AFGANISTAN: CONTRACTE DE SECURITATE

Alegerile prezidenţiale din SUA şi Europa anunţă, deja reducerea efectivelor militare din Afganistan, ceea ce este echivalent cu minarea construcţiei de securitate, de exemplu! Securitatea comunităţilor occidentale, companiilor şi ong-urilor care derulează totalul programelor de asistenţă pentru Afganistan, depinde în proporţie de 100% de companiile private de securitate care oprerează, în acest moment, în Afganistan, cu peste 100.000 de angajaţi! Un raport al BAPSC, Asociaţia Britanică a Companiilor Private de Securitate, arată că în primele 9 luni după anunţul preşedintelui Barack Obama de retragere a trupelor americane în 2014, numărul contractorilor de securitate din Afganistan a crescut cu... 236%, de la 3184 la 10.712. Potrivit unui raport al unei Comisii de investigare a Congresului Statelor Unite, la începutul anului 2011, contractorii privaţi reprezentau între 22% şi 30% din forţele americane dislocate în Afganistan. Potrivit BAPSC, ArmorGroup, una dintre cele mai mari firme private de securitate britanice, deţine în Afganistan peste 1500 de angajaţi care lucrează pentru guverne, ong-uri sau entităţi comerciale. Între 500 şi 700 de contractori britanici lucrează în Afganistan, în special ca gărzi de corp sau la protecţia incintelor. Cei mai mulţi contractori sînt din SUA şi Marea Britanie, aproximativ 30.000 de angajaţi în 52 de companii private de securitate. Există, însă, şi multe companii neînregistrate, mai mici, 22 numai în Provincia Kandahar! Mînat de dorinţa de a se debarasa de companiile occidentale de securitate, preşedintele Hamid Karzai a ordonat o anchetă "secretă" în acest domeniu. Raportul întocmit de Miniserul de Interne de la Kabul concluzionează că 80% din cele 52 de companii licenţiate au comis unele infracţiuni, inclusiv "16 infracţiuni majore". Pentru aceasta 7, din cele 52 de firme şi-au pierdut licenţa şi au fost obligate să părăsească Afganistanul în 90 de zile.

Cu toate acestea, nevoia de contractori privaţi rămîne destul de mare, armata americană lansînd o ofertă pentru 7 provincii sudice. Într-un studiu recent, Anthony H. Cordesman, un expert de informaţii de la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale, a descris 5 dintre aceste provincii - Helmand, Kandahar, Nimruz, Zabol şi Uruzgan - ca fiind printre cele mai periculoase din Afganistan! Potrivit revistei italiene TACTICAL NEWS MAGAZINE, contractele propuse sînt pe un an, cu posibilitate de prelungire pe patru ani, perioadă în care, se speră, Forţele afgane de securitate vor putea gestiona SINGURE complicata situaţie de securitate a ţării. Dacă pînă în 2014 - dată lansată (electoral, după părerea mea!) de retragere TOTALĂ a forţelor internaţionale, situaţia nu se va "normaliza", Comunitatea Internaţională ia în calcul inclusiv abandonarea "reconstrucţiei" Afganistanului şi acceptarea pe harta internaţională a unui stat care trăieşte, încă, în Evul Mediu.

Potrivit revistei, contractorii vor trebui să poarte uniforme distincte de cele ale forţelor coaliţiei, ANA, poliţia afgană sau ISAF şi va trebui să dispună de un parc auto şi servicii de service şi reparaţii. Evident, vehiculele folosite vor trebui să fie "distincte" de a celorlalte forţe ce operează, deja, pe teritoriul ţării. Doritorii vor trebui să ţină cont de cîteva informaţii de bază. De exemplu, în provincia Farah, o formaţiune de contractori va trebui să fie compusă din 32 de membri - 30 de bărbaţi şi 2 femei! -, să fie în dispozitiv 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămînă, să dispună de un spaţiu de cartiruire, acces la apă, apă potabilă şi o bucătărie proprie. În provincia Zabul - unde acţionează şi militari români! -, formaţiunea va avea 34 de contractori, fără vehicule, plus încă 10 contractori necesari posturilor de observare în adîncime, 24 de ore pe zi, şapte zile din şapte. Aceste detaşamente vor fi înarmate "la un nivel minim", cu AK-47, cu aruncătoare de120 mm. şi cu muniţie. Evident, vor trebui să poarte ID-urile la vedere!

Sigur, acest "transfer de securitate" nu rezolvă principalele probleme ale Coaliţiei. Afganii de rînd îi percep pe reprezentanţii Coaliţiei Multinaţionale ca pe o "parte a problemei" şi nu ca pe "rezolvarea" acesteia. Şi au şi motive: Kharzai a renunţat să mai fie preşedintele ţării şi s-a transformat într-un lord al războiului, cu cantităţi uriaşe de bani pompate de statele Occidentale. Corupţia şi şpaga măruntă a atins cote inimaginabile, iar securitatea individuală ţine direct de cîţiva bănuţi. Kharzai nu numai că nu luptă împotriva acestui flagel, ba chiar l-a perfecţionat în anii celui de-al doilea mandat, "furat", la rîndul său. Structurile afgane de securitate, oficiale, şi miliţiile, terorizează populaţia de rînd care îşi doreşte revenirea talibanilor la putere! Talibanii reuşesc, tot mai frecvent, să ridice sute de luptători pentru a asedia Kabulul. Atacurile şi atentatele comise în plină zi sînt tot mai frecvente. Chiar dacă forţa mutinaţională ar reuşi să pacifice Afganistanul, pînă la dezintegrarea totală a alianţelor strategice din zonă, efectul ar fi probabil foarte limitat în timp şi, probabil, mai toată lumea este convinsă de întoarcerea regimului taliban. Bezna gîndirii talibanilor, însă, nu va muri odată cu pacificarea Afganistanului. Cu atît mai puţin dacă forţa multinaţională se va retrage fără să-şi atingă scopurile, bune sau proaste, pentru care a început conflictul. România are o poziţie consecventă în această privinţă, iar prezenţa celor 2000 de militari români certifică angajamentul politic.