CADOUL UNCHIULUI MUAMMAR MOHAMMED GADDAFI: NOMADUL ŞI REVOLUŢIA

Fiica preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, născută miercuri seara la Paris, se va numi Giulia, a anunţat Prima Doamnă a Franţei, Carla Bruni-Sarkozy. Pentru asta, "unchiul" Gaddafi i-a făcut un cadou: a murit! În acest fel, copilăria micuţei nu va fi în nici un fel afectată de posibilele dezvăluiri ale nomadului, la un posibil proces "istoric", despre relaţii... nepotrivite cu tatăl său preşedintele de origine maghiară a Franţei! De fapt, relaţii nepotrivite au fost şi cu alţi oficiali de rang înalt din Marea Britanie, sau cu alt păcălici "din Cizma dreaptă" a Europei... Combatanţi rebeli l-au ucis pe fostul lider libian Muammar Gaddafi pe 20 octombrie în afara oraşului său natal, Sirte. Ca să fie ca un "basm pentru micuţa Giulia, putem spune că "unchiul Muammar s-a dus la căsuţa bunicii. Corpul său a fost apoi adus înapoi la Misurata, unde a fost filmat fiind tîrît pe străzi. Chestie de marketing! Moartea sa a venit după săptămîni de lupte grele pentru Sirte, unul din puţinele oraşe de rezistenţă din Libia. Un avion american fără pilot de tip Predator a lansat o rachetă împotriva aceluiaşi convoi atacat de un avion Mirage francez, în care potrivit ministrului francez al Apărării se afla Muammar Kadhafi, a afirmat joi un oficial american, citat de AFP, existînd posibilitatea unor dispute vînătoreşti a la Tartarin din Tarascon despre cine a împuşcat "mistreţul cu colţi de argint" (obositoare scriere, recunosc! mă las!) Avionul fără pilot a lansat o rachetă Hellfire.

Născut în 1942, într-o familie de beduini originară dintr-o regiune a Sirtei, Muammar Mohammed Gaddafi a devenit destul de curînd un susţinător al Egiptului lui Nasser. Terminînd în 1965 studiile Academiei militare libiene, Gaddafi a devenit animatorul unui grup de ofiţeri adversari ai monarhiei lui Idriss Senussi şi ai prezenţei occidentale în Libia. Patru ani mia tîrziu, pe 1 septembrie 1969, a anunţat chiar el, într-o emisiune de la Radio Tripoli, căderea bătrînului suveran. Conducătorul Revoluţiei avea 28 de ani! Destul de curînd, Libia a impus evacuarea bazelor militare anglo-americane, i-a expulzat pe cei 12.000 de italieni care mai trăiau în ţară, a naţionalizat instalaţiile companiei British Petroleum şi a început arabizarea totală a ţării. Adept convins al unificării lumii arabe, Gaddafi nu a reuşit niciodată să încheie alianţe durabile. Proiectele fuziunii cu Egiptul, Sudanul, Algeria şi Tunisia au eşuat pe rînd. A cochetat cu extremismul, cu terorismul, cu anti-terorismul, cu pacifismul. A sfîrşit ieri, ucis de luptătorii anti-regim! Moartea sa nu înseamnă, însă, sfîrşitul luptelor. Din potrivă, aş fi înclinat să cred! Lupta pentru putere abia acum începe, iar islamiştii sînt deja extrem de bine organizaţi. Comentatorii francezi nu excldeau, chiar în această dimineaţă, posibilitatea ca Libia să se dividă, Tripolitania devenind stat separat!

Moartea lui Muammar Kadhafi constituie o victorie care serveşte drept un avertisment pentru alţi dictatori din Orientul Mijlociu, generînd îngrijorări cu privire la viitorul ţării, apreciază astăzi presa britanică, citată de AFP. "Corpul însîngerat al lui Gaddafi ar trebui să determine toţi despoţii care continuă să se agaţe de putere în regiune şi în special pe Bashar al-Assad în Siria, să se lanseze în reforme politice", scrie cotidianul popular Daily Telegraph. Eu aş spune că există două restanţe notabile, în Nordul Africii: Algeria şi... Marocul! Telegraph afirmă, între altele, că moartea lui Gaddafi a ajutat la redesenarea hărţii politice a acestei regiuni agitate. Pentru publicaţia britanică, înlăturarea lui Gaddafi, precum şi cea a lui Hosni Mubarak în Egipt şi a lui Zine el Abidine Ben Ali în Tunisia, au "transformat în mod incontestabil datele politice în lumea arabă şi va trebui să ne adaptăm în consecinţă". Moartea fostului lider libian este simbolică şi importantă pentru rebeli, dar căderea oraşului Sirte pare cu mult mai importantă pentru efectul pe care îl va avea asupra stabilităţii viitoare din Libia. Cu ultimul bastion al rezistenţei pro-Gadhafi depăşit, Consiliul Naţional de Tranziţie (NTC), se poate muta, acum, pentru a forma un guvern de tranziţie. Dar mai multe grupuri armate din întreaga ţară, triburi şi grupări constituite ad-hoc vor cere o poziţie semnificativă în acest guvern, gest care va avea implicaţii serioase pentru unitatea viitoare a CNT.

Deşi CNT, cu sediul la Benghazi a fost recunoscut pe scară largă în comunitatea internaţională, în calitate de reprezentant legitim al poporului libian, aceasta a încetat, de mult, să mai fie în lider al noii revoluţii democratice, în ochii multor libieni! CNT reprezenta ieri, la ora morţii fostului colonel, DOAR UNA dintre multele, deja, forţe politice din ţară! Avînd în vedere că forţele rebele au intrat Tripoli pe 21 august, din acel moment, a existat o înmulţire constantă a grupurilor armate provenind din locuri cum ar fi Misurata, Zentan sau Tripoli! În acest moment, chiar triburi şi grupuri armate din Estul Libiei pun la îndoială autoritatea membrilor de frunte ai CNT! Aceste miliţii au ocupat diferite părţi ale capitalei, încă de acum două luni şi rămîn tari pe poziţie şi pe teritoriile controlate, în ciuda apelurilor CNT de a le părăsi! Alte miliţii au participat la asediile oraşelor rămase pro-Gaddafi. De-a lungul acestei perioade, CNT a întîrziat, în mod repetat, formarea unui guvern de tranziţie, mai ales în ultimele săptămîni, invocînd luptele în curs. Liderii CNT au spus că, odată ce războiul ar fi terminat şi eliberarea ţării declarată oficial, va putea fi format şi un guvern de tranziţie. Căderea oraşului Sirte şi uciderea colonelului este un bun prilej!

Din păcate, cu atît de multe grupuri armate care operează în Tripoli şi în alte părţi în Libia, o rezolvare paşnică a problemei celor care ar trebui să ia puterea este puţin probabilă. Ba chiar imposibilă! Pretendenţii principali provin de la Benghazi, Misurata, Zentan şi Tripoli, dar există alte miliţii, mai mici, care vor dori să se asigure că sînt reprezentate în conducerea noii Libii. Divizarea nu este pur şi simplu geografică, se regăseşte şi între islamişti şi laici, precum şi între berberi şi arabi. CNT are, aşadar o sarcină dificilă. Este foarte clar că nu toţi cei prezenţi astăzi în conducerea CNT vor rămîne la putere, cum este la fel de clar că dacă CNT va dori să conducă o Libie unită în frontierele actuale va trebui să facă unele compromisuri grave, sau să "negocieze" cu arma în mînă, ceea ce înseamnă izbucnirea unor confruntări inter-tribale, sectare etc.

Vestea bună este că moartea fostului lider libian ar urma să faciliteze reluarea producţiei de petrol din Libia, un important producător de ţiţei, chiar dacă nu au fost îndepărtate toate obstacolele, erau de părere joi analiştii, citaţi de AFP. Ţara mediteraneană producea aproximativ 1,6 milioane de barili pe zi înainte de declanşarea, în luna februarie, a mişcărilor ce au culminat cu alungarea de la putere şi apoi moartea lui Gaddafi şi care, practic, au paralizat producţia petrolieră. După căderea capitalei Tripoli, în august, şi preluarea puterii de către Consiliul Naţional de Tranziţie, producţia a fost reluată progresiv şi depăşeşte în prezent 350.000 de barili pe zi. Grave provocări persistă, însă, în Libia în materie de securitate, ce ar putea afecta eforturile de relansare a producţiei. "Diviziunile din rîndul CNT arată că riscurile politice şi de securitate pentru majorarea producţiei libiene nu au fost îndepărtate în totalitate", scrie JPMOrgan. Iar, o preluare a puterii de către islamiştii radicali ar fi o adevărată tragedie! Acesta este adevăratul cadou pe care "unchiul" Gaddafi îl face fiicei preşedintelui!