SUA care decontează, din cînd în cînd, capace de WC cu 10.000 de dolari bucata! Nimeni nu întreabă, deşi toată lumea ştie!, unde se duce diferenţa de bani dintre costul real al capacului şi suma aprobată de reprezentanţii Comisiilor de Apărare din Congres. Operaţiunile speciale, atît de blamate dar atît de utile, au nevoie de fonduri! În România, structurile de forţă sînt tîrîte în anchete pentru că acceptă, de exemplu, donaţii de lopeţi cu care militarii să intervină la inundaţii! E contrar legii, deci e mită, deci cineva are de cîştigat, deci trebuie beliţi! Peste această hăituire grotească se suprapun zvonuri şi discuţii cel puţin caraghioase despre salarizarea unică a bugetarilor. Potrivit minţilor luminate ale actualei puteri, un locotenent ar trebui remunerat la fel cu un secretar de şcoală! În aceste condiţii, mizerabile!, să meargă secretarii de şcoală, eventual coordonaţi de Emil Boc, să stingă incendii, să asigure frontiera, să facă muncă informativă sau contrainformativă! Că oricum, e un prim-ministru de paradă care nu e capabil să explice de ce taie banii şi unde se duc aceştia! Nu cerem un buget transparent, precum cel al SUA (vezi foto!), dar măcar un strop de normalitate în arena circului de la Palatul Victoria!
Programele de înzestrare ale armatei române au fost stopate din dorinţa de afaceri personale cu avioane de luptă la mîna a doua. Nimic nu a fost prea mult pentru atingerea acestui scop. Nici rahatul Ciorogîrla, nici schimbarea lui Croitoru, nici tam-tamul spionului Floricel! Blindatele Pirania, menite să înlocuiască vechile TAB-uri în teatrele de operaţii, stau nefolosite în baze pentru că armata nu a cumpărat şi blindajul suplimentar. Vestele anti-glonţ utilizate de militarii români au formate unice, de infanterie, deşi structura de forţe desfăşurată într-un teatru de operaţii este mult mai complexă şi necesită o dotare specifică. Fregatele achiziţionate cu mare tam-tam sînt doar impresionante fără sprijinul în cercetare al unicului submarin românesc, dar fîrf al clasei Diesel din care face parte! Nici un program, nici un proiect nu a fost dus pînă la capăt. În acest răstimp, militarii români mor în misiune pe pămînt străin şi pentru că acasă, decidentul politic este bujbec în deciziile pe care le ia. Dacă le ia!
Pe lîngă subfinanţarea cronică a serviciilor de informaţii, o campanie mediatică agresivă este menită să submineze importanţa, rolul şi credibilitatea acestora. Declaraţiile iresponsabile ale politicienilor nu fac altceva decît să creeze un curent de opinie nefavorabil muncii acestor structuri.
Boala aceasta care a cuprins ca o gripă porcină structurile de forţă ale României, se suprapune ciudat peste o serie de atacuri fără precedent la adresa ţării noastre. Rusia, Ukraina şi Moldova ne acuză de revendicări teritoriale, deloc agreate de partenerii din UE şi NATO. Italia ne pune în spate întreaga infracţionalitate din Cizmă. Pieţele externe şi partenerii tradiţionali ai României sînt tot mai izolaţi în relaţiile cu noi. Balcanii de Est sînt un focar de instabilitate, Transnistria, o zonă gri, iar popa Tokes vîntură steagul autonomiei teritoriale peste Har-Cov. La valul de acuzaţii ce ni se aduc, România a luat puziţia mutului, iar „partenerii” europeni şi euro-atlantici, încurajaţi de tăcerea noastră de aur, tac şi ei de parcă şi-ar fi înghiţit limba. În ţară, situaţia devine explozivă. Nemulţumirile sociale, taxele şi impozitele aberante, sărăcia, şomajul, lipsa de perspectivă şi mai ales gîngăveala halucinantă şi băloasă a guvernanţilor riscă să aprindă fitilul destabilizării ţării.
Să fie pur întîmplător acest complex de fenomene? Să sufere actuala putere de prostie criminală pînă în ultima clipă a existenţei sale? Sau este doar efortul conjugat de a pune România în incapacitate de a riposta la ameninţări de orice tip, fie că e vorba de calamităţi naturale, fie că e vorba de vreo agresiune externă? Conduc grupurile de interese şi structurile anti-naţionale România? Să răspundă, dracului, cineva, la aceste întrebări!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu