AUTORITATEA DE SECURITATE PRIVATA

De aproximativ două săptămîni, specialişti incontestabili în problemele securităţii private, dezbat şi analizează oportunitatea înfiinţării unei structuri de reglementare a securităţii private în România. Asta pentru ca această industrie, RESPECTABILĂ, să scape de etichetele neserioase şi rău-voitoare, lipite cu interes, care macină credibilitatea şi... finanţele! Asociaţia Română a Specialiştilor in Securitate, Federaţia Serviciilor de Securitate (A.R.T.S., A.R.I.S. şi P.S.S.), Asociaţia Profesională a Companiilor de Securitate, Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România, Asociaţia Română a Băncilor, precum şi ofiţerii din cadrul I.G.P.R. - D.O.P. s-au întîlnit la Bucureşti pentru acest demers, iniţiat de excelentul consultant în materie, ADRIAN BACIU, preşedinte al APCS. La iniţiativa sa se schiţează un proiect de lege care, la articolul 1 sună cam aşa: Autoritatea pentru Securitate Privată, denumită în continuare ASP, este organismul naţional de licenţiere, reglementare şi control a activităţilor de securitate privată prevăzute în prezenta lege. (2) ASP este instituţie publică, cu personalitate juridică, buget propriu, condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, aflată în coordonarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, finanţată de la bugetul de stat şi din venituri proprii. (3) ASP este organismul tehnic specializat al Ministerului Administraţiei şi Internelor desemnat să asigure licenţierea, atestarea, controlul, elaborarea normelor şi standardelor, armonizarea legislaţiei şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale în domeniul securităţii private. (4) In cadrul ASP funcţionează şi Comisia de Deontologie Profesionala şi Cazier Profesional. (5) Personalul ASP este compus din cadre detaşate de la instituţiile cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, alte instituţii guvernamentale şi persoane anume desemnate din cadrul asociaţiilor profesionale şi patronale din industria de securitate privată, numite prin Ordin al MAI.
(6) Înfiinţarea, structura, funcţionarea şi atribuţiile ASP se stabilesc prin Hotărîre de Guvern.

Îl respect extrem de mult pe Adrian Baciu pentru calităţile sale profesionale şi umane. Dar, de data aceasta PERSONAL (şi nu în numele ARSS!) NU pot să fiu de acord cu Excelenţa Sa! De ce? În primul rînd, ETIMOLOGIC! Nu pot să admit că industria de securitate PRIVATĂ să fie condusă de un SECRETAR DE STAT! În al doile rînd, MORAL: în lipsa reglementărilor, a normelor de funcţionare, în ciuda unei legi (333) imperfecte şi retrograde, industria de securitate privată din România a avut cîştig de cauză în faţa POLIŢIEI saua gardienilor publici, tocmai prin profesionalism şi moralitate - e drept, contractuale! - ! De aceea, cel puţin în acest moment, lipirea etichetei MAI de industria de securitate privată ne poate atrage pe toţi în caruselul degringoladei în care se află, acum, ministerul! În al treilea rînd, ar fi PRIVITUL SPRE VIITOR: dacă industria de securitate privată îşi doreşte să evolueze, găsesc de bun augur o discuţie - chiar negocieri - pentru modificarea Legii 333 în sensul clarificării anumitor termeni, a eliminării poliţiei din procesul de avizare continuă - planuri de pază etc - , din clarificarea relaţiei cu SRI pe palierul investigaţiilor private şi intelligence, controlul muncii la negru, plata impozitelor către stat, concurenţa neloială şi activităţile ilegale de gardă de corp etc! Crede cineva, familiarizat cît de cît cu subiectul, că Ministerul de Interne va permite industriei de securitate privată "să zburde", sau o va utiliza ca o sinecură pentru cadrele cu probleme în sistemul securităţii de stat!

Repet, PERSONAL, mă îndoiesc că MOMENTUL ALES este unul fast pentru industrie, una care a început să ofere servicii complexe de pază şi protecţie şi în care sînt angrenaţi peste 100.000 de angajaţi. Activitatea acestora este reglementată de Legea 333 din 2003. Acest act normativ a suferit mai multe modificări anul trecut. Potrivit datelor Direcţiei de Ordine Publică a Inspectoratului General al Poliţiei, societăţile private de pază şi protecţie se împart în mai multe categorii. Potrivit IGP sînt înregistrate oficial 1.751 de societăţi private specializate în sisteme de alarmare. Pentru pază şi protecţie au avizul Poliţiei Române alte 1.293 de companii private. Potrivit datelor Asociaţiei Profesionale a Companiilor de Securitate (APCS), în Europa există aproape 10.000 de societăţi de securitate privată. Ele numără peste 600.000 de angajaţi. Aceeaşi asociaţie estimează că în România sînt încadraţi în domeniul pazei şi protecţiei private peste 100.000 de agenţi.

Partea bună a proiectului de modificare legislativă, iniţiat de Adi Baciu, este că acesta prevede consolidarea financiară a companiilor de securitate, cu un capital social de pornire de 100.000 de euro, atestarea profesională a agenţilor, eliminarea posibilităţii muncii la negru - la această oră, tariful minim pe agent pe oră pe obiectiv este de 6,50 lei, sub acest preţ este clar că firma nu-şi plăteşte obligaţiile fiscale la statul Român, însă există o sumedenie de instituţii, de stat chiar, care forţează mult în jos această limită (poliţia locală, de exemplu, încasează ceva mai puţin de... 3 lei!). Potrivit statisticilor Patronatului Serviciilor de Securitate (PSS), în 2006, piaţa românească de profil înregistra o cifră de afaceri de peste 1,4 miliarde RON, în creştere anuală cu 34%. Astăzi, numarul societăţilor de pază şi securitate depăşeşte cota 1.000. Dintre acestea, doar 30% au volum mare de lucru, restul de 70% beneficiind de un număr redus de obiective de pază. Numărul angajaţilor de pază în companiile româneşti de profil variază de la 2 la 3.000 de oameni! Salariul minim într-o astfel de companie, în România, este de 0,98 euro pe oră, în timp ce afară ajunge şi la 12 euro pentru acelaşi timp de lucru, în acest sector de activitate, raportul dintre angajări şi plecări este de 45% anual. O altă statistică a PSS arată că, în România, forţele de securitate privată distribuie un om la 235 de cetăţeni! Extrem de puţin! Externalizarea anumitor servicii (paza anumitor obiective, de exemplu) este dovada cea mai elocventă că statul se retrage din zonele care sînt „aspiratoare" de resurse. Firmele de securitate din Germania au stabilit un tarif minim de 6-8 euro pe oră, cu o grafică de creştere pentru următorii trei ani. Tarife similare sînt şi în celelalte ţări ale Uniunii Europene! Un tarif mai mic înseamnă şi servicii pe măsură, adică de proastă calitate!

După cum se regăseşte şi în proiectul de restructurare a Ministerului de Interne, înaintat de Grupul pentru Securitate şi Democraţie (GSD), extinderea industriei private de securitate este o soluţie de salvare pentru poliţiştii sau jandarmii disponibilizaţi din unităţile Minisiterului Administraţiei şi Internelor. Adrian Baciu susţine, pentru ziarul ADEVĂRUL, că "firmele de pază ar putea fi interesate direct de oameni care au lucrat în Jandarmerie. El consideră că acest tip de personal este deja instruit şi nu mai necesită licenţiere specială. Cu atît mai mult cei care provin din Jandarmerie au şi deprinderi legate de anumite misiuni. Potrivit lui Baciu, statul ar putea încuraja încadrarea jandarmilor sau a poliţiştilor disponibilizaţi în urma restructurărilor dacă ar acorda şi anumite facilităţi fiscale companiilor din domeniul securităţii private".

Într-o lume ce pare a fi a INSECURITĂŢII DOBÎNDITE, securitatea este un drept fundamental al fiinţei umane. Ea reprezintă o stare în care pericolele şi condiţiile care ar putea provoca daune fizice, psihice sau materiale sînt controlate într-o manieră care permite apărarea sănătăţii şi bunăstării indivizilor şi ale comunităţii umane. În concluzie, securitatea individului presupune controlul adecvat al pericolelor, nu absenţa lor totală, ea antrenînd cu sine o senzaţie de bunăstare, de linişte şi fără teama zilei de mîine. Pe lîngă cele cîteva firme serioase de pază şi protecţie există sute de societăţi încropite la repezeală. Oamenii lor pot avea, cu indulgenţă, statutul de paznici. Îmbrăcaţi cu nişte uniforme amărîte, au cel mult un spray la capitolul „dotări". Sînt mai ales în parcuri sau prin parcări. Înspiră mai mult milă decît siguranţă şi protecţie. Cei mai mulţi fac zilnic naveta pentru cîteva sute de lei pe lună. Sînt şi muncitori disponibilizaţi de pe la fabricile închise, dar şi pensionari. Noua lege ar putea să protejeze angajaţii, să le asigure un alt statut şi condiţii mai bune de muncă, dar să asigure şi o triere corespunzătoare a personalului!

Securitatea internă a devenit domeniul în care industria privată de securitate şi-a identificat nişa de oportunitate. Securitatea infrastructurii critice, a comunităţilor sau a indivizilor şi nu numai, ţine cu precădere de CSP. La acestă oră, în România există o reţinere în legătură cu Companiile Private de Securitate. Dacă privim în ansamblul ei, însă, constatăm că aceasta este prezentă în toate industriile unui stat modern prin: servicii de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor, a transporturilor, gardă personală, proiectare şi instalare de sisteme de securitate, supraveghere şi alarmare, servicii de dispecerat, monitorizare şi intervenţie, detectivi particulari, învăţămînt, cercetare şi audit, training tehnic şi operaţional. Această industrie se guvernează după legi statale şi se autoguvernează după standarde, regulamente interne, proceduri operaţionale. Aria de cuprindere şi de intersecţie a activităţii sale cu alte industrii ale statului este atît pe verticală, cît şi pe orizontală, furnizînd ea însăşi producţie şi servicii protejînd, deja, obiective strategice, inclusiv prin informaţii de nivel C4!, însă cu deosebită reţinere în România, prin lipsa unui program guvernamental clar de externalizare a serviciilor militare, în ciuda dificultăţilor economice evidente. Legea de Organizare şi Funcţionare a Serviciilor de Securitate Privată va fi gata pînă la jumătatea lunii septembrie, iar pînă spre finalul anului ar putea intra în vigoare, dacă va trece de toţi factorii de decizie.