DE CE VOTEZ CU RAED ARAFAT

Prin 1986/87, în plin avînt al regimului comunist în România, Reşiţa trăia "epoca de aur" a automobilismului sportiv românesc în materie de viteză pe circuit. Pasionaţii şi cunoscătorii mă pot aproba cu like pe FB sau cu confirmări pe blog! În acea perioadă, cînd în vară, circuitul de la Reşiţa răsuna de tunetul motoarelor, turate în Cupa Păcii şi Prieteniei, adică un Campionat European Socialist de viteză pe circuit, pasionaţii sportului cu motor IMPLICAŢI priveau cu jind şi... "idei" spre echipele de intervenţie ceheşti prezente pe străzi şi în "parcul de la IGOR". Automobile TATRA echipate pentru intervenţia pe circuit, cu stingere incendii, descarcerare şi asigurarea intervenţiei medicale de urgenţă făceau deliciul nostru, al tuturor. Privite, "cercetate", fotografiate, "echipele NAREX", aşa cum erau ele cunoscute (pentru că utilizau scule de descarcerare produse de celebra firmă cehă!) au devenit rapid un model de urmat pentru REşiţa, mai ales că acasă, în Cehoslovacia, echipajele interveneau şi la accidentele pe autostradă sau drumuri express, iar E70 a fost dintotdeauna un "teren prielnic" coliziunilor rutiere cu victime. Îmi amintesc că în acea perioadă, la ACR se discuta foarte serios de echiparea unor Dacii Breack cu echipament similar şi asigurarea intervenţiei primare în caz de accident pe pistele de concurs. Una dintre maşini urma să fie deservită de mine şi de prietenul meu Alexandru Nagy "blondul" cum era el cunoscut la curse! Anton Shulz poate confirma aceste discuţii şi proiecte! "Revoluţia" a oprit proiectul. Cum l-a oprit şi pe cel de construire a unui circuit de viteză, pe Dealul Golului, "reşiţeanca", cum era el numit pe proiectul tehnic, la elaborarea căruia mi-am adus şi eu o modestă contribuţie. NAREX-ul reşiţean a fost prima tentativă de SMURD din România!

În primii ani după Revoluţie, o mînă de pasionaţi, în frunte cu col. Dan Sîrbu, comandantul GRupului Judeţean de Pompieri "Nicolae Cena" a înţeles ce mare cîştig înseamnă un dispecetar UNIC! Împreună cu sprijinul nemţilor de la THW, pompierii reşiţeni au înfiinţat un dispecerat unic de urgenţă, cu cîţiva ani înainte de apariţia numărului unic de urgenţă 112! Ulterior, Dan Sîrbu a fost printre primii care au susţinut proiectul medicului palestinian Raed Arafat, adică SMURD-ul, într-o perioadă în care ambulanţierii din înteaga ţară şi Ministerul Sănătăţii tunau şi fulgerau împotriva acestui Serviciu Mobil de Urgenţă, SMURD! Arafat a încercat să pună pe picioare sistemul de urgenţă cu paramedici, iniţial la Cluj-Napoca, oraş în care a făcut Facultatea de Medicină, apoi la Târgu-Mureş, întîi în colaborare cu Ambulanţa, apoi cu voluntarii de la Crucea Roşie, opacitatea acestora apropiindu-l de Pompieri. În 1991 a primit ca donaţie din Germania o ambulanţă, care a înlocuit vechiul Opel Kadett al medicului, şi tot personalul era voluntar, inclusiv şoferul ambulanţei. Un an mai tîrziu SMURD a fost dotat cu echipamente medicale de la colaboratorii externi: Crucea Roşie din Sauda, Norvegia, Serviciul de Urgenţă al Spitalului Regal din Edinburgh şi Brigada de Pompieri Strathclyde, din Glasgow. Atunci a avut loc şi pregătirea pompierilor în noi domenii de intervenţie. Recunoaşterea oficială a venit în noiembrie 1992, cînd prin ordin de ministru SMURD Târgu-Mureş a primit statut oficial.

Am făcut aceste două precizări pentru "istorie" şi ca să nu se creadă că despre "reforma sănătăţii" discută doar neaveniţii şi escrocii! Să mai precizez ceva: sistemul medicinei de urgenţă nu este invenţia lui Arafat! Meritul extraordinar al acestui om este acela de a adapta un sistem consacrat pe plan mondial la realităţile întortochiate şi originale ale României. Cum e în alte ţări pe care le dăm ca exemplu de fiecare dată? Potrivit unui raport pe sistemele de urgenţă din Uniunea Europeană, coordonat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, finanţarea sistemelor de urgenţă diferă de la o ţară la alta: de la bugetul de stat, cum e cazul Italiei, Finlandei şi Ungariei, de exemplu, din sistemul public de asigurări de sănătate, Franţa, Germania, Danemarca, Portugalia, din surse private, cum este cazul Slovaciei dar unde ACUM statul încearcă să-şi creeze un sistem paralel, ori amestecate public-privat, ori din „alte surse", cum e cazul Olandei. În Suedia, sistemul este împărţit pe zone: unele sînt acoperite de serviciile publice, altele sînt date privaţilor. În acestea din urmă, odată la 3-4 ani se organizează licitaţii şi firmele se schimbă. Personalul migrează atunci de la o firmă la alta, ceea ce creează nemulţumiri. Oamenii spun că, din motive financiare, li s-au redus orele de pregătire şi salariile. La această oră, serviciile majore de urgenţă din România sînt prinse într-un sistem integrat, din care fac parte dispeceratele, ambulanţa de stat, SMURD şi unităţile de primiri urgenţe ale spitalelor (UPU, înfiinţate în fostele camere de gardă). În acest sistem, raportările urgenţelor se fac la un dispecerat cu un număr unic - 112 -, care repartizează la caz una sau mai multe ambulanţe, în funcţie de gravitatea sa. Dacă ambulanţa are doar asistent, acesta ţine permanent legătura cu centrul şi trimite medicilor de acolo rezultatele analizelor (electrocardiogramă, ori cele imagistice), ca să fie îndrumat în manevrele medicale pînă cînd ajunge la UPU. În actuala lege a sănătăţii, există deja şi servicii private de ambulanţă care, tot din fonduri publice, acordă doar consultaţii la domiciliu şi fac transport medical. Firmele medicale au şi servicii de ambulanţă total privatizate. Practic, urgenţele majore şi situaţiile de calamităţi şi dezastre sînt asigurate doar de serviciile de stat.

În noua Lege a sănătăţii aflată în dezbatere explozivă deja, prevede, de fapt, împărţirea fondurilor publice alocate urgenţelor între stat şi privat. Potrivit notei de fundamentare a proiectului, singurul argument este introducerea unor furnizori omologaţi de Ministerul Sănătăţii, „în scopul diversificării surselor de finanţare şi a implementării principiilor de concurenţă reglementată. Subsecretarul de stat Raed Arafat, consideră periculoasă apariţia furnizorilor privaţi în această zonă, într-o ţară ca România unde resursele sînt limitate iar medicii specializaţi pe medicina de urgenţă sînt extrem de puţini, iar argumentele sale sînt susţinute şi de Comisia de urgenţă a Ministerului Sănătăţii. Mai mulţi furnizori înseamnă că fiecare intervine cu maşina lui, cu echipamentul lui, dacă apucă sau dacă îi vine rîndul, ceea ce înseamnă că o intervenţie la un accident poate fi făcută de un echipaj care a mai intervenit "conform programării" în urmă cu 10 zile! „Pierdem partea de telemedicină, această coordonare cu centrul de comandă pe care am pus-o cu greu în practică. În opt luni, am reuşit să facem peste 16.000 de transmisii de EKG între ambulanţe şi dispecerate şi am salvat tot atîtea infarcturi. Dacă schimbăm sistemul, îl distrugem. Şi înapoi nu ne mai putem întoarce. Este vorba de un bilet doar cu dus, nu cu dus-întors", a spus aseară, la Realitatea TV, dr. Raed Arafat

O oră şi jumătate preşedintele Băsescu s-a făcut că nu pricepe de ce banii de la buget nu au ce căuta în buzunare private, în această situaţie, care să se amestece şi să distrugă sistemul de asistenţă medicală de urgenţă....Ce comision ia preşedintele de la cei care au impus această lege? Sau, reformulez... Dacă discutăm politic despre REFORMA PROFUNDĂ a statului şi a societăţii, trebuie să fiu deacord cu şeful statului: România are nevoie de chirurgie plastică, nu mai merge doar cu silicoane şi botox! REforma trebuie să fie radicală şi trebuie schimbat totul, din temelii! OK! Numai că, dacă schimbăm sistemul, trebuie să începem de la cel lăsat moştenire prin Pacea Westfalică, de la noţiuni de: stat, naţiune, armată naţională, independenţă, interes naţional etc. Asta dacă avem un limbaj comun şi înţelegem toţi interlocutorii despre ce vorbim! Chiar şi aşa reforma asta radicală NU poate fi impusă unui popor de o mînă de golani inteligenţi şi filosofi! În Afganistan, modelul societăţilor tribale este mai puternic decît orice reformă occidentală! La fel se întîmplă şi în România, sau FRanţa, sau Algeria! Mai mult: într-un moment istoric în care situaţia internaţională este atît de fluidă, schimbarea radicală a unor sisteme funcţionale - sănătate, siguranţă publică, situaţii excepţionale! - reprezintă acţiuni de slăbire a capacităţii statului de a răspunde ameninţărilor, deci, un atentat la siguranţa naţională, pînă la urmă! Dimensiunea politică a riscurilor şi ameninţărilor rezidă în slăbiciunea unor guverne sau instituţii, care conduc la fenomenul "statului captiv", permeabil la recrudescenţa manifestărilor şi acţiunilor grupurilor de interese. Ameninţările de ordin economic cuprind, prezenţa sărăciei endemice şi crizele generate de problema asigurării apei şi energiei, alături de unele evoluţii negative pe piaţa mondială. La nivelul societal, ameninţările identificate privesc nevoia de păstrare a identităţii unor comunităţi, minorităţi sau naţiuni în faţa schimbărilor impuse - cazul modelului neo-leberalismului în educaţie, sănătate etc. Alte investigaţii sectoriale ale complexului de securitate au abordat dimensiunea ecologică a unor factori de risc şi ameninţări - poluarea accentuată, existenţa unor tehnologii cu grad ridicat de risc în exploatare, capacitatea redusă de management al unor situaţii de urgenţă în cazul producerii dezastrelor naturale, defrişările etc. -.

De aceea, EU VOTEZ CU RAED ARAFAT!