M-am bucurat să o revăd aseară, pe Oana Popescu, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, în emisiunea lui Moise Guran, şi mi-am amintit cu plăcere de cursul pentru corespondenţi de război de la Predeal, la care Oana a participat împreună cu prietenul meu Ilie Pintea (conform foto!). Oana a demonstrat că analiza de securitate şi cunoaşterea unor spaţii geo-politice, EXISTĂ în România, dincolo de analiştii de serviciu promovaţi, sau auto-promovaţi în anumite mass-media. Bravo, Oana!
Revenind la subiectul discuţiei de aseară, despre tensiunile ce stau să crape în Orientul Mijlociu, eu spun, în limbajul "analistului de gang", evident, în război deschis cu "analiza cultă"- care pune directori şi administratori la posturi supraevaluate, dar plătite, ulterior, de 4 ori mai puţin, din simplu patriotism -, PRIETENII ŞTIU DE CE!, că rahatul nu a ajuns încă pe ventilator, iar mişcările tactice care se fac acum, în Liban, Israel, Siria, Turcia, Iran, Golful Persic şi Estul Mediteranei, nu sînt decît nişte capete de pod pentru negocieri. Extrem de dure! De la Cruciade încoace, Orientul mijlociu fierbe sub presiune ca o oală minune. Presiunea stă să izbucnească, din nou, în lunile următoare. “Primăvara arabă” riscă să se transforme într-o “iarnă islamistă”, aşa cum remarca, de curînd, un înalt oficial israelian. Egiptul, Libia, chiar Tunisia intrate în siajul “remorcherului” turc proferează ameninţări, mai mult sau mai puţin voalate la adresa Israelului. Siria e în postura “fetiţei cu chibrituri” care scapără, din cînd în cînd, în ultimele luni, cîte un băţ, în aşteptarea focului cel mare. Libanul pare că-şi adună forţele şiite, în sud, sub protecţia Iranului, iar escaladarea diferendului diplomatic, momentan, între Turcia şi Statul Evreu, pare să le vină ca o mănuşă. Mai multe rachete au explodat în regiunea Galileii de vest fără să provoace victime. Armata israeliană a replicat atacînd sectorul de unde au fost trase aceste rachete, a informat un comunicat de presă al armatei israeliene, fără a oferi detalii suplimentare. “Armata israeliană consideră că este vorba despre un incident grav şi estimează că evitarea acestui gen de tiruri este responsabilitatea guvernului libanez şi a armatei libaneze“, a subliniat armata. Semne de turbulenţe anti-israeliene se simt şi la Aman, deşi Regele rămîne un aliat declarat al Israelului. În Maroc au cîştigat islamiştii, iar la Teheran, ce să mai vorbesc, ameninţările anti-israeliene şi atacul asupra ambasadei britanice sînt provocări pe faţă. Potrivit cotidianului britanic „The Telegraph", un grup care se intitulează „Studenţii Musulmani Partizani ai Liderului Suprem" a revendicat atacurile. Liderul suprem al Iranului este ayatolahul Ali Khamenei şi reprezintă cea mai mare autoritate politică şi religioasă din republica islamică. Acest grup a dat publicităţii un comunicat, care, potrivit unor surse citate de presa britanică, ar fi fost „scris cu sînge". „Oamenii noştri nu vor să fie umiliţi în nicio împrejurare şi preferă o moarte roşie decât o viaţă condamnată la mizerie. Suntem gata să murim pentru această cauză", se arată în comunicat. În acest răstimp, un bombardament supralicitat al NATO a scos, cel puţin pentru moment, însă cu reale şanse de permanentizare, Pakistanul din rîndul aliaţilor SUA, ceea ce în actuala geometrie, extrem de variabilă a zonei, nu înseamnă nimic bun! În ciuda sancţiunilor aplicate în bloc, de Europa şi Liga Arabă, regimul de la Damasc continuă să reziste. Bashar al-Assad, a avertizat puterile occidentale să nu intervină în Siria, afirmînd că ar putea cauza un “cutremur” şi ar putea inflama tot Orientul Mijlociu. “Orice problemă în Siria va incendia întreaga regiune. Dacă planul este de divizare a Siriei, acesta va diviza întreaga regiune”, a declarat preşedintele sirian, adăugînd: “Vreţi să vedeţi alt Afganistan sau zeci de Afganistanuri?”.
Există informaţii, potrivit cărora Bashar Al-Assad nu se mai poate baza pe cei 400.000 de militari şi poliţişti, gata oricînd să întoarcă armele, ci doar pe cei 100.000 din Garda Republicană şi serviciile speciale, la care se adaugă luptători Hezbollah sosiţi din Liban (! interesant, nu?!). Deşi pare că a pierdut şi sprijinul Iranului (la începutul luni trecute, Mahmoud Ahmadinejad i-a cerul lui Assad să înceteze reprimarea manifestanţilor!), clanul Assad pare, totuşi pregătit să lupte pînă la capăt, sprijinit de structurile tribului său şiit Allawit, care reprezintă doar 10% din structura Siriei, riscînd un război regional în care să atragă TOATE ţările Orientului Mijlociu plus Iranul! Atît Turcia şi NATO, dar şi Iranul au, în momentul de faţă, interesul ca Siria să NU se dezintegreze, chiar dacă Siria şi actualul regim, reprezintă platforma cea mai potrivită şi apropiată de luptă împotriva Israelului, iar pro-reformiştii sirieni au dat "aripi" noi contestatarilor regimului de la Teheran. Pe de altă parte, NATO ar dori să elimine capetele de pod Iraniene din regiune, fără însă o intervenţie armată directă, care ar presupune, ulterior, o blocare a forţelor armate în misiuni directe de pacificare. Pericolul dezintegrării Siriei, în perioada imediat următoare, este, însă, enormă! Există riscul apariţiei unei mulţimi de micro-state sectare şi a unui triunghi kurd chiar "sub burta" Turciei!
În faţa unor astfel de pericole, serviciile speciale reacţionează. La două săptămîni după explozia care s-a produs la baza militară de lîngă Teheran şi care, potrivit unor informaţii, ar fi provocat moartea a 36 de persoane, în Iran s-a produs o nouă explozie puternică: de data aceasta în apropiere de oraşul Isfahan, unde este situat unul dintre cele mai importante obiective nucleare ale ţării. Explozia a avut loc luni, însă nici la această oră nu este clar ce anume a explodat şi care sînt consecinţele. Autorităţile iraniene oferă mass-media informaţii contradictorii, astfel că s-a ajuns la singura concluzie posibilă: autorităţile din Isfahan şi Teheran se află ele însele într-o stare de debusolare, notează NEWSru.com.
Deocamdată, aceste provocări sînt parte din procesul de negociere care se poartă în interiorul şi PENTRU controlul Orientului Mijlociu. Este însă, extrem de clar că evoluţiile din regiune au intrat în faza în care se apropie de explozie. Dacă aceasta va fi controlată, ar fi interesant să aflăm "de către cine" şi ce efecte va avea acest control. SUA par că ar dori să intre într-un "Secol Pacific" - şi la propriu şi la figurat! - , UE se zbate în dilema recesiunii şi a propriei existenţe, iar Rusia lui Putin este singura care încasează puncte din toate poziţiile. Deşi, după calcule extreme, nici SUA, nici UE nu le-ar strica un nou război. Asta aşa, pentru o uşoară revigorare economică. Şi doar falsa pudibonderie a Cancelariilor VEstice face ca uşile dulapului cu scheleţi să nu fie deschise în exclamaţia revelatoare: "O, dar vai, ce comoară"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu