SPER

Politica româneasă e neschimbată din vremea lui Caragiale! Apropo, azi e 1 februarie, ziua "Maestrului Naţional" (născut în 1852), despre care nu văd că îşi aminteşte careva. Deşi, la fel ca Eminescu, genialul Caragiale e mereu viu, actual, ba chiar depăşit de realitatea cotidiană! Uneori! Să revin, însă, la oile mele!

Încerc sentimente confuze. La Bruxelles, Ziarul Adevărul şi-a inaugurat UN BIROU DE CORESPONDENŢĂ, cu 4 oameni, între care am remarcat-o pe reşiţeanca Bianca Toma, fosta mea colegă de la Terra Sat! Bravo, sincer, a avut o carieră strălucită! "Adevărul" pregăteşte alte două birouri: la Washington şi la Beijing, adică exact în cei 3 mari poli de putere care vor conta în viitor! Asta înseamnă că "Adevărul", spre deosebire de Guvernul Boc, ARE o strategie! Mă gîndesc, cu amărăciune, că Radio România aplica o astfel de strategie pe vremea mult-hulitului PDG, Dragoş Şeuleanu! De atunci, punctele noastre de corespondenţă externă au rămas nemişcate. Nu ne-am extins la Bruxelles, cum era firesc, nu ne-am dezvoltat în Spania sau Italia, acolo unde există alte două mici Românii, nici măcar la Chişinău nu am făcut mare brînză! Ce să mai vorbesc de o strategie faţă de românii din jurul graniţelor, din Ungaria, din Voivodina şi Valea Timocului, din Bulgaria, din Ukraina, sau de corespondenţi la Odessa - unde se află singura biserică românească, cu slujbe în limba română, din spaţiul Ukrainean!!!-, şi Istambul, Turcia devenind o mare putere PIVOT în regiune! În aceste condiţii, nu mă mir că Radio România a trimis un corespondent în Egipt abia acum, după Antene, Realitatea şi TVR! Carmen Gavrilă va spăla, însă, "ruşinea" lipsei de reacţie. De fapt, şi pe plan intern reacţia la evenimente cam lipseşte, viteza fiind de... 7 zile, în medie! Viteză de reacţie există doar în ceea ce priveşte aranjarea de posturi călduţe, în care principala grijă NU este PERFORMANŢA jurnalistică ci doar CLĂBUCEALA PUTERII, oricare ar fi ea! Cazul Radio Reşiţa e de manual, un experiment demn de băgat în seamă, despre cum se construieşte un imperiu, în linişte, departe de ochii băgăreţi ai unora, la umbra intereselor comune şi ai puternicilor zilei! Problema e că AFACEREA nu e privată, cum zicea cineva...

Dacă la acest peisaj mai adaug şi infantilismul, anacronismul şi defazajul politic românesc, reţeta pentru balamuc e asigurată! Aşa stînd lucrurile, e normal ca media naţională să ignore anunţul făcut de Sorin Frunzăverde sîmbătă, la Reşiţa: "probabil voi candida la şefia PDL"! Doar Elena Udrea s-a obosit să îngaime o "amabilitate" la adresa liderului care a băgat pe gîtul PD doctrina populară şi, renunţînd la scaunul de lider, l-a făcut pe Boc preşedinte! Asta e o chestie care nu i-o pot uita sau ierta! Îmi amintesc că şi atunci, ca şi acum, liderul democrat şi-a anunţat candidatura la sfîrşit de săptămînă, cînd mass-media naţională e cu nasul mai mult prin cluburi decît pe tarlaua politică pestilenţială. Aşa stînd lucrurile, Frunzăverde şi-a negociat "cedarea" în favoarea lui Boc. De data asta, Sorin Frunzăverde propune şi schimbarea denumirii partidului, în Partidul Popular, şi a siglei, în inimă. Ideea e bună. Întreaga ură naţională se va revărsa pe PDL şi trandafirul portocaliu. Schimbînd "blana", democraţii vor avea şansa de a nu fi striviţi de tot de alegători şi în 4 ani vor putea re-construi partidul. Sigur, asta dacă Frunzăverde NU se răzgîndeşte din nou! Acum, pare soluţia potrivită (nu am să spun nimic despre competenţe, charismă, statură intelectuală - şi nu numai! - incomparabile cu cele ale lui Boc, Blaga, Videanu sau Baconschi!) şi ar putea avea susţinerea necesară. Dacă, însă, se va răzgîndi din nou, Frunzăverde va fi marginalizat definitiv de partidul pe care l-a fondat şi căruia i-a rămas fidel! Sper ca acest episod să nu mai fie o schiţă de Caragiale! Sper!