POLITICA DE TABLOID

Tragedia fostului premier Adrian Năstase scoate în evidenţă, din păcate, mostre relevante de infantilism politic sau dovezi incontestabile de intelect limitat. Pasiunile pro şi contra au monopolizat discuţiile între "cluburi" în aşa fel, încît, nici o altă temă nu mai răzbeşte în terenul confruntărilor. Ca, de exemplu: NĂSTASE ESTE VINOVAT, DAR PROCURORII SÎNT INCAPABILI SĂ DOVEDEASCĂ ACEST LUCRU! Din păcate, cantitatea de procurori extrem de slab pregătiţi şi activaţi la comandă politică, depăşeşte orice imaginaţie. Nici nu e de mirare din moment ce, o instituţie ce ar trebui să fie "Biciul lui Dumnezeu" se comportă precum Inchiziţia care acuza de vrăjitorie şi ardea pe rug fără să dovedească nimic, doar în baza unor simple acuzaţii răutăcioase, denunţuri, zvonuri. Pierderea încrederii populaţiei în instituţiile statului şi în justiţie se datorează şi acestui tip de comportament tendenţios. Am mai spus-o, DNA este "mobilată" cu procurori NKVD-işti, proveniţi din tribunalele poporului, care ar putea activa, probabil cu succes, ca folclorişti, culegători de folclor, etno-botanişti, asta pentru că pun botul la tot ce li se cîntă, mai grav, sau mai subţire, la urechile, uneori, amorţite de prea mult alcool. DOVADA, DOVADA, striga şi Elena Ceauşescu din boxa unei acuzări la fel de injustă şi tendenţioasă. Şi avea dreptate! Cum gestul de samurai al lui Adrian Năstase poate fi perceput ca un protest extrem faţă de o justiţie strîmbă şi incapabilă de dovezi. Şcoala românească, sistemul de angajări clientelar, promovarea incompetenţei şi servilismului, au făcut ca prof. univ. dr. în DREPT Adrian Năstase să încerce să fie judecat doar de Dumnezeu!

Nu pot să nu remarc că tragedia lui Adrian Năstase survine, relativ legat, de scandalul anonimului care se substituie în comisie academică şi-l acuză de plagiat pe premierul Ponta, fără să observe că doctorul în ştiinţe militare Elena Udrea, cu lucrări ştiinţifice despre securitatea în regiunea Mării Negre extinse, adică şi Caucazul, nici nu ştie să arate pe hartă Abhazia, sau Karabahul de MUnte. De altfel, mergînd pe aceeaşi logică a condamnării lui Adrian Năstese: "nu există dovezi directe, dar ştim noi, tovarăşi, că în 2004 corupţia din România a fost patronată de Năstase şi vrem să dăm un exemplu, doar, doar ne-or retrage bulangiii ăia de la UE monitorizarea pe justiţie în urma ejaculărilor makoviene de pe la Bruxelles", aşadar, mergînd pe aceeaşi logică, e normal că Udrea e o plagiatioare ordinară pentru că NU O AJUTĂ FAŢA să fie doctor în ştiinţe militare. Poate, doar, sutienul, în accepţiunea franţuzească a termenului - şi nu mă refer la sărutul franţuzesc...

Precedentul scandal a fost provocat de disputa care l-a înviat pe Traian Băsescu: cine merge la BRuxelles, îl bate mămica! Evident, preşedintele, obişnuit cu comportamentul patern faţă de linghimoţul de la Cluj - care a mers mai puţin pe la Europa, că nu ajunge să vadă pe hublou, doar la Europa după hîinuţe şi pantofiori! - se sacrifica el să discute probleme de buget, finanţe, creştere economică, stagnare, inflaţie, deflaţie, impostor, compostor, şi să le comunice, la întoarcere, obedientului său fidel. Chestia e că Victor Ponta are cu un metru jumate peste Cluj cel Mic şi e mai greu să-i "bagi" biberonul şi să-ţi faci de cap...

Toate aceste "întîmplări de muzică şi poezie" ne definesc ca un popor veşnic pastoral şi uşor imbecil! Temele seriosa şi fundamentale lipsesc din dezbaterile politice şi, evident, publice. Ţara noastră, se confruntă cu probleme uriaşe, cum ar fi cele ale instabilităţii crescînde, ale manifestării unei concurenţe tot mai acerbe şi neprietenoase pentru acapararea totală a României de către companiile private, o concurenţă europeană între ţările foste comuniste de afirmare la nivel european, ale redefinirii stetelor care aspiră la un statut de putere în Europa şi chiar ale nostalgiilor, tot mai evidente, pentru harta Europei dinainte de 1918! O întrebare de bun simţ: este sistemul nostru politic pregătit sdă facă faţă acestor probleme? Este suficient de elastic pentru a putea suporta toate şocurile care vor veni, dar, în acelaşi timp, suficient de complex pentru a oferi alternative? Acestea sînt, în opinia mea, întrebări la care singurul răspuns ţine de necesare SCHIMBARE A ABORDĂRII POLITICE ŞI A MODULUI DE A FACE POLITICĂ.

Dacă ideea de DREAPTA  a fost compromisă de şleahta de impostori furăcioşi ai lui Boc şi Băsescu, STÎNGA lui Victor Ponta are şansa de a redesena, credibil, parcursul spre viitor, al ţării. Şi, am să citez un "sfat" dat de Adrian Năstase în ... 1993, într-o "Scrisoare "închisă" către membrii BEC", publicată în volumul (cu dedicaţie!) "Ideea politică a schimbării" (1996), la pag.11 (asta ca să nu zică unii că aş fi plagiat): "Nucleul acţiunii noastre trebuie să îl constituie ideea social-democrată care, în spaţiul Europei postcomuniste, nu poate fi înţeleasă decît ca o împletire funcţională între societatea civilă (baza oricărui proiect de schimbare eficientă) şi Welfare State (pentru a aduce protecţia socială la nivelul de protecţie concurenţială, la care Occidentul a ajuns în anii 70, după ce a depăşit momentul Welfare Stete-ului)". Extrem, extrem de actual acest citat ce poate rămîne ca linie de forţă a guvernării USL!

O temă fundamentală ce a fost oarecum disputată anul trecut, dar îngropată, din nou, este legată de Legile siguranţei naţionale. Este vorba de cinci proiecte legislative: legea siguranţei, legile privind organizarea SRI, respectiv a SIE, statutul ofiţerului de informaţii şi legea privind activitatea de informaţii şi contrainformaţii. Pachetul de legi a fost discutat deja în CSAT şi în 2009, şi în 2010. La acest moment, serviciile de informaţii ale României operează în interiorul şi în afara ţării, în baza unor legi din 1991, care acum, citite atent, se dovedesc a fi chiar împotriva NATO! USL s-a grăbit atunci să ia în dezbatere aceste legi, de teamă că Guvernul Boc îşi va angaja răspunderea şi pentru aceste proiecte. Fuziunea SRI cu SIE, sporirea puterilor ofiţerilor de informaţii, inclusiv cu dreptul de a efectua anchete premergătoare urmăririi penale, includerea tuturor serviciilor într-o Comunitate de Informaţii care să fie coordonată de consilierul prezidenţial pe probleme de apărare, legiferarea dreptului serviciilor de informaţii de a întreprinde activităţi comerciale şi dreptului foştilor ofiţeri şi a foştilor şefi de servicii de a face politică, toate aceste chestiuni fac parte din pachetul de legi privind siguranţa naţională, care este promis de politicieni de cîţiva ani buni. Serviciile de informaţii lu­crea­ză cu secrete şi ele sînt eficiente atîta timp cît păstrează secretul unei operaţiuni. Nu metodele şi mijloacele sînt secrete, ci operaţiunile şi oa­me­nii pe care trebuie să-i protejezi, pentru că, altfel, ei şi familiile lor devin ţinte pentru adversari. Şi, har Domnului, numai de adversari nu ducem lipsă acum! Din păcate, noi nu avem în România o şcoală de gîndire şi de cercetare în dome­niul intelligence-ului sau al culturii de securitate. Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", care săptămîna trecută a împlinit 20 de ani de viaţă, sau Academia Naţională de Apărare, două instituţii de învăţămînt presigioase care se încăpăţînează să ţină stindardul calităţii la cote foarte înalte, nu sînt suficiente pentru a modela un întreg curent de gîndire în domeniul siguranţei şi securităţii naţionale. Analizele şi comentariile pe această temă, în limba română, se bazează pe tradu­ceri şi pe sinteze din străinătate, nu pe cercetări proprii, decît în foarte mică mă­sură. De altfel, societatea civilă trebuie să construiască şi în România structuri de cercetare în probleme de securitate. Am mai spus-o şi am să repet cît va fi necesar: nu face nimeni nimic pentru securitatea statului, nici măcar o lege! Pînă cînd pachetul de legi în domeniul securităţii nu va intra în vigoare, eu, ca observator al fenomenului, consider că cei responsabili o fac cu premeditare! Lipsa unei Comunităţi Naţionale de Informaţii face ca produsul de intelligence să scape, de multe ori, decidentului politic. Unul normal la cap! Dar, ce este siguranţa naţională de este atît de hulită şi tratată ca o sperietoare? Evident, există cercuri de putere interesate care doresc ca siguranţa naţională să nu existe, serviciile să fie decimate etc.

 „Securitatea naţională este rezultanta sinergică a acţiunilor întreprinse prin mijloacele şi reglementările instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele şi valorile fundamentale ale României, contracarînd factorii interni şi internaţionali care ameninţă aceste interese şi valori“. Ori, fără bani şi fără o protecţie personală adecvată, acest enunţ rămîne doar în DEX! În Articolul 135(2), din Constituţie se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional. Sigur, se poate spune că SRI sau a fost mort, sau plecat din ţară cînd s-au încheiat diverse contracte oneroase împotriva interesului naţional! Greşit! SRI a informat "decidentul politic" care, hăhăind singur la glumele lui, a ignorat analizele şi avertismentele Serviciului, care, conform Legii din 1991, nu are altă competenţă decît aceea de a informa un decident politic, de multe ori, interesat în obţinerea de foloase personale din devalizarea statului! Modificarea legii, ar stopa acest derapaj!

Nu ştiu ca aceste legi să fi provocat o dezbatere la nivelul societăţii civile. Lipsa de reacţie a societăţii româneşti (unii analişti europeni ne numesc chiar "plantele agăţătoare al Comunităţii Europene") este determinată, în special, de comportamentul infantil şi interesat al clasei politice, tabloidizată în exces, capabilă doar de teme facile şi apariţii mediatice. Temele fundamentale NU EXISTĂ. Doar GÎLCEAVĂ, PROASTĂ ADMINISTRARE ŞI STAT POLIŢIENESC, cum spunea FRunzăverde.