1) Am auzit la televzor, din păcate, expresii despre "războiul din Capitală". Din solidaritate de breaslă înclin să cred că a fost doar o expresie nefericită şi nu o manipulare grosolană menită să inducă spaime cetăţenilor care, dintr-un motiv sau altul, NU au ieşit la protestele de stradă din ţară. Deşi, după reacţiile autorităţilor şi a unei anumite părţi a presei, înclin să cred că RĂZBOIUL a fost introdus intenţionat în discuţie!
2) Am auzit că "jandarmii au călcat în picioare manifestanţii paşnici". Fără solidaritate de breaslă cu jandarmii, trebuie să spun că această armă este una dintre cele mai profesioniste şi respectate din Ministerul de Interne, chiar dacă, Traian Băsescu l-a schimbat pe fostul comandant al Jandarmeriei, Generalul Antonescu, pentru că acesta a refuzat să-şi bată colegii poliţişti la mitingul de pomină cu "javră ordinară", actul 1. SCOPUL acestei arme, jandarmeria este impunerea şi păstrarea ordinii publice, deci, băieţii ăia - care mulţi dintre ei şi-ar fi dorit să fie de cealaltă parte a gardurilor de protecţie! - pentru asta se antrenează: pentru lupta de stradă! Şi acum, din solidaritate de breaslă cu colegii jurnalişti, spun că doar unele ezzitări de aplicare a procedurilor a făcut ca protestatarii violenţi să nu fie bătuţi "occidental"!
3) Am auzit că e ok să protestezi paşnic, dar e odios să fi violent! De acord! Din păcate, violenţa extremă la mitingurile de protest de acest fel este inevitabilă. Ea este generată de o anumită cultură a străzii, o cultură urbană de confruntare cu autorităţile identificate ca fiind principala ameninţare la adresa vieţii cetăţeanului frustrat, în cele mai multe cazuri. Oare, discursurile şi acţiunile oamenilor politici ÎMPOTRIVA oamenilor obişnuiţi nu pot fi considerate tot VIOLENŢĂ?
4) Am citit două insulte extreme şi am auzit alte două tîmpenii magnifice: senatorul PDL URBAN consideră că protestatarii sînt nişte "viermi", iar prim-vicepreşedintele portocaliu extern Baconschi vorbeşte despre faptul că a ” început încleștarea pe viață și pe moarte între forțele trecutului și proiectul unei noi Românii”, iar opoziția folosește “arsenalul moștenit de la Ana Pauker, Teo, Luca și Dej: derbedei înarmați, dezinformare, propaganda urii”. El i-a comparat pe protestatarii violenți cu minerii. “Anul care începe va fi crucial pentru România. Opțiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranță sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care muncește, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă și ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moștenitorilor Securității”. Deci, protestatarii sînt MAHALAUA VIOLENTĂ ŞI INEPTĂ care, aşa cum spunea şi "cîrmaciul" de la Cotroceni nu merită o astfel de conducere serrenisimă! De altfel, idioţenia intelecuală a ministrului de externe este susţinută şi de tîmpitul de la interne care spune, în conferinţa de presă că "nu trebuie lăsată o mînă de oameni să destabilizeze o ţară întreagă", mai ales că - are prostu informaţii!!! - "majoritatea cetăţenilor României nici nu sînt deacord cu ei"! La TVR, purtătorul de vorbe portocalii, Flutur, spune că românii au ieşit în stradă pentru că sînt supăraţi că Guvernul nu a dus reforma pînă la capăt şi nu a dat afară mai mulţi bugetari!!! E clar că au nevoie de o nouă lege a sănătăţii care să permită EUTANASIEREA acestor personaje!
5) Am auzit că jurnaliştii au fost luaţi prin surprindere de gazele lacrimogene ale jandarmeriei. Asta e! Eu mă străduiesc de cîţiva ani, prin cursurile organizate exact pe teme de REVOLTE SOCIALE să spun că la astfel de acţiuni trebuie să te duci cu oareşcare experienţă şi specializare. Adelin nu s-a plîns! Şi nici Zărescu! Situaţia de conflict urban era previzibilă de cîţiva ani. Plutea în aer! Criza prelungită în care ne aflăm impune „naşterea” unor jurnalişti de criză. Dacă la nivelul presei centrale există cîţiva reporteri specializaţi pe situaţii de urgenţă, conflicte armate, sau dezordini sociale, la nivelul presei locale, astfel de specializări se regăsesc mai greu. În ultimii 20 de ani, au fost puţine tentative de a specializa jurnalişti în astfel de domenii. Lipsa instruirii adecvate în domeniul siguranţei, al mediului ostil şi al situaţiilor de urgenţă, nu mai este neglijenţă ci ignoranţă criminală! Pentru că, acţiunile jurnalistice „empirice” pot amplifica crizele deja existente, sau pot provoca noi crize, unele soldate cu pierderi de vieţi omeneşti. În aceste condiţii, jurnalistul trebuie să se pronunţe în cunoştinţă de cauză, nu trebuie să pună în pericol securitatea personală a victimelor, nu trebuie să încurce salvatorii,dar, mai ales, trebuie să rămînă personal în siguranţă pentru a relata, pentru ca reportajele sale să poată fi tratate ca „lecţii învăţate” de comunităţile cărora se adresează. Jurnalistul de criză trebuie să furnizeze ştiri, nu să devină o ştire! TOATE ACESTE PROBLEME TREBUIE DISCUTATE ÎNTRE COLEGI, ÎN REDACŢII, PENTRU ELABORAREA UNUI GHID DE ACŢIUNE, ULTERIOARĂ, CU RISCURI CÎT MAI REDUSE.
Preocupări pentru specializarea jurnaliştilor de criză au apărut în Occident în urmă cu mai mult timp. Alarmată de creşterea aproape exponenţială a situaţiilor de urgenţă la nivel mondial, nevoia de abordare profesionistă a acestora, dar şi de asigurarea securităţii propriilor jurnalişti, mass-media internaţională a reacţionat. Din păcate, comunitatea jurnalistică din România a arătat prea puţin interes pentru acest domeniu. Demonstraţiile, tulburările civile sau revoltele populare din centrul oraşului în care locuieşti pot deveni la fel de periculoase ca un cîmp de bătălie. Unele evenimente sînt imprevizibile şi periculoase, iar situaţia poate genera cu o viteză înfricoşătoare. Chiar şi mulţimile non-violente pot deveni periculoase atunci cînd oamenii devin speriaţi şi furioşi. Demonstraţiile paşnice pot degenera rapid în revolte periculoase. Acţiunile politice nepopulare, privaţiunile economice, şocurile sociale, comunităţile divizate, conflictele etnice, luptele de gherilă urbană sau terorismul sînt tot atîtea cauze care generează erupţii violente ale unor mase mari de oameni. Reporterii speciali trebuie să cunoască atît cauzele, dar şi zonele sigure şi nesigure din oraşe, în special, care adună mase mari de oameni din toate categoriile sociale, precum şi modelele de acţiune şi comportament. Atunci cînd o demonstraţie scapă de sub control, ţintele pot deveni obiective civile, sedii de bancă şi chiar mass-media. Jurnaliştii care acoperă mediatic atacurile teroriste trebuie să fie conştienţi că sînt posibile viitoare ţinte, sau victime în cazul unor atentate succesive, în cascadă. Scopul reporterului special este de a realiza un material bun, cu un risc minim. La fel ca în zonele de conflict, jurnaliştii implicaţi în astfel de situaţii se află prinşi între două tabere: protestatarii, sau luptătorii de gherilă şi forţele de ordine ale poliţiei şi jandarmeriei, sau a trupelor de comando special antrenate care atacă în cartierele problemă pentru a anihila capii unor posibile revolte sociale, dar şi a companiilor de protecţie private, tot mai prezente în ultimii ani în marile oraşe din ţări răvăşite de războaie civile sau inter-etnice.
Cursul, organizat de GRUPUL PENTRU SECURITATE ŞI DEMOCRAŢIE, un ONG, şi MERCENARY TASK FORCE, în colaborare cu alte instituţii specializate în protecţia cetăţeanului, se desfăşoară sub motto-ul: news in a hostile world şi se adresează cu precădere JURNALIŞTILOR DIN PRESA LOCALĂ care, potrivit statisticilor prezentate la început, sînt cei mai vulnerabili în situaţii speciale. Jurnaliştii din presa locală nu beneficiază de infrastructura şi logistica unui corespondent special din presa corporatistă. Şi de aceea, ei devin victime sigure. Cursul nu se adresează exclusiv potenţialilor participanţi într-o zonă de conflict ci aduce în scenă situaţii de urgenţă, tot mai multe şi tot mai frecvente, la care jurnalistul este spectator şi actor în acelaşi timp. Trainingurile HOSTILE ENVIRONMENT SAFETY TRAINING, pentru jurnaliştii din presa locală se desfăşoară pe 4 module: protecţie individuală, prim ajutor, hazard natural şi revolte sociale.
În martie 2002, organizaţia Reporteri fără Frontiere a stabilit 8 principii de bază care trebuie să se aplice în cazul corespondenţilor speciali: Angajamentul, Voluntariatul, Experienţa, Pregătirea, Echipamentul, Asigurările, Consiliere psihologică şi Protecţia legii.
Jurnalistul de criză din România, precum înaintaşul său Brunea-Fox, trebuie să cunoască şi să se confrunte cu această realitate. Şi să rămînă în viaţă! Scopul acestor cursuri, acesta este! Scopul instruirii HEST (Hostile Environment Safety Treining) este de a-i învăţa pe jurnalişti să evalueze riscul şi să se comporte corespunzător în cazul conştientizării unui pericol. Se urmăreşte sporirea capacităţii jurnaliştilor de a lua decizii, nu substituirea acesteia. Iar scopul acestui text este de a vă face să luaţi în serios lumea care a venit! Aţi uitat? Ce este mic, negru, urît, rău şi bate la uşă? Viitorul! Să-l aşteptăm pregătiţi!
Bravo, Mario! subscriu "observaţiilor" tale!
RăspundețiȘtergere