SARKOZY ESTE FRANŢA

2012 zdruncină electoral jumătate de planetă. După consolidarea Dinastiei în Coreea de Nord, reuşită, interesul observatorilor politici se va îndrepta spre Coreea de Sud, Rusia, Statele Unite, Franţa şi..., în cazul nostru, spre România şi cele două runde de alegeri. A, era să uit, şi spre tentativa de Dinastie la un anumit post public! Nereuşit, deocamdată! Trecînd în revistă candidaţii şi primele schiţe imagologice ale campaniilor acestora, un banner afişat în capitala Franţei mi-a atras, în mod deosebit atenţia: cel al preşedintelui Sarkozy, cu sloganul LA FRANCE FORTE! Această imagine, pe fond albastru, este identică cu cea proiectată de legendarul JACQUES SEGUELA, în 1988, pentru preşedintele în exerciţiu, la fel de legendarul FRANCOIS MITTERRAND, purtînd sloganul LA FRANCE UNIE!

Şi, pentru că Seguela rămîne o şcoală de campanie electorală, Sarkozy şi staff-ul său nu s-au sfiit să-i utilizeze stilul! Într-o carte absolut remarcabilă, "Ne dites pas a ma mere que je suis dans la publicite... Elle me croit pianiste dans un bordel", apărută la prestigioasa editură pariziană Flammarion în 1979 (şi pe care, veţi rîde!, am descoperit-o între cărţile bunicului meu, ţăranul Petru Păvan din satul Soceni!), Jaques Seguela relatează prima sa întîlnire cu Mitterrand, în calitatea sa de prim-secretar al Partidului Socialist, care declara: "Direcţia este importantă şi la capătul acesteia, ţelul. Puterea nu se poate sustrage socialismului. Experienţa socialistă e inevitabilă". Iar Seguela i-a răspuns: "Am crezut întotdeauna că publicitatea trebuie să iasă din mîinile difuzorului precum copilul din pîntecul mamei. Agenţii publicitari se consideră procreatori. De fapt, ei nu sînt decît nişte ginecologi"! Rezultatul, pe final, a fost afişul cu "efigia" preşedintelui brend pe fond albastru social-democrat! Am citat acest pasaj, din cartea bunicului meu, pentru a încerca să demonstrez că indiferent de orientarea politică imaginile puternice sînt cîştigătoare. În cazul nostru, albastrul social-democrat al socialistului MItterrand a fost "împrumutat", în acest an, pe afişul candidatului dreptei, Sarkozy. Cu totul!

Să analizăm puţin, ŞI în folosul candidaţilor de pe la noi, care vin în competiţia electorală doar cu mult tupeu şi "iubire de oameni, dragoste de ţară şi frică de Dumnezeu". Hallal! La fel ca Mitterrand în 1988, în Franţa lui 2012, Sarkozy este Preşedintele - intră în arenă deţinătorul titlului. Afişele prezintă profilul-efigie al candidaţilor, ce intră, astfel, în istorie, un prim-plan de detaliu. La alegerile precedente, Sarkozy poza în faţa Franţei, astăzi, SARKOZY ESTE FRANŢA! Însă analiştii consideră că şansele lui Sarkozy de a fi reales sînt departe de a fi sigure. Mulţi analişti se aşteptau ca Nicolas Sarkozy să aştepte pînă luna viitoare pentru a face anunţul privind candidatura, doar cu cîteva săptămîni înainte de primul tur de scrutin, ce va avea loc la 22 aprilie. NU a fost aşa, iar Sarkozy pare hotărît să intre cît mai repede în...istorie! Într-adevăr, afişul nu lasă senzaţia unei sacralizări a candidaţilor? Cum să nu fie reales un Preşedinte intrat, deja, în Panteon, şi nu ca simplu trecător, ci, în calitate de "vieţuitor", aşa cum sugerează imaginile? Un Suveran al Dreptei! Într-un interviu acordat TF1, Sarkozy a afirmat că va candida pentru a fi reales şi că nu îşi poate abandona rolul de "lider al Franţei într-un moment în care ţara se luptă cu criza economică ce afectează restul Europei şi întreaga lume". El a comparat rolul său cu acela al unui căpitan de vas aflat în mijlocul furtunii. Lipseşte calul alb! În orice caz, discursul-prim al liderului francez susţine imaginea-efigie creată de Seguela în 1988!

Sarkozy se află în faţa unei bătălii grele pentru a cîştiga un al doilea mandat. Un sondaj al "Harris Interactive" arată că 28% dintre persoanele care intenţionează să voteze în viitoarele alegeri îl susţin pe socialistul Francois Hollande, faţă de 24% care afirmă că vor vota pentru Sarkozy.
Preşedintele francez a cîştigat susţinerea cancelarului german, Angela Merkel. Însă analiştii consideră că aceasta poate să nu fie în avantajul lui Sarkozy întrucît criticii reproşează că Franţa lasă Germania să preia conducerea în ceea ce priveşte politicile zonei euro.

În România, lucrurile stau mult mai simplu. Aici lipsesc imaginile-efigie, înlocuite cu mai mult succes de omul-găleată, candidatul-ulei-mic şi bere sau candidatul escroc total!