DESPRE MOLDOVA

Un bun prieten de la Chişinău mă întreba ieri de ce nu mai scriu nimic despre stînga Prutului. Scriu, dar, în opinia mea, mişcările "Domnişoarei Moldova" nu mai sînt "din buric", ci, deocamdată doar "senty" aşa cum spuneam noi, prin şcoala generală, la lălăiturile de pe un picior pe altul. Adunate, trei informaţii sînt interesante: Kuzmin dă un interviu în care pune rahatul pe ventilator şi stropeşte în toate părţile, un congressman republican notoriu cere SUA să se implice în rezolvarea diferendului transnistrean şi eternul interimar Marian Lupu a mai făcut o vizită la Moscova. Nu spun nimic despre etarna bîlbîială şi lamentare din politica externă românească, pentru că ea parea să fie veşnică şi despre veşnicie doar filosofii emit păreri (sic!), şi care, deocamdată, NU poate fi, nici în ruptul capului, un model de urmat!

Să le iau pe rînd. Valeri Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Chişinău, transmite cîteva mesaje în interviul din ziarul Adevărul. În primul rînd, zice el, "e necesară restabilirea încrederii mutuale care lipseşte în prezent între Chişinău şi Tiraspol. De asemenea, aceste două părţi ale fostei RSSM s-au dezvoltat în direcţii divergente. Generaţia tînără are valori şi amintiri istorice diferite. Dacă în regiunea transnistreană, istoria studiată în şcoală este una integrată, care este un standard recunoscut în UE (?!), în Moldova o bună perioadă de timp s-a studiat „Istoria Românilor", deja abandonată chiar şi de România (?!). Acest curs prezintă o imagine complet schimonosită a istoriei. Astfel, generaţia tînără de pe malul drept al Nistrului crede în lucruri care nu s-au întîmplat niciodată şi care par a fi o nebunie pentru oamenii informaţi". Wow! Trec peste faptul că ambasadorul nostru la Chişinău, finul ministrului de externe Teodor Baconschi, l-am numit pe Marius Lazurcă, nu a avut încă nici o reacţie! De altfel, chiar naşul său recunoştea public că: „În ceea ce priveşte Federaţia Rusă, sîntem moştenitorii unor blocaje mentale! Într-o ţară ca Rusia, unde politicul şi economicul merg împreună, este nerealist să ne imaginăm că, fără o relansare a dialogului politic, putem să avansăm", a explicat Baconschi. „Am idei, lucrăm la câteva gesturi simbolice care să crească încrederea, şi sperăm ca anul acesta să se poată înregistra o revenire la un ton normal", a spus el. Nici relaţia cu Ucraina nu este tocmai bună! Deci, sîntem pe trend, iar România, ca stat UE şi NATO, cu pretenţii de "lider" regional nu poate face mai mult decît fac eu acuma, pe relaţia cu Republica Moldova: să chibiţeze! Sigur, situaţia separatismului din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova reprezintă o problemă din mai multe motive. În primul rînd, este pusă sub semnul întrebării însăşi existenţa statului Republica Moldova, cel care, de la independenţa sa, nu a avut control pe întregul său teritoriu, asupra întregii populaţii, iar strcuturile administrative centrale nu au ajuns şi nu au fost relevante în regiunea separatistă. Adică, de vreo 20 de ani! Cît am stat prin Moldova, am auzit tot felul de variante de soluţionare a situaţiei. Promovat iniţial mai mult de către Tiraspol şi Moscova, un aşa-numit model Kosovo, bîntuie astăzi şi în spaţiul românesc, prin regiunea HARCOV, exacerbînd componenta etnică din cauza ineficienţei guvernului central de la Bucureşti! De fapt, nu există un model Kosovo! Kosovo este un eşec! În Transnistria nu este o minoritate dominantă alta decît cea a statului. Nici modelul Cipru nu există, odată ce criza cipriotă nu a fost încă rezolvată! Şi cazul Cipru este un eşec! Discuţiile care se poartă în acest moment, ca "singură" soluţie acceptabilă, ar fi pentru susţinerea directă prin expertiză, reforme şi capacitate administrativă, a puterii centrale şi statului legitim de a relua controlul asupra regiunii separatiste şi de a avea o administraţie locală sau regională autonomă, în limite mai largi sau mai înguste, precum Găgăuzia! Soluţie respinsă de liderii de la Tiraspol! La Chişinău, CINE să susţină o astfel de soluţie mare consumatoare de resurse? Uniunea Europeană? Mă îndoiesc, dată fiind situaţia volatilă a economiei şi finanţelor proprii, dar şi incoerenţa şi inconsistenţa unei politici externe proprii, comune!


Se spune despre Republica Moldova că este un spaţiu nesigur, cu riscuri de securitate majore. La asta s-o fi gîndit şi congressmanul republican Dick(:)!) Luger, atunci cînd a cerut Departamentului de Stat să se implice mai mult în soluţionarea problemei Transnistriene? Sau la afacerile cu oţel şi armament la preţuri de dumping ale unor "investitori americani? Greu de spus! Transnistrie independentă, cu trupe ruse pe teritoriul său, pare a fi o soluţie agreată de americani! Perspectivele de soluţionare a Diferendului Transnistrean, a situaţiei separatiste şi a retragerii trupelor ruse este una incertă, în ciuda faptului că subiectul a fost re-lansat spre Rusia chiar din Congres şi este mai prezent ca oricînd pe agendele politice ale statelor membre NATO, UE, îndeosebi Germania şi Ungaria (prietenii ştiu de ce!) şi fostelor state sovietice (Ukraina!). Menţinerea în prim-plan a acestui subiect poate crea premize substanţiale pentru a reuni toate resursele şi a face pasul decisiv în rezolvarea situaţiei. Soluţionarea, într-un fel sau altul (Congresul nu impune o soluţie, ci doar finalizarea unei stări de fapt!) a situaţiei este importantă pentru securitatea SUA, a bazelor sale din Europa de Est şi a scutului anti-rachetă! Republica Moldova a adoptat prima Strategie Naţională de Securitate şi pe cea de Apărare în 1995. Între neutralitate şi non-apartenenţa la structurile militare ale CSI şi-au găsit locul numeroase acorduri în care Ministerul Apărării a cîrmit spre Parteneriatul pentru Pace al NATO, iar Ministerul de Interne, Comandamentul pentru Situaţii Excepţionale s-au alăturat omoloagelor instituţionale din fostul spaţiul sovietic. În această situaţie, insistenţa mea de la începutul anului trecut, cu "batalionul mixt" şi "participarea armatei moldovene la misiuni externe" pentru a face dovada că "Moldova poate fi şi furnizor de securitate nu doar consumator", a deranjat foarte, diverse cercuri! "Afacerea Transnistria" este una din principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale a Republicii Moldova prin: menţinerea unor trupe străine fără statut/ cu mandat nedeterminat pe teritoriul Republicii Moldova, mai ales cînd nu este vorba despre trupe multinaţionale; intenţia, exprimată la negocieri, de aplicare a unei soluţii ce ar facilita controlul regiunii separatiste asupra deciziilor de securitate, apărare şi politică externă ale statului Republica Moldova, adică federalizare. Acceptarea independenţei autodeclarate a regiunii nistrene de statul Republica Moldova, aşa cum "nu exclud ca variantă" unele voci influente din Statele Unite şi supravieţuirea zonei separatiste ca "stat independent" între Republica Moldova şi Ukraina, cu control total al agenţilor economici şi relaţiilor în regiune, ameninţarea traficului şi criminalităţii transfrontaliere, a impredictibilităţii şi lipsei de stabilitate a regiunii, din contra menţinerea unui focar de instabilitate. Traficul este o ameninţare la adresa securităţii Republicii Moldova şi a întregii Europe spre care priveşte astăzi Guvernul de la Chişinău. Cele mai periculoase forme de manifestare sînt traficul de oameni, cu componentele sale de trafic de carne vie/organe pentru transplanturi ilegale, trafic de copii pentru înfieri ilegale, trafic de femei pentru prostituţie şi trafic de forţă de muncă la negru – traficul de droguri, traficul de substanţe radioactive, traficul de arme mici (produse în Transnistria, fără serie sau elemente de identificare), dar şi traficul /contrabanda de mărfuri accizabile (tutun, alcool, parfumuri), cele de firmă sau imitaţiile cu efect direct asupra concurenţei cu produsele originale pe pieţele din Uniunea Europeană! La capitolul ăsta trebuie să recunosc, România e pe locul 2, cu toată evaziunea fiscală instituţionalizată!

Interimarul de serviciu la Preşedinţia Moldovei, Marian Lupu, s-a dus din nou la Moscova! Foarte bine, că doar nu era să vină la Bucureşti, unde nu avea ce să facă! Asta pentru că jumătate dintre moldovenii plecaţi peste hotare sînt în Federaţia Rusă, iar la întoarcerea în ţară, cheltuie banii cîştigaţi în magazinele ruseşti deschise la Chişinău, deci, întorc banii la Moscova! Asta doar pentru că magazinele româneşti lipsesc din peisaj! :) Majoritatea produselor exportate de Moldova au ca destinaţie Rusia şi acestă ţară joacă un rol important în ne-rezolvarea conflictului transistrean. Republica Moldova este complet dependentă – în ceea ce priveşte importurile de petrol şi gaze – de aprovizionarea din Federaţia Rusă, dar continuă să aibă capacitate redusă de plată a gazului şi petrolului consumat. În materie de curent electric, cea mai mare capacitate de producţie rămîne termocentrala de la Cuciurgan, situată pe malul stîng al Nistrului şi aflată sub controlul separatiştilor! Această situaţie nu poate fi compensată decît de importuri de energie electrică din Ucraina sau din România. L-am întrebat pe Adriean Videanu, fostul ministru al economiei din România, ce se întîmplă cu "interconectările" energetice între "cele două ţări surori". Videanu mi-a răspuns, tot anul trecut, că "omul cu ţeava" vine! Probabil că între timp, a fost dat afară de "reforma" lui Boc şi nu a mai apucat să ajungă să finalizeze proiectele. În doi ani, totuşi, AIE a transformat profund acest spaţiu, există progrese, în special în ceea ce ţine de asigurarea pluralismului politic, libertăţii de exprimare, mass-media, de eforturile de integrare europeană. Partidele din AIE, cu diverse doctrine politice şi viziuni despre „răsăritul de Soare” (Moscova sau Bucureşti), au reuşit să atinga un consens privind necesitatea modernizarii şi europenizării Moldovei şi au oferit ţării un program de guvernare performant şi cu aspiraţii europene autentice. Însă, după numai un an de la guvernare, AIE, este dezbinată, şi pot să spun că betonul a crăpat în mai multe locuri, parafrazînd o declaraţie a fostului preşedinte interimar, liberalul Mihai Ghimpu. PLDM a declanşat certurile din AIE, fiind nemultumit de împărţirea ce a avut loc prin acordul de funcţionare, Filat, „premierul hrăpăreţ, tînăr şi neliniştit” declarînd că a fost "nevoit să cedeze prea mult la semnarea acordului AIE-2".

Ar mai fi două probleme pe care le-aş aminti, în treacăt, la final: Împăcarea cu trecutul şi problema identitară. Cred că un mare rău pe care îl fac "democraţii" acum este VENDETA şi marota comunismului. Înţelenită în aceste două obsesii permanente, Alianţa pentru Integrare Europeană cheltuie extrem de multă energie, care ar putea fi canalizată într-o direcţie constructivă. Ambele teme au tot atîta valoare cît doi cai morţi! Cu problema identitară e mai dificil, mai ales că, am văzut la început, şi Kuzmin e mare specialist în românism, iar Baconschi face ce ştie mai bine: nimic!

Nesoluţionarea acestor probleme, însă, pot îngheţa relaţiile cu spaţiul UE care, nici el nu este într-o formă excelentă. Un parteneriat estic, pare, în acest moment, mult mai sănătos, decît o iluzorie integrare, sau o inutilă includere în "pachetul Balcanilor de Vest", vehiculată de un lider plin de umor!