"NU MI-E FRICĂ DE CRIZĂ"

Preşedintele Traian Băsescu a convocat ieri o reuniune cu primul ministru şi guvernatorul Băncii Naţionale. Cică, presa s-ar fi grăbit să o numească "de criză", în "realitate" ea fiind una "obişnuită". Boc-ul, care vizita o şosea din... Arad (din nou Arad!!!), a venit într-un suflet la Cotroceni, că era o reuniune obişnuită! Evident, astăzi pleacă 7 zile în China! De "criză", sau "obişnuită", ce m-a deranjat pe mine a fost suprautilizarea ŞI ieri, a cuvîntului "criză", devenit un clişeu, un abuz de vorbire! Responsabilii de un atare fiasco intelectual şi lingvistic sînt, în primul rînd, colegii mei de la canalele de ştiri, dar şi invitaţii lor, "specialişti în orice domeniu", care folosesc fără discernămînt şi în contexte prea largi cuvîntul CRIZĂ!

Imbecil folosit, sau nu, cuvîntul CRIZĂ rămîne unul dintre cel mai utilizat, iar înţelesurile sale sînt multiple. Originea sa este în greaca antică. Pe vremea lui Platon, verbul KRINEIN avea înţelesul de "a judeca" sau "a decide", însă esenţialul etimologiei cuvîntului rezidă în noţiunea de DECIZIE. Fără necesitatea luării unei decizii şi, prin urmare, fără o judecată prealabilă, CRIZA NU EXISTĂ!

Sigur, CRIZA are mai multe definiţii iar actul gestionării acesteia se numeşte MANAGEMENTUL CRIZEI. Nu am să cad în damblaua didactică - deşi îmi vine uneori, uitîndu-mă la tv! - însă, am să reproduc o definiţie a crizei, atribuită lui Charles Hernu, fost ministru francez al apărării - acuzat că ar fi fost agent KGB! - între 1981 şi 1985, în perioada preşedinţiei lui Francois Mitterrand, de către autoarea Alexandra Schwartzbrod în cartea sa "Un preşedinte care nu iubeşte războiul" (Ed. Plon, 1995, pag.34): "Criza este acea formă de înfruntare neconcretizată, destinată a cîntări greu în balanţa decizională a celuilalt, pentru a-l constrînge să renunţe la interesele sale legitime şi a obţine de la el concesii care nu corespund mizei, pentru a evita riscul războiului total"! Am ales această definiţie pentru că, în opinia mea, ea poate reprezenta TOATE formele de manifestare de astăzi: revoltele sociale, nervozitatea de pe burse, creşterea francului, apropierea sfîrşitului politicii, aşa cum o cunoaştem astăzi. Definiţia transcrisă reflectă cîteva puncte interesante: existenţa unor decizii mportante de luat fără a avea acces la ansamblul informaţiilor, cu timp limitat şi tensiune ridicată; aspectul relativ şi niciodată absolut al crizei; perceperea crizei ca un ansamblu de ameninţări, pericole, riscuri şi vulnerabilităţi; ruptura cu un status quo şi amînarea stării de echilibru; şi posibilitatea confruntării militare! Dacă CRIZA reprezintă un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat, ea este, deci, UN FENOMEN ACUT şi nu cronic, cu o dinamică de hotărîri anormale şi extraordinare!

Indiferent cărui domeniu aplici această definiţie, că-i vorba de economie, de învăţămînt, sănătate, cultură sau mediu politic, CRIZA ESTE PURTĂTOARE DE RISCURI PENTRU SECURITATEA NAŢIONALĂ, sau internaţională (panica de pe burse!). Ca să mai rămîn, două rînduri, didactic, mai trebuie să spun că o criză-tip are 4 faze bine definite: PRECRIZA (degradarea treptată a echilibrului, o perioadă de tensiune anormală care poate duce la RUPTURĂ şi poate spulbera totul, inclusiv bunele intenţii! Ruptura se poate manifesta sub trei aspecte: o acţiune ostilă - în forţă -, un eveniment destabilizator şi o modificare a mediului), ESCALADAREA (echilibrul devine grav compromis), DESTINDEREA (intensitatea conflictului descreşte sensibil) şi IMPACTUL (urma lăsată de criză, repercursiunile şi consecinţele). Citite în această cheie, evenimentele care se succed cu repeziciune în ultimele săptămîni ar putea căpăta, pe micile ecrane - şi, deci în conştiinţa publică - noi chipuri!

Pe de altă parte, ideograma chineză ce reprezintă noţiunea de CRIZĂ pune accentul pe două idei: PERICOLUL şi OPORTUNITATEA. Primul, pentru a fi evitat, al doilea, pentru a fi folosit! Aşa se explică ştirea de ieri cu pariorul care a cîştigat 8,5 miliarde de dolari! Există indivizi, care se agită mai puţin la televizor, dar care ştiu că o CRIZĂ, alături de negociere şi război, REPREZINTĂ UN MECANISM UTIL PENTRU EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL. Deşi este un instrument greu de mînuit - din cauza caracterului său tumultos - ea se dovedeşte un puternic "transformer" în raporturile dintre state şi un mijloc de recalibrare a sistemului internaţional. Deci, e departe de a fi inutilă!