NIKOLAEV SUPPORT

NIKOLAEV SUPPORT

joi, 2 februarie 2012

"No les votes [Nu-i alegeţi]"

La deja 22 de ani de la răsturnarea regimului Ceuşescu şi executarea cuplului prezidenţial, România se dovedeşte incapabilă să menţină cursul. Prinsă în vîltoarea crizelor de tot felul, nevaccinată împotriva lor, cu o clasă politică rapace, încă Ţara noastră se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi între primele 10 ţări, la nivel mondial în catalogul statelor eşuate. Ştiu că voi fi înjurat şi arătat cu degetul, dar, m-am săturat să emit fraze deontologice care să se încadreze în normele unei democraţii care nu există şi în care nu cred! Situaţiile speciale impun soluţii speciale, în nici un caz lălăite şi dezlînate, ci ferme şi corecte! Cum cerea ieri, pe un ton mai mult decît ridicat, Vasile Blaga: "Dacă aveţi soluţii, spuneţi-ne şi nouă, să ştim şi noi"! De aceea, afirm cu toată convingerea că actuala clasă politică vizibilă la nivelul întregii ţări TREBUIE SĂ DISPARĂ! Camerele de gazare nu mai sînt o soluţie, cînd gazul este destul de scump! Totuşi, o soluţie finală se impune pentru purificarea unei clase conducătoare. De aceea, cred într-o soluţie aproape Biblică, providenţială, de SCHIMBARE LA FAŢĂ în acest ancare ne încearcă greu, electoral! O schimbare care să aducă la putere un preşedinte prim-ministru, după model american, şi lideri de partide tineri şi hotărîţi, charismatici şi revoluţionari, nu chiar un dictator, pe care Montesquieu, în „Caietele” sale îl defineşte ca fiind un „remediu extrem pentru situaţii disperate”, dar un lider puternic şi corect: primari tineri, consilieri tineri, deputaţi tineri. Oameni din rîndurile 3 şi 4 ale actualelor partide politice, ţinuţi la capac pentru lipitul de afişe, studenţi excepţionali, sau masternazi, neatinşi de morbul, suficienţa şi hămeseala aleşilor de azi. Dacă aceste "organisme anacronice" care sînt partidele politice actuale nu vor proceda la o schimbare la faţă, măcar, şansa unui uriaş absenteism la vot este imensă! Prim-vicepreşedintele PDL, Sorin Frunzăverde, vorbeşte de ceva timp de RE-gîndirea politicului românesc, der nimeni nu-l ascultă, prea-ocupaţi de "soarta" poporului. Şi MIŞCAREA INDIGNAŢILOR A AJUNS ÎN ROMÂNIA!

Mă gîndeam că din 2008, de cînd a izbucnit criza, nici un analist mogulian nu s-a aplecat asupra modelului islandez. În principiu, şi scurt, acesta se rezumă la: cetăţenii care au vrut să-şi exprime nemulţumirea faţă de distrugerea ţării s-au adunat, în fiecare sîmbătă, în faţa Guvernului, să spună ceea ce gîndeau. Sîmbetele toamnei anului 2008, unite de mişcarea Vocile Poporului, au adus anunţul dizolvării Parlamentului, din 23 ianuarie 2009, şi a convocării electorale. Islandezii nu s-au oprit aici. Au zgîlţîit guvernul din temelii, i-au urmărit pe bancherii care i-au dus în faliment şi au spus “Nu” unui referendum pentru înapoierea Marii Britanii şi Olandei a unei datorii de 4 000 de milioane de euro. Mai mult: au format o adunare de 25 de cetăţeni aleşi pentru a duce la bun sfîrşit o reformă constituţională. O revoluţie în tăcere în mijlocul prime-time-ului mediatic al revoltelor arabe! Sigur, se poate spune că modelul islandez se poate aplica la 320.000 de locuitori! Păi, propun să-l experimentăm la nivelul judeţului Caraş-Severin, care are cu doar 40.000 mai puţin! Dacă iese... aplicăm la nivel naţional!

Revolte ale unei generaţii fără speranţă, care au crescut şi s-au maturizat în timp ce tinerii francezi, spanioli, italieni, englezi şi greci protestau pe străzi pentru a dezaproba planurile de austeritate folosite de Europa pentru a reacţiona faţă de puternica recesiune economică. ¡Democracia Real Ya! (Democraţie Adevărată Acum), număra printre propunerile sale vreo 40 de puncte care mergeau de la controlul absenteismului parlamentar la reducerea cheltuielilor militare, trecînd prin abolirea legii Sinde [mai ales împotriva descărcărilor ilegale de pe net]. Iar între aderenţii la această mişcare apăreau vreo 500 de ONG-uri de toate tipurile. Dar nici un partid. Nici sindicate! Mişcarea 15-M îşi trage numele din manifestaţiile care au reunit mii de studenţi, pensionari, angajaţi cu salarii mici sau cetăţeni nemulţumiţi din vreo 50 de oraşe spaniole la strigătul de "No les votes [Nu-i alegeţi]". Între protestatari s-au regăsit şi români membri ai unui partid surprinzător: PIRUM, Partidul Românilor din Spania, care poate fi un model ACUM în România.

Florin I. Bojor, Preşedintele PIRUM, a participat la manifestaţia din Piaţa Catalunia din Barcelona împotriva partidelor “moderne”, tradiţionaliste, "care au uitat de lume, închizîndu-se într-un muzeu al ideologiilor şi măsurilor incompatibile cu realitatea". PIRUM (http://pirum.wordpress.com/) este un partid postmodern. "Ideologiile (dreapta, centru, stînga), după revoluţia intelectuală franceză (mai 1968) şi căderea comunismului în Europa (1989-1991) sunt un discurs anacronic. Oamenii nu mai cred în ideologii şi acest lucru o mărturiseşte mediul academic şi acum manifestaţiile din stradă. Prin urmare, “zoon-ul politicon” cum defineau grecii omul în interacţiunea sa cu societatea înseamnă acum o grijă pentru spaţiul public în termeni de eficienţă, transparenţă, pragmatism şi bună organizare, unde forţa exemplului este singurul model viabil, etc. Orice discurs politic modern: ideologic în Europa secolului 21 este o relicvă de muzeu… Oamenii din stradă demonstrează acest lucru: discursul ideologic al modernităţii (dreapta, stânga, centru) nu mai este actual. Postmodernitatea cere idei de configurare a proiectului politic concret!", spune preşedintele PIRUM, Florin Bujor, pe blogul organizaţiei. Potrivit paginii web, la constituirea Partidului Românilor din Spania, PIRUM (Partidul Iberic al Românilor) s-au stabilit ca principii generale ale mişcării noi înfiinţate: „regenerarea României şi a mentalităţii românilor; unitate (unirea Basarabiei cu România) şi regionalism (descentraliare şi autofinanţare)”. Credinţa mişcării se bazează pe considerentul: „Simţămîntul de român s-a născut în exil!”, iar împlinirea dezideratului de schimbare are în vedere diaspora românească şi întoarcerea acesteia pentru a schimba sistemul din România.

Ideea este că, dacă PIRUM va candida la la alegerile naţionale din acest an, ar merita o şansă. Şi dacă nu PIRUM, cel puţin modelul de viziune politică post-modernă ar trebui să inspire şi pe alţii. Că despre "capodoperele" politice de pînă acum: PDL, PSD, PNL, PUR, CUR etc, ne-am lămurit! NO LES VOTES!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu