Conform procedurilor „patentate” la nivelul societăţii româneşti, „copilul care nu plînge, nu primeşte ţîţă”! Reprezentanţii Corpului National al Poliţiştilor, prin vocea comisarul şef Iulian Dobrescu, preşedintele CNP, au aplicat cu sfinţenie aceste „înţelepciuni” populare şi au propus ministrului-tîmplar Igaş (dacă stau şi mă gîndesc, tipul acesta din Arad are o aură biblică: şi Iosif a fost tîmplar şi a „reformat” indirect, religiile lumii!) să moară, mai ales, capra vecinului!
Aproximativ 8.000 de angajaţi din aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi din structurile subordonate sînt vizaţi de viitoarele restructurări, cei mai mulţi din cadrul IGSU, dar şi din Poliţie, Jandarmerie şi Poliţia de Frontieră, au declarat surse ministeriale citate de NewsIn. Cele 8.000 de posturi care ar urma să fie restructurate nu vor mai fi bugetate, începând cu luna aprilie, potrivit surselor citate. Deci, pe parcursul lunii martie, decidentul politic va trebui să ia o decizie, să o valideze, să o comunice în teritoriu şi să restructureze nişte oameni!
Şocant este că, după ce Traian Băsescu a tunat şi fulgerat împotriva poliţiştilor, la bilanţul MAI, cei mai mulţi angajaţi ai Internelor care urmează să fie restructuraţi provin din rîndul… pompierilor! Peste 3.000 de angajaţi, cu precădere din judeţele unde majoritatea intervenţiilor au fost ale SMURD, mai puţin la incendii, inundaţii sau alte calamităţi naturale. Aproximativ 1.500 de poliţişti, 2.000 de jandarmi şi 1.000 de poliţişti de frontieră ar urma să fie restructuraţi, au precizat sursele citate. Conform zf.ro , numărul de posturi finanţate de Ministerul Administraţiei şi Internelor este de aproape 160.000, majoritatea provenind din cadrul a trei structuri: Poliţie – 50.000, Jandarmeria Română – 28.000 şi Poliţia de Frontieră – 16.500.
Propunerea poliţiştilor, care a pus paie pe foc, sună astfel: „reducerea efectivelor de jandarmi şi pompieri militari, întrucît desfăşoară activităţi ocazionale de restabilire a ordinii publice, de pază sau stingere a incendiilor, ce nu justifică statutul de militar, putînd fi desfăşurate şi de firme de pază sau pompieri civili în subordinea administraţiei locale“. Pompierii militari şi jandarmii nu se pot apăra, nici una dintre cele două arme neavînd reprezentativitate sindicală. Pentru că le interzice legea! Poliţiştii, în schimb, al căror statut militaro-civil este suficient de dubios, aruncă tot felul de petarde prin intermediul structurilor sindicale. De altfel, situaţia stă cam pe invers: activitatea de ordine publică, derulată deficitar la nivelul inspectoratelor de poliţie, poate fi preluată URGENT de companii de pază şi protecţie care dispun şi de personalul calificat, şi de tehnică de intervenţie, şi de echipamentele necesare pentru a desfăşura ÎN ACEST MOMENT o activitate cu mult mai bună decît cea derulată, în prezent, de „ordinea publică”. Dirijarea circulaţiei ar putea fi comasată cu permisele auto şi evidenţa populaţiei care oricum se derulează la ora actuală în cadrul structurilor locale, care nu reprezintă altceva decît „companii private ale comunităţilor locale”! Investigaţiile pot fi preluate de detectivii particulari, DPIR-ul de Jandarmerie. Cu ce mai rămîne POLIŢIA? Cu sindicatul! În acest timp, pompierii militari sunt solicitaţi la TOATE kăkaturile, de la spălat roţile utilajelor grele care intră pe drumurile publice, la coborît pisici din pomi şi forţat uşi de apartamente unde cîte un bătrîn a uitat să mai respire de cîte o săptămînă. Nu vorbesc despre incendii şi situaţii de urgenţă! În logica miliţienilor de la CNP, statul ar trebui să desfiinţeze şi armata naţională, SRI-ul, SIE, ca să nu mai vorbesc de Parlament sau Guvern şi Preşedinţie!!!
Nu am să reiau teoria cu desfiinţarea Prefecturilor, dar am să reamintesc soluţia pentru ca PROFESIONIŞTII să scape de sub tutala unui minister abulic, care oricum nu apreciază munca MILITARILOR preferînd să acorde finanţări în funcţie de mărimea gurii!
Despre înfiinţarea, la nivelul Guvernului României, a unui Minister al Situaţiilor de Urgenţă, sau a unei Agenţii specializate, vorbesc "mai apăsat" din anul 2006, atunci cînd, mai bine de o lună de zile, împreună cu actualul Comandant al Jandarmeriei Române, excelentul profesionist General Dr. Olimpiodor ANTONESCU, am bătut Dunărea pe toată lungimea sa de 1050 de km de sector românesc, răvăşit, înecat, distrus de diluviul fără precedent. Vorbeam cu distinsul profesor în uniformă, într-o noapte, stînd pe un dig din saci cu nisip construit chiar pe mijlocul şoselei la Mănăstirea, sau Spanţov, în judeţul Călăraşi, ce bine ar fi dacă în România ar exista o FEMA care să preia comanda întregii structuri de intervenţie în caz de situaţii de urgenţă, cu intervenţii, cazări, hrăniri etc, post-urgenţă, cu remedierea pagubelor şi eliberarea terenului, dar, mai ales în materie de PREVENIRE, asta însemnînd gestionarea tipurilor de situaţii de urgenţă, materiale, fonduri, oameni, lucrări etc. Discuţia noastră se desfăşura pe fundalul unei ploi mărunte, în hîrşîitul ritmic al lopeţilor militarilor ajutaţi de farurile unui camion al jandarmeriei.
După acel moment, am încercat să-mi exprim punctul de vedere în faţa unor oameni politici la care aveam acces. Unii, parlamentari de Caraş-Severin, alţii, nu. Unii mă priveau ca pe o ciudăţenie care le vorbea de o "prostie" care nu figura pe agenda personală de parlamentar. Alţii, mă băteau prieteneşte pe umăr şi spuneau: "da, da"... Întreb, din nou: CARE SÎNT PRIORITĂŢILE OAMENILOR POLITICI PE CARE ÎI TRIMITEM ÎN PARLAMENT? SITUAŢIILE DE URGENŢĂ NU FIGUREAZĂ PRINTRE ACESTEA? UN MINISTER AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ, SAU O AGENŢIE NU AR DA MAI MULTĂ COERENŢĂ GESTIONĂRII UNOR ASTFEL DE SITUAŢII? De zece ani România se confruntă cu inundaţii în aceleaşi zone. Deşi ştiu unde se revarsă apele, în fiecare an autorităţile sînt luate prin surprindere şi spun că natura este de vină. Potrivit estimărilor, în ultimiii 10 ani aproximativ 280 de persoane au murit din cauza inundaţiilor, iar pagubele oficiale înregistrate sînt de milioane de euro. Potrivit specialiştilor, cauzele inundaţiilor sînt aceleaşi în fiecare an: fenomenele de tip flash-flood (căderea unor cantităţi importante de precipitaţii, în intervale scurte de timp), depăşirea capacităţii de transport a podurilor şi podeţelor, defrişarea pădurilor, construirea de case în zonele inundabile şi neîntreţinerea corespunzătoare a cursurilor de apă.
În lista celor 229 de state şi teritorii care se situează la polii riscului de dezastre se află şi România, care prezintă un risc mediu, împreună cu Japonia, Germania, Rusia, Grecia, Canada, Elveţia, Belgia şi Olanda. Sărăcia şi infrastructura deficitară însă, sînt factori care cresc riscul de producere a dezastrelor naturale, şi implicit pe cel de mortalitate. Dar, România, împreună cu alte ţări precum Afganistan, Algeria şi Congo se numără printre ţările cu nivel de risc “foarte ridicat” în ceea ce priveşte expunerea la calamităţi naturale şi fenomene meteorologice extreme. Conform Indexului privind Riscul de Mortalitate, dezbătut în cadrul celei de-a doua sesiuni a Platformei Globale pentru Reducerea Dezastrelor, la Geneva, în 16 iunie 2009, ţara noastră se află pe lista ţărilor cu grad foarte ridicat de expunere la calamităţi naturale. Acest fapt a fost admis şi de directorul Administraţiei Naţionale de Meteorologie - Ion Sandu, care a afirmat că în România, fenomenele meteorologice extreme sînt din ce în ce mai frecvente. El a afirmat că „În sudul ţării, fenomenul de aridizare se accentuează de la un an la altul, iar ploile torenţiale sînt tot mai dese” adăugînd că tot sudul Europei e încadrat în clasa de risc „foarte ridicat” în privinţa expunerii la calamităţi şi fenomene meteo extreme. România are în prezent planuri şi strategii pentru refacerea luncilor inundabile ale rîurilor, ca soluţii pentru reducerea riscului de inundaţii, dar acestea rămîn pe hîrtie, potrivit organizaţiei World Wide Fund for Nature (WWF). De exemplu, în Planul de Management pentru fluviul Dunărea, România propune 473.000 hectare în lunca îndiguită a Dunării, dar termenul de realizare este incert. Cu toate acestea, inundaţiile reven frecvent în România şi ameninţă comunităţile de pe malurile Dunarii.
Potrivit specialiştilor, numărul persoanelor care vor fi afectate de dezastre naturale va creşte cu 50% pînă în 2015, ajungînd la 375 milioane de persoane, în condiţiile în care, oricum numărul lor s-a dublat în ultimii 30 de ani. Aproximativ 252 milioane de oameni sînt afectaţi în prezent de dezastrele naturale, excluzînd cutremurele, erupţiile vulcanice sau alte pericole care nu au legatură cu apa. În aceste situaţii, este de neînţeles de ce din nou DECIDENTUL POLITIC este cel care nu ia în seamă propunerilor specialiştilor. Un minister al situaţiilor de urgenţă, cu un corp de specialişti, care să coordoneze structurile ISU şi SMURD, separat de Ministerul de Interne, se impune cu fermitate acum şi în viitor. O spun chiar şi specialiştii structurilor PRIVATE de securitate, grupaţi în cadrul Asociaţiei Române a Specialiştilor în Securitat (ARSS).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu