(imaginea arată cum muncesc alţii pentru atingerea obiectivelor lor! chiar şi de 1 MAI, Ziua Muncii. Fără Ciprian Porumbescu... dar, cu mulţi farisei!)
Astăzi, era de protestat. Oriunde în lume! Împotriva sărăciei extreme, împotriva crizei, împotriva şomajului, a incompetenţei etc! A diversiunilor care ne pun ceaţă pe ochi... Dar... Plouă cu găleata! 1 Mai la Chişinău s-a transformat din zi di hori într-una de reflecţie. În lipsa micilor şi berii, revin asupra subiectului de ieri! Opoziţia de la Chişinău forţează alegeri anticipate. Dacă Partidul Comuniştilor nu va corupe un parlamentar din opoziţie, pentru alegerea preşedintelui, dacă nu va ceda, pentru ca Opoziţia să preia funcţia de preşedinte al republicii! Co-preşedintele Alianţei Moldova Noastră, fostul primar Urechean, spune cui vrea să-l asculte, că el va fi viitorul preşedinte al Republicii Moldova. Şi nu ar fi exclus date fiind legăturile străvechi ale acestuia!
O problemă aparte pentru viitoarea conducere a ţării, o constituie asigurarea că Republica Moldova, odată cu eventuala schimbare a puterii la Chişinău, va gestiona disensiunile federale (modificarea structurii organelor de stat ale Republicii Moldova , Parlament bi-cameral, pachetul de control aparţinînd deputaţilor din Transnistria şi Gagauz Eri). Capitalul rus va privatiza obiectivele strategice iar investitiile vor fi injectate in industria Transnistriei. Aplanarea formala a conflictului va permite, în mod firesc deschiderea secţiilor consulare ale Federatiei Ruse la Tiraspol. Totodată, fiind părţi componente ale “statului comun” Transnistria şi Gaguz Eri vor dispune de un grad de independenţă, care va permite Rusiei (sau Bielorusiei) sa le recunoască în calitate de state independente în eventualitatea ca situaţia de la Chişinău iese de sub control. De aceea, cred sincer că perspectiva europeană a Republicii Moldova dispare dincolo de linia orizontului. În acest timp, se derulează deja procese de privatizare care consolidează capitalul rusesc în regiunea transnistreană. La mica înţelegere cu SUA şi UE!, bucuroase să poată beneficia de o zonă gri în care să spele nişte bani!
Principalele uzine de interes pentru investitori sînt:
Uzina mecanica din Bender
Produce în serie din anul 1995, sisteme de lansare a proiectilelor reactive cu 20 de ţevi (montate pe caroserii de automobile); aruncătoare de grenade antitanc pe afet (din anul 1995); aruncătoare de mine (de calibrul 82-mm, 120-mm),din anul 1996; aruncătoare de grenade antitanc portative (din anul 1996); pistoale de calibrul 5,45 mm, model NATO!; instalaţii de lansare a proiectilelor reactive de tip "Grad". Un număr de cîteva zeci de sisteme reactive au fost livrate în Abhazia, prin Bulgaria, pe parcursul ultimilor ani, sub acoperirea unei firme ruseşti. Şi în Iraq, armata americană a confiscat lansatoare transnistriene aduse prin intermediul Bulgariei!
Ţininînd cont de dislocarea uzinei (malul drept al Nistrului, în interiorul zonei de securitate, regimul special al oraşului Bender) liderii de la Tiraspol, în comun cu partea rusă, au impus condiţia ca Postul de control şi trecere al Trupelor de menţinere a păcii de pe podul de la Bender sa fie completat numai din militari ruşi şi transnistreni. (din1992 prin decizia Comisiei Unificate de Control pe toate podurile de pe Nistru au fost instalate posturi tripartite de control). Toate tentativele ulterioare ale reprezentanţilor Chişinăului în Comisia Unificată de Control de a restabili statutul acestui post ca tripartit şi de a efectua o vizită de inspecţie la Uzină, în conformitate cu prevederile Acordului din 1992 şi statutul CUC au fost respinse.
Uzina metalurgica din Rîbniţa şi cele afiliate.
Din primavara anului 1997, la uzina metalurgică din Rîbniţa, a fost începută producerea aruncătoarelor de mine de calibrul 82-mm. Utilajul de producere a aruncătoarelor de mine a fost achiziţionat în 1995 din Federaţia Rusă şi permite de asemenea producerea aruncătoarelor de mine de calibrul 120-mm. Testarea primelor aruncătoare şi tragerile de control au fost efectuate la 17 mai 1997 în prezenţa reprezentanţilor din Rusia. Tot în primăvara anului 1997 la uzină a fost produs primul lot experimental (100) de mine antipersonal în carcasă de lemn. Ulterior s-a trecut si la producerea minelor antitanc.
Uzina de pompe
Produce aruncătoare de grenade antipersonal (cu fixare sub ţeavă) GP-25 de calibrul 40-mm.
Uzina “Selihoztehnica” din orasul Camenca.
Produce o parte din subansambluri pentru aruncătoarele produse la Uzina de pompe.
Uzina “Electromas” (Tiraspol).
Produce în serie: - pistoale mitralieră de 9-mm, pistoale Macarov de 9-mm, pistoale de 5,45-mm, arme de vînătoare şi arme de luptă speciale fabricate în baza acestora. Subansamblurile (inclusiv amortizoare de sunet) sînt primite din Federaţia Rusă.
Uzina “Electroaparat” (Tiraspol)
Produce subansambluri şi blocuri de aparataj pentru diferite sisteme de armament care se asamblează în Federaţia Rusă. În cele mai dese cazuri Tiraspolul realizează contractele de export al armamentului cu concursul Rusiei care are reprezentanţi comerciali cu titlu permanent. Directorul unuia din obiectivele economice principale din regiune, uzina metalurgică din Rîbniţa, Anatolii Belitcenco, a confirmat că uzina a devenit deja societate pe acţiuni refuzînd să numească principalii acţionari, în schimb, menţionînd cu satisfacţie ca partenerii principali sînt agenţi economici din Europa occidentală şi SUA, iar volumul anual al tranzacţiilor cu aceştia depăşeşte cîteva zeci de milioane de dolari. (Compania rusă “Itera” este cea care a preluat 70 % din acţiuni).
Aşa stînd lucrurile, cocoşenia gratuită a României în raport cu UE, încercînd să „deştepte” Republica Moldova este cel puţin penibilă. Cum penibil este şi impozitul forfetar (na, că am zis-o!)! Prietenul meu, Sandu Dorogan, spunea că înainte de a ne unii trebuie să ne cunoaştem. În profunzime. Ca la o căsătorie! Altfel, cuplajul poate fi viol! Se pot face copii şi din viol. Dar pot ieşi nişte strîmbături nedorite de nici o parte! Nu ne cunoaştem. Deloc. Nici noi, pe noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu