FOAMEA DIN NOI

FOTO: SKYSTUDIO
Că are cauze "naturale", "evoluţioniste", este provocată pentru a re-modela faţa lumii, este o "pedală" pe care apasă speculanţii mondiali, sau e doar o panică primitivă, potenţialul de in-securitate al foametei globale este un subiect de discuţie în ultimul timp. Preţurile la alimente se apropie de “cota de alarmă”, pentru prima dată în ultimul secol, preţurile alimentelor cresc în loc să scadă, a avertizat preşedintele Băncii Mondiale. Preţul zahărului a atins, în 2010, maximul ultimilor 30 de ani, iar preţul grîului s-a dublat în intervalul iunie-decembrie. Preţul acestuia era, în decembrie, dublu faţă de cotaţiile din iunie! Indicele FAO pentru preţul alimentor, care reuneşte preţul grîului, porumbului, produselor lactate, zahărului şi al cărnii a ajuns, în luna decembrie 2010, la 214,7 puncte, în creştere cu 4,2% faţă de noiembrie. La apogeul crizei alimentare din urmă cu trei ani, în iunie 2008, valoarea maximă al acestui indice a fost de 213,5 puncte.

Foametea este parte componentă a unui cumul de crize şi este esenţială pentru "revoluţie". Efectele acesteia se anunţă dezastruoase asupra stabilităţii globale, aşa cum o cunoaştem astăzi. Directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn spunea: “Situaţia economiei mondiale este cumplită, există riscul tulburărilor sociale şi chiar al războiului”. A spus acestea, pe 23 martie 2009, la Geneva, conform Reuters, adăugînd: “dacă nu vor fi luate masuri suplimentare...” În următorii doi ani, “s-ar putea să apară o sumă de tulburări, cu căderea unor guverne şi societăţi aruncate în haos. Creşterea continuă a preţurilor produselor alimentare, cauzată şi de escaladarea preţurilor la materiile prime agricole, este una din cauzele tulburărilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord”, a apreciat preşedintele Băncii Mondiale. Un miliard de oameni suferă de foame, iar un alt miliard suferă din cauza obezităţii, scrie „The Telegraph". În viitor, situaţia se va înrăutăţi pentru că populaţia va creşte, iar terenurile agricole se vor împuţina din cauza încălzirii globale, sînt de părere specialiştii. La nivel mondial, există trei cauze majore ale crizei alimentare: culturile de biodiesel şi bioetanol, care revendică o parte din potenţialul agricol, cererea în creştere de produse din carne – care necesită suprafeţe mai mari pentru aceeaşi cantitate de calorii, şi calamităţile naturale, care anul trecut, i-au lovit pe aproape toţi marii producători agricoli. În acest context, valoarea importurilor de alimente ar putea atinge un nou maxim. Anul trecut, aceasta a depăşit pentru a doua oară în istorie valoare de 1.000 de miliarde de dolari. Importurile din Egipt, de fructe şi de legume, ale Uniunii Europene, în ultimii zece ani, au crescut de la 247.512 de tone la 481.439 de tone. Egiptul a devenit al treilea cel mai mare furnizor de legume pentru UE, după Maroc şi Israel. În China, preţul alimentelor a crescut cu 5%, alimentat, în principal, de deprecierea dolarului. Producătorii au cerut preţuri mai mari în dolari, în momentul în care au constatat că Rezerva Federală tipăreşte bani. Însă yuanul are un curs aproape fix faţă de dolar, ceea ce înseamnă că şocul s-a transmis integral consumatorilor chinezi. Cel mai mare şoc l-a produs scumpirea soiei, aliment de bază în dieta chineză şi care, în plus, influenţează preţul uleiului de gătit. Soia reprezintă principalul export american către China, de 9 miliarde de dolari anual. Preţul uleiului a crescut cu 23-27% în 2010, deşi guvernul impune restricţii la cumpărare pentru a împiedica populaţia „să facă stocuri”. De asemenea, producătorii încearcă să evite scumpirile de teama amenzilor guvernamentale, lucru care duce la penurie şi încăierări. În India, scumpirea medie a alimentelor a fost de 17-18% în luna ianuarie faţă de acum un an, iar preţul legumelor – în special al cepei, unul dintre principalele produse alimentare locale – a crescut cu 70%. În doar o săptămână, preţul legumelor a crescut cu 4%, evoluţie pentru care guvernul local a dat vina pe „speculatori” şi a anunţat măsuri de control al preţurilor.

Conform unui raport dat publicităţii în urmă cu câteva săptămîni, acţiunea conjugată a impactului creşterii temperaturilor asupra producţiei agricole şi creşterea populaţiei planetei, care va atinge conform estimărilor 7,8 miliarde de indivizi pînă în 2020 (cu peste 900 de milioane mai mulţi ca în prezent), poate avea ca rezultat penurii agricole în cazul a trei din cele patru culturi agricole de bază. Potrivit statisticilor BM, în ultimele şase luni, 44 de milioane de oameni au fost aruncaţi sub pragul sărăciei extreme, care este de 1,25 dolari cheltuieli /persoană/zi. Niciun cuvînt despre faptul că, în acest moment, peste 50% din cerealele comercializate în întreaga lume sînt folosite pentru hrana animalelor sau biocombustibili! Statele Unite produc cereale ce ar putea hrăni 2 miliarde de oameni. Cam tot atît se scoate şi din pământurile Braziliei, Chinei sau ale Australiei. Potrivit unor observatori, sîntem martorii tăcuţi ai unui nou tip de colonialism. Cei bogaţi cumpără mari proprietăţi agricole de la cei săraci. Unele proprietăţi pentru a cultiva hrana popoarelor lor, altele pentru a produce bio-compustibil. Libia are deja 250 de mii de hectare de teren agricol din Ukraina. China a început să exploreze oferte de terenuri în Asia de Sud şi Africa. Qatar-ul are planuri să închirieze 40 de mii de hectare de teren agricol de-a lungul coastei Keniei pentru fructe şi legume, dar, potrivit unor informaţii pe care le am din cadrul Ministerului Agriculturii, qatarezii ar fi foarte interesaţi să investească şi în agricultura din România! Foametea a fost asociată tradiţional cu recoltele proaste din perioadele de secetă, inundaţii, epidemii, lipsă de provizii şi cu războiul civil sau între state. Astazi este clar că foametea este strîns corelată ŞI cu condiţiile economice şi politice dintr-o anumită zonă. O proastă gestionare a resurselor agricole! Sau o lipsă a politicilor în acest domeniu!

Japonezii cred că România e prima între ţările europene care riscă o criză alimentară, din cauza creşterii preţurilor. România este pe locul 12 mondial şi prima în Europa după riscul de înfometare a populaţiei. Oficiul european de statistică a anunţat că România este ţara europeană, în care oamenii dau cea mai mare parte din salarii pe alimente. Deoarece cîştigă puţin, românii dau 40% din venituri pe mîncare, în vreme ce europenii din Vest alocă doar 15 procente. Cele mai scumpe produse alimentare sînt cele din coşul zilnic al românilor. Astfel, ouăle, laptele şi brînzeturile se vînd la preţuri apropiate de cele europene, în condiţiile în care salariul mediu în România este de cinci ori mai mic. Potrivit estimărilor sumbre ale Fondului Monetar Internaţional, românii vor ajunge la nivelul de trai din 2008, cînd Produsul Intern Brut pe cap de locuitor era 9.500 de dolari, abia în 2013! Din 2008, PIB-ul a scăzut dramatic, de la 9.500 de dolari la 7.500 de dolari în 2009 şi la 7.390 de dolari în 2010. Departe de a reprezenta un pericol imediat, foametea poate deveni o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale şi poate fi încadrată la "riscuri asimetrice". Poate de aceea, la 23 iulie 2010, Consiliul Judeţean Braşov a votat alocarea sumei de 5,5 miliarde de lei (vechi) pentru tipărirea, la Imprimeria Naţională, a 4,5 milioane de cartele de raţionalizare a hranei. Lista produselor alimentare care urmează a fi livrate pe cartelă arată astfel: 1) pîine - 380 de grame pe zi, de persoană; 2) carne - 532 de grame pe săptămînă, de persoană; 3) preparate din carne - 210 grame pe săptămînă, de persoană; 4) lapte - 185 de mililitri pe zi, de persoană; 5) ulei comestibil - 231 de mililitri pe săptămînă, de persoană; 6) zahăr - 231 de grame pe săptămînă, de persoană; 7) cartofi - 1.100 de grame pe săptămînă, de persoană. Lista cuprinde şi alte produse alimentare, ca brînză, orez, paste făinoase, legume, conserve, precum şi obiecte de îmbrăcăminte şi de încălţăminte etc.