ALIENS VS. PREDATORS

Adică, extratereştrii vs. "prădători", sau popor vs. politicieni, "că cam" tot aia e: ei ştiu că existăm, undeva, abstract, dar ne folosesc drept pradă. Mă rog... Un clasic spunea că românii sînt printre puţinele popoare din lume care consumă o energie uriaşă în disputele politice. AStăzi, această energie s-a scurs în stradă, declanşînd procesul firesc - dar complet adormit în societatea românească! - de amendare a actului de guvernare. Într-o logică simplistă, putem afirma că vulnerabilitatea structurală a unei ţări poate fi influenţată (amplificată sau diminuată) prin actul de guvernare, influenţat, la rîndul său, de calitatea elitelor care îl exercită, prin delegare, în interesul cetăţeanului plătitor de taxe şi impozite. Din păcate, cei 22 de ani de libertate au însemnat 22 de ani de influenţe eterogene ale unei elite eterogene, care s-a perindat în fruntea ţării, cu inteligenţă, voinţă, ambiţie şi interese dintre cele mai diverse.

Ca membru al UE, România şi-a asumat o serie de reguli şi responsabilităţi comunitare. În UE, noţiunea de "good governance" presupune, printre altele: participarea cît mai largă a cetăţenilor la luarea şi implementarea deciziilor (prin lobby, ong-uri, activism civic şi referendum), asumarea responsabilităţii la toate nivelurile (ceea ce presupune şi demisia de onoare!) şi eficienţa şi coerenţa proceselor decizionale (act ce presupune "un fir roşu", indiferent de guvernare, în politicile de interes vital pentru cetăţeni, precum educaţia, sănătatea şi cultura). Adăpostită sub copertina "reformei societăţii", clasa politică românească a stins motoarele progresului, dedicîndu-şi energiile, în exclusivitate, luptei politice interne.

Dacă actul de guvernare depinde de calitatea elitelor, clasa politică NU a dispus - din motive lesne de înţeles! - crearea unui sistem coerent de formare a acestora. Din păcate, nici poporul nu a forţat acest lucru. Iar astăzi, în această criză de ideal şi de lideri ne-am trezit că NU există alternativa cerută de stradă! O parte din vină o au politicienii, care nu au iniţiat un astfel de mecanism dar şi profesorii - unii dintre protestatarii vocali ai străzii - care nu au gîndit şi pus în aplicare un sistem coerent de identificare, selectare, urmărire şi îndrumare a celor mai buni copii spre instituţii de învăţămînt care să furnizeze elite, menite să conducă sistemul. La noi, această metodă a fost înlocuită cu politizarea care a substituit profesionalismul cu servilismul, la toate nivelurile! În aceaste condiţii, în România, OMUL este mai puternic decît instituţia! Poate, am mai spus-o!, şi dintr-o moştenire comunistă. La noi, pînă şi revolta avea nevoie de un chip, care s-a nimerit să fie al dr. Raed Arafat!

Dacă rămînem în această logică, atunci avem nevoie de schimbarea rapidă a multor chipuri din prim-planul politicii româneşti! Pentru a nu mai fi figuranţi în propriul nostru film. Prost!