ALEGERILE CU MILIŢIENI ŞI FĂRĂ POMPIERI

Procesul electoral în judeţul Caraş-Severin a fost perturbat din cauza unei furtuni. Zeci de localităţi au rămas fără energie electrică, şi pînă la ora 9 doar în cinci circumscripţii electiorale s-a încheiat numărătoarea voturilor. Dar, nu despre euforia politico-administrativă vreau să scriu acum. Ci despre stereotipul mediatic: "Mii de lucrători ai Ministerului de Interne, poliţişti şi jandarmi...". Aţi observat? Despre pompieri NU  se pomeneşte niciodată! Nici VOCEA UNICĂ de la nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie, NU pomeneşte de ei (apropos, VOCEA UNICĂ e UN CONCEPT şi nu o funcţie, un rang sau o rangă miliţienească!, sau un oracol, la fel cum vocea unică se poate jura că nu a scris Scrisoarea a 3-a!). Nu se spune nimic despre pompieri pentru că ei NU FAC PARTE, de fapt, din Ministerul de Interne. Filosofia lor de A EXISTA este alta, aşa cum bine remarcă GRUPUL PENTRU SECURITATE ŞI DEMOCRAŢIE.

Grupul pentru Securitate şi DEmocraţie (GSD) rămîne preocupat de promovarea culturii de securitate şi a formării profesionale continue a jurnaliştilor specializaţi în situaţii excepţionale, şi consecvent în reformarea reală a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a înfiinţării unui Minister (sau agenţie naţională) pentru Situaţii Excepţionale. GSD consideră că simplificarea legislaţiei referitoare la situaţiile de urgenţă şi înfiinţarea unui Minister al Situaţiilor de Urgenţă (sau Excepţionale) ar introduce consecvenţa şi coerenţa în acţiunile de prevenire, intervenţie de salvare şi acţiuni post-dezastru. Preluarea conducerii operaţiunilor de management al situaţiilor de urgenţă de către comandantul ISU şi, de exemplu, rechiziţionarea utilajelor necesare efectuării acţiunilor de deszăpezire, sau inundaţii, alunecări de teren, cutremure etc, ar înlocui cu succes acţiunile neuniforme ale primarilor ale căror localităţi sînt lovite de dezastru la un moment dat. În astfel de situaţii, nu este "political corectness" să dai vina, de la nivel central, pe incompetenţa autorităţilor locale, care nu s-au preocupat suficient, care nu au verificat existenţa utilajelor prinse în planurile de intervenţie etc.

Pompierii, cu 93% din voturi, armata şi profesorii se află în topul încrederii românilor, potrivit "GfK Index Trust 2011". Fiecare dintre cei care au fost nevoiţi, măcar o dată, să sune la pompieri, cunoaşte acest sentiment, al încrederii care începe să renască dintr-o situaţie ce părea fără ieşire. Românii au încredere în pompier pentru că e aproape singura categorie profesională care nu dezamăgeşte, atunci cînd oamenii se află în necaz, fie că e vorba de o pisică rămasă în vreun copac, sau de un copil ce trebuie scos din flăcări. Salvează bunuri şi vieţi şi chiar le riscă pe ale lor, pentru asta, fără să pună în balanţă cîştigul material, de mizerie, din ultimele luni!

Deocamdată, Ministrul de Interne coordonează şi răspunde de întreaga activitate, deci tot personalul şi mijloacele folosite se subordonează şi ministerului. Filozofic vorbind, Ministerul de Interne (ca şi Ministerul Apărării) este un minister de forţă care are ca principal obiectiv managementul violenţei în interiorul ţării. Salvatorii din cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă au ca principală misiune SALVAREA VIEŢILOR ŞI BUNURILOR MATERIALE ale concetăţenilor lor. Cele două concepte sînt contondente, deci, nu pot face casă bună. Despărţindu-le, în două ministere separate, Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă ar avea ca SINGURĂ MISIUNE salvarea vieţii şi bunurilor, iar ca mijloace, posibilitatea instruirii tinerilor care, conform legii, nu mai sînt obligaţi să efectueze stagiul militar obligatoriu, pentru intervenţia în situaţii de urgenţă - şi mobilizarea acestora în situaţii limită! - , posibilitatea achiziţionării de echipament (preşedintele Traian Băsescu, recunoştea, în discursul său din 13 februarie 2012 că "în acest moment, România NU este pregătită să facă faţă unor astfel de situaţii"), coordonarea comună a Salvamontului şi Salvamarilor etc.

Deocamdată, situaţiile de urgenţă sînt gestionate în baza Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă (SNMSU), care ar putea constitui cadrul legislativ de înfiinţare al unui Minister al Situaţiilor de Urgenţă (sau Agenţie!). Aş mai vrea să scriu două propoziţii despre hărţile de risc şi despre eforturile supra-omeneşti a angajaţilor de la ISU - cu salarii diminuate cu 25%, bani de lumînări şi prosoape pentru Guvernul Boc! -! Dacă Îmbunătăţirile Funciare, despre care scriam şi cu alte ocazii, se încadrează în măsurile pro-active care ar trebui să se ia zi de zi pentru prevenirea şi împiedicarea apariţiei inundaţiilor, hărţile de risc şi un minister al situaţiilor de urgenţă sînt măsurile reactive care se impun, şi care sînt singurele vizibile în situaţii limită! Hărţile alea de risc, care există în fiecare judeţ la nivelul Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă, ar tebui consultate şi respectate de autorităţile civile şi politice ale românilor! Pentru că, şi aici, ca şi în cazul serviciilor de informaţii - de exemplu - profesioniştii în uniformă îşi fac treaba, dar efectul este dat de calitatea deciziei politice pentru că DECIDENTUL POLITIC este cel care spune dacă munca ta este în zadar sau nu! De kkt treabă!