MOLDOVO, TE APĂRĂ MIŞÎN!

Încerc de ceva vreme să revin la obiceiurile bune dobîndite în şcoală: să scriu un text analitic, curat, ţintit, fără devieri de subiect, paranteze şi, mai ales, cu un limbaj care să califice eventual, observaţiile mele, în categoria celor de luat în seamă. Din păcate, emoţiile sînt mult mai puternice decît luciditatea şi, de fiecare dată, deviez sau de la subiect, sau de la limbaj, sau de la ambele. Scuza cea mai bună pe care mi-am găsit-o ar fi legată de faptul că atorită muncii mele sînt mereu pe stradă, în contact cu personajele despre care scriu, cu oficialii, cu simplii cetăţeni care sînt făcuţi din carne, sînge şi emoţii. DE aceea textele mele sînt pline de emoţiile preluate, în parte, şi de la „partenerii de trafic”, ca să mă exprim mai pe ocolite. Dacă aş vieţui într-un mediu salubru, academic, poate, fără contacte directe cu împricinaţii, doar prin intermediul, septic, al televizorului sau monitorului de computer, cu siguranţă, textele plasate pe acest blog ar fi accesibile unui public mai larg şi mai...elevat! Asta e, îmi asum condiţia de analist de gang!

După Stepaniuc, Ţurcanu, Lupu şi Dodon, venerabilul Vadim Mişîn l-.a părăsit pe bătrînul Cioroi Vladimir Nicolaevici şi şi-a tras partid. Rusofon, pe faţă, de data asta, pentru că bătrînul Vadim e de modă veche şi habar nu are că războiul rece s-a încheiat. „Partidul Forţelor de Stînga. Renaşterea", aşa cum se numeşte noua formaţiune politică, de parcă e seria a doua a filmului "Alien VS Predator", îi va avea printre fondatori şi pe deputaţii fost-comunişti Tatiana Botnariuc şi Oleg Babenco, şi, după cum se zvoneşte pe malul Bîcului, bani de la ... Ilan Shor!  "Vom face un partid care va avea încredere şi în Transnistria, Rusia, dar şi în Moldova", spunea Mişîn într-o emisiune la PublikaTV. Sincer, la fel ca Tkaciuk Mark, sînt surprins de această mişcare pentru că îl credeam pe Mişîn lipit de Voronin pe viaţă, ca marca de scrisoare. Dacă această mutare s-a petrecut, însă, probabil, pe Voronin îl vor apuca tramurăturile sfîrşitului politic. La Chişinău, KGB-işti bătrîni sau mai tineri – cu rezultate bune în „munca anti-românească” -, fie că lansează un nou proiect Moldova, sau ciocnesc un pahar cu Barroso, nu-şi uită misiunea nici o secundă. Şcoala KGB, şcoală serioasă! Oameni serioşi, instruiţi, devotaţi!

Mişîn îşi face partid să-i apere pe rusofoni şi să apere "statalitatea" Republicii Moldova.  Şi a făcut-o, chiar în vîrful picioarelor! Pe de altă parte, există şi elemente extrem de vocale, care spun că Romania „s-a epuizat ca sens” şi a venit timpul divizării internaţionale după criteriul naţional. Vă sună cunoscut? Este refrenul pe care îl auzim din 1990, cîntat cu percuţie pe carîmbul cizmei de o anumită etnie. „Popoarele, care se află în componenţa României, trebuie să se autodetermine singure – în care anume state ele doresc să-şi realizeze viitorul, scrie excelenta Agenţie KARADENIZ-PRESS, citîndu-l, în mai 2011, pe liderul Mihail Garbuz (un apropiat de Vasile Stati, Stepaniuc, chiar Mihail Formuzal, găgăuzul "consiliat" de specialişti maghiari trimişi de "europeanul" Kalman Miszei!) „Patrioţii Moldovei”, a lansat, cu o zi înainte ca Traian Băsescu să vorbească de "regionalizare" anul trecut, un apel către comunitatea mondială, solicitînd “inapoierea Patriei-mamă – Moldova a tuturor teritoriilor istorice ale statului moldovenesc, aflate în componenţa României”. „Partidul ‘Patrioţii Moldovei’, care întruneşte ideologic patrioţii Moldovei de pe amblel maluri ale Prutului, în mod conştient îşi asumă iniţiativa şi anunţă iniţierea procesului între naţiuni de retragere unilaterală a tuturor semnăturilor şi angajamentelor, asumate de autorităţile Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România”, spunea atunci, Mihail Garbuz. El a explicat că este vorba despre retragerea semnăturilor din 1859 de pe documentul de unire a celor două principate, Molodva şi Valahia, scrie Newsmoldova. „Iniţiînd procesul retragerii Moldovei din cadrul acestor acorduri, poporul moldovenesc, în acest mod anunţă începutul procesului "de destrămare" a statului România, care a încălcat angajamentele acordului şi n-a îndreptăţit speranţele şi aspiraţiile poporului Moldovei”, a explicat Garbuz.

Republica Moldova, stat aflat încă în sfera de influenţă, mentală cel puţin, a Federaţiei Ruse, se regăseşte pe harta geopolitică europeană ca punte de legătură între Carpaţi şi Marea Neagră, în spaţiul vital de securitate al Federaţiei Ruse. După dizolvarea Uniunii Sovietice, la sfîrşitul secolului trecut, puterile străine s-au stabilit în zonă pentru a se folosi de economia rusă şi creînd o epocă a haosului şi sărăciei. O economie este compusă din pămînturi, forţă de muncă şi capital, ori tocmai acesta din urmă a lipsit în această zonă de tranzit. Revoluţia portocalie din Ukraina, care a durat din decembrie 2004 pînă în ianuarie 2005, cu mari şanse ca tulburările sociale să se extindă şi în România portocalie!, a constituit momentul pregătitor menit să slăbească şi să dezintegreze, în final, Rusia, presupunere deloc departe de adevăr dacă luăm în considerare şi atacurile permanente şi, uneori, gratuite, ale lui Traian Băsescu la adresa politicii Kremlinului, în calitate de unic exponent al puterii portocalii în regiune. Problema României şi a preşedintelui său este că Rusia s-a repliat, iar conform documentelor de securitate ale Kremlinului, grija primordială a acesteia va fi ca pînă în 2020 să reformeze şi să reimpună puterea în regiune. Explicaţia este simplă şi ţine de spaţiul vital de securitate a Rusiei: din România şi pînă la Ţările Baltice se întinde o regiune caracterizată de frontiere nesigure şi conflicte frecvente. În Nord se află o cîmpie lungă şi îngustă, care se întinde de la Pirinei pînă la St. Petersburg, despre care strategii ruşi nu au amintiri deosebit de plăcute. Există puţine bariere naturale, iar ruşii trebuie să-şi împingă graniţele spre Vest pentru a crea o zonă tampon! Lucru pe care Federaţia Rusă îl face atît prin impunerea influenţei sale politice şi energetice, dar şi printr-o diplomaţie activă în relaţia cu Uniunea Europeană, în general, dar, mai ales cu entităţile statale importante - Germania! - din componenţa acesteia. De aceea, pierderea Moldovei în favoarea Uniunii Europene se face prin negocieri directe între Moscova şi Berlin, nicidecum prin intermediul Bucureştiului, care a implementat şi la Chişinău exerciţiul: AVEM O ŢARĂ, CE FACEM CU EA?! Vai de capul nostru de „lideri regionali”! Insinuăm în tot felul de publicaţii termenul „Basarabia. România de Est”, dar legătura între noi se reduce la circ! Circul este singura viziune coerentă a României în raport cu Republica Moldova. La Chişinău, Circul de Stat s-a închis. Concursul de clowni şi taxatoare a rămas deschis. Poate se înscriu Băsescu, Anastase şi Compania!