NIKOLAEV SUPPORT

NIKOLAEV SUPPORT

joi, 3 noiembrie 2011

A TREI AZI, DUPĂ SCRIPTURI: RĂZBOIUL CA RĂZBOIUL, DAR PACEA NE OMOARĂ!

Că SUA, UE sau NATO, dispun de capacităţile militare necesare derulării unui război fulger, a fost dovedit cu prisosinţă din 1990 încoace. Din păcate, tot cu prisosinţă s-a dovedit că PACEA este extrem de greu, dacă nu imposibil de gestionat. "Metoda democratică" nu reuşeşte să mulţumească şi să calmeze adrenalina ridicată de explozii, iar "exportul" obsesiv de democraţie irită şi enervează! Doar URSS reuşea să menţină ordinea şi "prietenia" poporului "eliberat", chiar dacă, de cele mai multe ori, "intelectualii" sovietici erau nevoiţi să bată cuie în cap, să "facă şerpi" sau să bage cărbuni încinşi în gurile zîmbitoare şi prietenoase ale celor eliberaţi!

Libia, părăsită oficial de NATO de trei zile, pare să alunece brusc spre extremism, fapt ce îngrijorează Occidentul, care a susţinut înlăturarea colonelului Muammar Kadhafi de la putere, comentează Daily Mail. De fapt, nu chiar aşa de brusc... Intelligenceul din Europa, în special cel german şi francez cunosc extrem de bine şi din vreme liniile de miră ale fundamentalismului islamic din Nordul Africii.

Dacă aparatul de securitate al lui Muammar Gaddafi se consacra cu prioritate luptei împotriva Al-Qaida, nu este şi cazul Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT), care se străduieşte pentru moment să reducă ultimele bastioane ale fostului regim. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, suspecţii sînt vînaţi pe întregul teritoriu libian de comandouri special desemnate. În această situaţie, viaţa unui consultant australian de securitate privată, acuzat că l-a ajutat pe unul dintre fiii colonelul Muammar al-Gaddafi să scape, în siguranţă relativă în Niger, este în pericol. De mai mulţi ani, Gary Peters, care locuieşte în Ontario, Canada, a lucrat ca bodyguard personal pentru Al-Saadi al-Gaddafi, fiul cel mai mare al Colonelului Cu cîteva zile în urmă, Peters, care este acum din nou în Canada, a declarat pentru ziarul National Post, că a condus "o echipă de securitate internaţională", însărcinată cu "exfiltrating"-ul lui Saadi Gaddafi spre Niger, situată imediat la sud de Libia. Nada Basir, purtătorul de cuvînt al Consiliului Libian Canadian, a solicitat o anchetă oficială în cazul lui Peters, dacă acesta a încălcat legile internaţionale ş sancţiunile impuse Libia, prin sprijinirea un membru al familiei Gaddafi. Ca şi în cazul altor membri ai familiei, Saadi Gaddafi este căutat de Interpol, care a emis un mandat internaţional de arestare pe numele său. Ce spune libianul-canadian acum seamănă cu o altă poveste despre puterea democraţiei. Cine îşi aminteşte, am scris pe acest blog încă din luna aprilie că sute de mercenari europeni (500 aproximativ!), inclusiv un număr mare a cetăţenilor Uniunii Europene, s-au înrolat benevol în cadrul forţelor armate ale guvernului libian, şi luptau sub comanda colonelului Gaddafi. Cazul Franţei, iniţiatoarea şi susţinătoarea ferventă a intervenţiei NATO în Libia, este elocvent şi l-am mai prezentat aici: Franţa a sprijinit cu "forţe speciale", companii private de securitate şi entităţi individuale, atît CNT cît şi regimul lui Ghaddafi! Dacă CINEVA îşi închipuie că nu s-au folosit mercenari, de ambele părţi, atunci să renunţe să mai citească astfel de texte în favoarea poveştilor cu cei 7 pitici!

Astfel de comportamente politice duale, din păcate, împiedică dispozitivul militar să ia şi să pună în aplicare cele mai bune tactici de luptă pentru obţinerea victoriei. În fisurile astfel create, se infiltrează, se disimulează pervers, diversele grupări teroriste. Aşa că, nu ştiu de ce atîta mirare pentru arborarea drapelului Al Qaida la Benghazi. Eu am numărat, de luni pînă astăzi, 600 de preluări "senzaţionaliste" ale informaţiei!
Drapelul negru al Al-Qaida a fost arborat în Libia luni, ziua în care NATO şi-a încheiat oficial campania militară în această ţară. Drapelul a fost văzut pe acoperişul clădirii tribunalului din Benghazi, care a fost folosit de forţele rebele pentru a-şi stabili guvernul provizoriu şi centrul media. Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT), structura de conducere a noilor autorităţi libiene, a negat că ar fi responsabil de arborarea drapelului, văzut de mai multe ori pe clădirea tribunalului. Drapelul, pe care scrie în limba arabă "nu există alt Dumnezeu decît Allah" şi pe care figurează o lună plină, a fost arborat alături de steagul naţional libian. Potrivit unor informaţii, pe străzile din Benghazi au fost văzuţi extremişti noaptea, fluturînd drapelul al-Qaida şi strigînd "Islamiya, Islamiya! Nici Est, nici Vest". Săptămîna trecută, preşedintele CNT, Mustafa Abdeljalil, a declarat că sharia (legea islamică) va fi "sursa de bază" a noii legislaţii. El a precizat că viitorul Parlament va avea o "tentă islamistă". Sharia este legea conservatoare islamică favorizată de grupări fundamentaliste ca talibanii afgani.

Al-Qaida încearcă să se implanteze pe termen lung în Libia, profitînd de haosul generat de înlăturarea de la putere a regimului Gaddafi pentru a-şi stabili reţelele, au declarat astăzi, oficiali americani din domeniul Apărării, relatează Mediafax. Reţeaua extremistă şi filiala sa Al-Qaida în Maghrebul Islamic (AQMI) "ar putea încerca să profite de situaţie şi acest lucru ne îngrijorează", a declarat unul dintre aceşti oficiali în cadrul unei întâlniri cu presa la Pentagon. Deşi CNT, cu sediul la Benghazi a fost recunoscut pe scară largă în comunitatea internaţională, în calitate de reprezentant legitim al poporului libian, aceasta a încetat, de mult, să mai fie în lider al noii revoluţii democratice, în ochii multor libieni! CNT reprezintă DOAR UNA dintre multele, deja, forţe politice din ţară! Avînd în vedere că forţele rebele au intrat Tripoli pe 21 august, din acel moment, a existat o înmulţire constantă a grupurilor armate provenind din locuri cum ar fi Misurata, Zentan sau Tripoli! În acest moment, chiar triburi şi grupuri armate din Estul Libiei pun la îndoială autoritatea membrilor de frunte ai CNT! Aceste miliţii au ocupat diferite părţi ale capitalei, încă de acum două luni şi rămîn tari pe poziţie şi pe teritoriile controlate, în ciuda apelurilor CNT de a le părăsi! Alte miliţii au participat la asediile oraşelor rămase pro-Gaddafi. De-a lungul acestei perioade, CNT a întîrziat, în mod repetat, formarea unui guvern de tranziţie, mai ales în ultimele săptămîni, invocînd luptele în curs. Liderii CNT au spus că, odată ce războiul ar fi terminat şi eliberarea ţării declarată oficial, va putea fi format şi un guvern de tranziţie. Căderea oraşului Sirte şi uciderea colonelului este un bun prilej!

Noul premier libian Adbel Rahim al-Kib a adus un omagiu luptătorilor “revoluţionari”, explicînd că desfiinţarea miliţiilor armate va fi tratată “cu respect”. Din păcate, cu atît de multe grupuri armate care operează în Tripoli şi în alte părţi în Libia, o rezolvare paşnică a problemei celor care ar trebui să ia puterea este puţin probabilă. Ba chiar imposibilă! Pretendenţii principali provin de la Benghazi, Misurata, Zentan şi Tripoli, dar există alte miliţii, mai mici, care vor dori să se asigure că sînt reprezentate în conducerea noii Libii. Divizarea nu este pur şi simplu geografică, se regăseşte şi între islamişti şi laici, precum şi între berberi şi arabi. CNT are, aşadar o sarcină dificilă. Este foarte clar că nu toţi cei prezenţi astăzi în conducerea CNT vor rămîne la putere, cum este la fel de clar că dacă CNT va dori să conducă o Libie unită în frontierele actuale va trebui să facă unele compromisuri grave, sau să "negocieze" cu arma în mînă, ceea ce înseamnă izbucnirea unor confruntări inter-tribale, sectare etc. Războiul ca războiul, dar pacea ne omoară...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu